Despre economie și afaceri, uitați de patimă și pregătiți-vă cu calm pentru ce va urma
Stabil și predictibil sunt cele două cuvinte pe care le auzim cel mai des de la companii, investitori, antreprenori, și nu de azi, de ieri, de când spațiul public a fost tulburat de pachetul fiscal al guvernului, ci de mulți ani. Dacă ne uităm în urmă cu 5 sau chiar 15 ani, vom avea impresia că nimic nu s-a schimbat, că am rămas blocați în aceeași paradigmă a imprevizibilului, nesiguranței și măsurilor surpriză. Iar surprizele nu sunt pe placul afacerilor pentru că ele lucrează cu strategii și planuri în care încearcă pe cât posibil să calculeze riscurile și amenințările, dar și să fructifice oportunitățile. Însă este adevărat că nimic nu s-a schimbat? Lucrând în consultanță, marele privilegiu este în primul rând că mă aflu mereu în legătură cu oameni și companii din industrii diferite, cu instituții locale și internaționale, finanțatori sau investitori și pot afla direct de la ei ce îi preocupă, cum își văd viitorul și dezvoltarea, dar și de ce tem mai mult.
Fiind în mijlocul acestui schimb continuu de idei și de experiențe, avantajul este că devine mai ușoară conturarea unei perspective despre contextul în care suntem și despre direcția spre care ne îndreptăm. Cum suntem constant sub presiunea schimbărilor asociate firesc progresului, orice pericole noi și, mai ales, o potențială criză, amplifică temerile și scad încrederea, iar în ultimii doi-trei ani complexitatea problemelor, ritmul în care au apărut și au trebuit rezolvate au fost copleșitoare. La toate acestea, se adaugă incertitudinea și volatilitatea macroeconomică ce se manifestă la nivel global, dar cu precădere local. Și ca să revin la întrebare, după această paranteză, nu este adevărat că nimic nu s-a schimbat. Este în același timp adevărat că schimbările majore pozitive s-au produs mai ales datorită angajaților, întreprinzătorilor și companiilor, și din păcate au loc prea lent în aproape toate zonele din sectorul public.
Deși economia României are încă probleme structurale nerezolvate de zeci de ani care țin în special de politicile și administrația publică, iar soluțiile există, aplicarea lor întârzie. Așa cum am mai spus și cum au spus mulți economiști, dar și reprezentanți ai guvernului, Planul Național de Redresare și Reziliență a venit cu o finanțare foarte generoasă, dar și cu un mix de reforme care rezolvă pe de o parte carențele pe care le avem de zeci de ani, și pe de altă parte aduc un nou model de dezvoltare centrat pe digital și verde. Însă viteza de implementare a reformelor denotă că voința politică nu este pe deplin angrenată în implementarea acestui plan, iar ”agitația” de măsuri din ultimele săptămâni, menite să consolideze finanțele publice, nu pare în acord cu aplicarea etapizată, predictibilă și transparentă a reformelor din PNRR, ci reprezintă din nou ”inovații” locale pe cât de surprinzătoare, pe atât de susceptibile de a da greș.
Astfel ne întoarcem la ceea ce spuneam la început despre stabil și predictibil. Afacerile sunt sperioase, mai ales, în momente atât de incerte în care marile economii ale lumii mizează tot mai mult pe near/friend shoring și mai puțin pe globalizare din cauza problemelor grave din lanțurile de aprovizionare cauzate de pandemie și de războiul din Ucraina. Mai mult, prețurile la energie, inflația mare și finanțarea tot mai scumpă au adus și mai mult stres. Pentru România, relocarea afacerilor, investițiile Uniunii Europene prin NextGenEU (PNRR-ul local) pentru a ajuta economiile statelor membre să se repoziționeze atât pe lanțurile globale de aprovizionare, dar și pentru a produce energie mai puțin dependentă de Rusia sunt benefice.
Vedem deja că în acest an, chiar dacă a crescut mai puțin decât se prognoza, economia României a avansat datorită fondurilor europene care finanțează șantierele pentru infrastructură mare. Practic acesta a fost principalul motor de creștere a economiei și poate fi în continuare dacă angajamentele pentru PNRR sunt respectate.
Dealtfel fondurile europene au contribuit major la recuperarea decalajelor față de media Uniunii Europene, de la aderare venitul mediu a urcat de la circa o treime din media UE la peste 70%. În același interval, Produsul Intern Brut (PIB) al României s-a dublat, câștigând patru poziții în clasamentul european, ajungând pe locul 12 din 27 de state anul trecut.
Prin urmare, dacă ne uităm la premisele de dezvoltare date de contextul geopolitic în care ne aflăm, perspectivele sunt foarte optimiste. Dacă ne uităm la contextul intern, sunt mai mulți factori care pot fi îngrijorători, pe lângă capacitatea administrativă și voința politică pentru implementarea unor reforme.
Din punctul de vedere al companiilor, în afara instabilității macroeconomice, situația forței de muncă este cea mai mare problemă. Cele câteva milioane de persoane active care au plecat probabil definitiv din România, rata natalității, calitatea educației, numărul mare de persoane inactive sunt tot atâtea motive de preocupare. Alte surse de preocupare sunt digitalizarea instituțiilor, dar și adopția internetului și aptitudinile digitale la nivelul întregii populații, calitatea serviciilor publice în general care scad calitatea vieții foarte multor cetățeni.
Concluzionând, traversăm o perioadă de mare volatilitate macroeconomică și de schimbare în economia globală. Este posibil ca economia globală și polii ei de putere să arate mult diferit în următorii zece ani. România se află într-o zonă favorabilă pe hartă, deși are la gra un război.
Pornind de la aceste coordonate, companiile trebuie să se uite la potențialul de a investi și de a crea valoare pentru ele și pentru societate. Este evident că digitalizarea, tranziția verde, sustenabilitatea sunt pilonii pentru afacerile viitorului. Guvernul prin deciziile și politicile sale ar trebui să sprijine aceste direcții, mărind capacitatea administrativă și consolidand finanțele publice.
La rândul lor, companiile trebuie să aibă mentalitatea potrivită pentru vremuri volatile. Nu mai pot avea aceeași abordare ca în urmă cu 3-4 ani pentru că ar fi greșită și ar duce la amânarea deciziilor și inerție. Cei care intenționează să iasă din aceste vremuri volatile înarmați cu noi modele de afaceri mizează pe transformare, concentrându-se doar pe activitățile distinctive care stimulează performanța în noul context.
Transformare, adaptare la schimbare – în orice caz, viitorul va fi al afacerilor și al statelor care vor ști să creeze valoarea concentrându-se pe digitalizare, energie verde, echiparea angajaților cu aptitudini adaptate noilor tendințe. În fond, progresul nu este posibil fără schimbare și schimbarea a fost mereu prezentă în toate epocile. Diferit este doar ritmul cu care are acum loc. S-a discutat cu multă patimă în ultima vreme și cu siguranță aceste discuții aprinse vor continua și, pe undeva înțelegem de ce, însă deciziile lucide și informate nu pot fi luate la cald. Vă provoc să privim contextul economic și de afaceri cu calmul necesar și, în următoarele săptămâni, alături de colegii mei vom discuta, într-o serie de articole, contextul și perspectivele care pot ghida afacerile să ia decizii informate în mijlocul schimbărilor.
Articol semnat de Dinu Bumbăcea, Country Managing Partner, PwC România
Citește mai multe articole pe blogul PwC România.
Articol susținut de PwC România