​Irlanda. Băutură, distracţie, tradiţie

Dacă îţi place muzica live în pub-uri, Dublin scrie pe tine. Imnurile oraşului sunt Sweet Caroline, Don’t Look back in Anger, Whiskey in the Jar, Fields of Athenry. Să fim înţeleşi, pub-urile sunt aşa pline că se stă în picioare şi ai noroc dacă îţi faci loc cu băutura până aproape de scenă. Ce să stai jos ? Oricum e party, degeaba stai jos!

Cele mai multe formaţii vin la Temple Bar, dar nu sunt mai prejos nici The Porterhouse sau The Old Storehouse.

Pentru aceste concerte nu se plăteşte taxă de intrare, formaţiile se succedă repede, nu ai timp să te plictiseşti și nici nu ești obligat să comanzi ceva. Dacă vrei, comanzi băutură de la bar sau intri pentru câteva minute doar să prinzi vibe-ul localului. O să vezi multe grupuri cu petreceri de burlaci sau burlăciţe, mai ales din Anglia. Pub-urile sunt pline de turişti care beau, fredonează şi fraternizează cu localnicii. Cu puţină răbdare îţi găseşti un pub favorit. Mie mi-a plăcut mai mult The Porterhouse, e mai liniştit, iar dacă eşti obosit după plimbări, acolo găseşti loc, ai muzică live şi băutură un mic mai ieftină ca la Temple Bar, unde un pint de Guinness, cidru sau orice altă bere (568 ml) ajunge la 10 euro.

Atracţii în care merită să mergi – Jameson Distillery – vizitează fabrica originală de whiskey

alături de un ghid şi află cum se face băutura asta, gustă 3 feluri de whiskey plus un cocktail cu whiskey la finalul vizitei (cel puţin în 2018 ăsta era formatul) vs. Exemplu negativ de whiskey tasting – Whiskey experience din Edinburgh, de pe Royal Mile, la un pas de Edinburgh Castle – foarte scump pentru un singur tip de single whiskey şi un blended whiskey de duzină oferit la final. Totul pe repede înainte. Guiness Storehouse – construcție de 7 etaje care vă poartă prin toată istoria berii Guinness. Puteţi opta până și pentru un portret pe spuma berii din pahar, puteți urca până la Gravity Bar-ul de sus pentru o panoramă asupra orașului. La magazinul de suveniruri de la parter vă garantez că veți cheltui câțiva euro buni, dar îmbrăcămintea este de calitate.

Obiective religioase şi culturale : Chester Beatty library

Manuscrise vechi din multe culturi, enluminuri şi scrieri şi mai vechi, ebraice vechi, musulmane, japoneze etc. St. Patrick’s Cathedral – unde e înhumat Jonathan Swift şi unde veţi vedea vechi steaguri din UK folosite în diverse războaie EPIC Museum – câteva instalaţii frumoase, dar per total, dezamăgitor, prea mic şi not so informative, dar e un concept fain: să înveţi despre emigraţia irlandezilor în diverse perioade. Mult mai multe despre asta poţi învăţa vizitând replica corabiei Jeannie Johnston. Ghidul era foarte pasionat de subiect, am aflat foarte multe despre greutăţile întâmpinate de irlandezi în perioada numită The Great Famine (Foametea) de la mijlocul sec. XIX. Această corabie este specială datorită faptului că toţi pasagerii care au călătorit în ea au supravieţuit călătoriei. Căpitanul a insistat să existe un medic la bord, un lucru rar pe vremea aceea.

Dacă vreţi să înţelegeţi mai multe despre frământările sociale ale irlandezilor, puteţi rezerva un tur politic ghidat în Belfast, capitala Irlandei de Nord.

Odată ieşiţi din autocar, am fost luaţi în taxiuri tip Black Cabs şi ni s-au arătat diverse zone afectate de conflictul numit The Troubles, care a avut loc între 1968-1998. Dacă erai irlandez catolic, erai discriminat în acea perioadă de trupele paramilitare britanice de ocupaţie, trebuia să te supui oricărui control pe stradă, se uitau în şosetele tale, în rucsacul tău, la pub-uri erau atacuri cu bombă. Casa îţi putea fi dată cu fundul în sus în timp ce stăteai minute în şir la pământ.

Cartiere despărţite de ziduri cu acces prin uşi închise cu lacăt după 7-8 seara. Au şi murit oameni, aproximativ 3000, în timpul conflictelor. A fost ucis inclusiv un preot care incerca să ajute un tânăr neînarmat împuşcat în plină stradă în miezul zilei. Crimele comise între 7-9 august au fost recunoscute la abia 50 de ani după ce au avut loc.

Câteva filme bune care vă ajută să înțelegeți ce e cu conflictul ăsta:

Hunger (Steve McQueen, 2008), Some Mother’s Son (Terry George, 1996), Mickybo & Me (Terry Loane, 2004), Belfast (Kenneth Branagh, 2021), The Crying Game (Neil Jordan, 1992) Am stat câteva nopţi şi în Cork, oraş din sudul Irlandei. Odată ajuns aici, ai multe de explorat prin împrejurimi. Merita vazut si orasul in sine, se vizitează la pas foarte bine. Cel mai cunoscut obiectiv din zonă este Blarney Castle, unde tradiţia spune că dacă săruţi o piatră din castel « the Blarney stone”, vei dobândi darul elocinţei the gift of the gab”. Piatra respectivă a fost adusă din Țara Sfântă în timpul Cruciadelor şi este integrată în metereze castelului. Ai ceva de urcat până acolo, scări în spirală strâmte şi sunt mulţi turişti care stau la coadă pentru această experienţă.

Un angajat al castelului te va ţine iar tu te vei aşeza pe spate şi vei încerca să săruţi piatra dându-ţi capul pe spate și sprijinindu-te de două bare.

Din păcate, nu toţi turiştii sunt destul de flexibili pentru a reuşi asta. După vizită, poţi cumpăra o fotografie cu tine pupând piatra … pentru 10 euro.

O altă excursie faină pe care o poţi face în zonă este orăşelul maritim Cobh (se pronunţă « cove »). Este la doar 30 minute de Cork, ajungeţi repede cu trenul. Vă puteţi întoarce târziu din Cobh, ultimul tren de întoarcere fiind undeva în jur de 22.00. Un bilet dus costă 3.90 euro. Puteţi vizita şi admira catedrala St. Colman’s, cea mai înaltă clădire din Irlanda. Construcţia s-a încheiat în 1919, după un şantier de 50 de ani. Am fost impresionat de două capele pe ale căror pereţi am găsit gravate numele tuturor episcopilor din Cloyne, începând cu St. Colman (560-604) până la William Crean, episocop din 2013. Sub numele acestuia din urmă, mai existau secţiuni care în care vor fi gravate numele succesorilor. O perspectivă faină asupra catedralei o aveți și dinspre strada în pantă cu Deck of Cards, niste căsuțe colorate și frumos aliniate care dau o impresie de poveste. Una peste alta, Irlanda merită vizitată cu desăvârșire, oamenii sunt prietenoși, buni povestitori și cântăreți, accentul e superb si verile sunt blânde, e vreme de hanorac sau geacă subțire de ploaie.