​VIDEO-INTERVIU Armand Clotilde, candidat USB la Primaria sector 1: Sunt de dreapta, dar este o realitate ca in Romania sunt oameni care au nevoie de ajutorul statului. Politica ar fi sa le dam o locuinta sociala

Clotilde Armand , candidata USB la Primaria sectorului 1, se defineste ca un om „de dreapta”, insa sustine ca „exista si oameni care au nevoie de ajutorul statului”, aceste categorii trebuie identificate si trebuie sa primeasca locuinte sociale. Clotilde Armand spune ca va incuraja mediul de afaceri prin imbunatatirea infrastructurii, eliminarea birocratiei si a lipsei de transparenta in administratia locala. Aceasta spune ca taxele si impozitele nu trebuie marite si ca va aduce bani la bugetul de stat prin incredintarea corecta a licitatiilor si prin gestionarea buna a sectorului. „Ski Tower trebuia sa aiba 1000 locuri de parcare in plus. Pentru fiecare loc de parcare care lipseste, trebuie perceputa o taxa de 10 mii de euro. Noi am calculat, daca inmultiti 10.000 cu o mie, sunt 10 milioane de euro”, a exemplificat aceasta.

Clotilde Armand vrea sa interzica parcarea pe trotuar si sa taxeze dezvoltatorii imobiliari pentru ca nu si-au facut numarul de parcari prevazute de lege. Cu acesti bani spune ca va face parcari publice.

In ceea ce priveste alocarea de bani de la bugetul local pentru biserici, Clotilde Armand spune ca „administratia publica trebuie sa aiba grija ca oamenii sa aiba acces la cultura si la culte”.

Clotilde Armand este inginer, la o companie franceza de stat, castiga intre 5.000 si 8.000 de euro/luna si locuieste chirie pe strada Atena, unde plateste chirie circa 1.500 euro pe luna. Clotilde este frantuzoaica, a absolvit MIT, s-a casatorit cu un matematician roman si s-a mutat in Bucuresti. Are 4 copii.

Filmare si editare video: Balazs Nitsch-Petioky / Video realizat cu echipament Nikon

Rep.: Cine sunteti si cu ce va ocupati?

C.A.: Eu sunt Clotilde Armand, sunt inginer de profesie si astazi ma ocup de mai multe firme, sunt director general al mai multor firme in Romania, in Bulgaria si in Moldova, iar rolul meu este sa putem sa ne indeplinim misiunea, care este sa construim, de fapt sa proiectam infrastructura in aceste tari. Suntem o firma de proiectare, de inginerie.

Rep.: Cum se numeste?

C.A.: Se numeste Aegis. Este o firma, care depinde de Caisse de Depot, Caisse de Depot et Consignation, care este o entitate a statului francez. De fapt, este o firma care apartine statului francez.

Rep.: Este o companie de stat.

C.A.: Da, este o companie de stat.

Rep.: Spuneti-mi, unde locuiti. Locuiti in Bucuresti? In ce sector si ce masina conduceti?

C.A.: Locuiesc in Sectorul 1, in zona, de fapt e strada Atena, nu este niciun secret, este o zona foarte frumoasa, apreciez foarte mult mediul de acolo. Conduc o masina Nissan. Cand eram mica, parintii mei conduceau sau Renault sau Peugeot, acum si Nissan face parte din gama si conduc o masina Nissan. Familia noastra are o masina si folosesc si masina de serviciu.

Rep.: Spuneti-mi, locuiti la casa sau la bloc? Locuiti la casa, ca pe strada Atena sunt numai case.

C.A.: Ba nu. Este un bloc, construit in anii ’50-’60, si avem un apartament, apartamentul 2, in acest bloc. Dar recunosc ca este un bloc mic, un bloc de trei etaje, si este un bloc foarte bine conceput, cu o curte in spate. In acest bloc sunt numai familii cu copii si copiii nostri se joaca in curtea din spate. Sunt niste conditii foarte bune.

Rep.: Si e cu chirie sau e proprietate privata?

C.A.: Este cu chirie.

Rep.: Am inteles. Cat platiti chirie pe luna?

C.A.: Eu platesc o mie cinci sute de euro pe luna, este o chirie destul de mare, datorita zonei in care este blocul. Este un apartament de 150 de metri patrati. De fapt, avem o casa pe care am cumparat-o in 2000, dar casa e mai in sudul Bucurestiului si cand ne-am hotarat sa ne mutam in nord pentru copii, pentru jobul meu, si sotul meu si eu avem joburi in sectorul 1 si am considerat ca pentru copii era mai bine sa se duca la scoli din Sectorul 1.

Rep.: De ce?

C.A.: Sotul meu a fost la Tudor Vianu, Colegiul Tudor Vianu, pe Ion Mincu si fiul meu voia la fel, sa faca informatica – este olimpic. Si-atunci s-a dus la Tudor Vianu si fetitele noastre sunt la Pia Bratianu. Tudor Vianu era un liceu in care fiul meu chiar voia sa ajunga, sotul meu avea si el aceasta idee, si Pia Bratianu mi-a fost recomandata. Si, intr-adevar, pentru copii, unde suntem acum este o calitate a vietii care este foarte buna.

Rep.: Spuneti-mi, va rog, cat castigati pe luna?

C.A.: Venitul meu e din mai multe salarii. La Aegis, in Romania, am un salariu de aproape trei mii de euro, dar fiind si director general in Bulgaria, unde avem niste proiecte foarte mari, si in Moldova, castig si din strainatate, cum ar veni. Si, in total, am un salariu care este intre 5 mii si 8 mii de euro pe luna, depinde de cat businness fac.

Rep.: Spuneti-mi, va rog, cateva lucruri despre familia dumneavoastra si ce faceti in timpul liber.

C.A.: Familia mea este o familie obisnuita, sotul meu este roman, trebuie sa precizez acest lucru, este un om destul de implicat, cand fac comparatia cu ceilalti barbati romani din jurul meu. El este matematician, se duce in fiecare zi la Institutul de Matematica, acolo, aproape de Dacia. Copiii nostri sunt la scoala, sunt niste copii buni…

Rep.: Trei copii aveti, nu?

C.A.: Am patru.

Rep.: O, sa va traiasca!

C.A.: Cu ei avem in weekend niste activitati, sunt implicata in activitatile lor. Ei sunt cercetasi, eu sunt sefa cercetasilor. Baiatul meu cel mai mare se duce cu cercetasii in activitatile de weekend si nu are nevoie de mine, eu ma ocup de fetitele mai mici. Impreuna ne ducem la munte, cand nu ne ducem la munte, ne ducem in parc si ideea noastra, ideea acestui grup de cercetasi este sa dezvoltam latura lor umana. Sa fie atenti la ceilalti, sa fie atenti la natura, sa fie oameni care ii vor ajuta pe ceilalti, vor avea o noblete de caracter, asta vrem sa dezvoltam la ei.

Rep.: Dumneavoastra sunteti frantuzoaica, spuneti ca ati venit cu sotul in Romania. Povestiti-mi un pic despre familia dumneavoastra din Franta, am inteles ca aceea este o familie cu traditie. Si povestiti-mi de ce ati venit in Romania.

C.A.: Da, intr-adevar, familia mea este o familie cu traditie, cred ca de cinci sute de ani suntem in Franta, si va spun 500 de ani pentru ca n-am mers mai departe in timp. Este o familie care a fost mereu, ori pe partea industriala, ori pe partea intelectuala, foarte bine implantata. Nu am suferit de probleme materiale, acest motiv nu e neaparat, pentru noi, o prioritate, dar trebuie sa recunosc, e usor pentru mine sa spun acest lucru, pentru ca m-am descurcat bine, din acest punct de vedere. Familia mea este o familie foarte clasica in Franta. Mama mea a fost casnica, tatal meu a fost inginer, el a lucrat foarte mult in industria automobilelor, mai ales la Valeo, care este un furnizor de echipamente foarte important pentru Renault. Suntem 5 copii, toti am facut studii bune. Am un frate care este inginer la Areva, pe partea de energie nucleara, am un frate care este arhitect la Paris si se descurca foarte bine, am o sora, tot inginer, care are businnessul ei propriu, pe partea de constructie si am un frate care are un magazin destul de mare, un fel de hipermarket de bricolaj. Si toti au… bine, in afara de sora mea cea mai mica, toti au copii, trei copii cel putin fiecare si suntem o familie care crede foarte mult in valorile familiale si in valorile de munca si in tara noastra. Daca nu l-as fi intalnit pe sotul meu, l-am intalnit in America si acest lucru mi-a schimbat viata ￢ faptul ca e roman ￢ daca nu m-as fi intalnit cu el, sigur m-as fi intors in Franta si m-as fi implicat in viata tarii mele. Acum, cand m-am hotarat sa ma casatoresc cu el, am acceptat faptul ca vom veni in Romania si aici va fi tara mea si valorile noastre fiind de a ne implica in viata comunitatii in care traim, asta am facut mereu si asta fac si acum: ma implic in viata comunitatii.

Rep.: Cat aveti in sondaje si de ce credeti ca bucurestenii or sa va voteze?

C.A.: M-ati intrebat mai devreme cat… sa stiti ca n-am vazut un sondaj adevarat. Din ce am auzit, intr-adevar as fi intre 15 si 25% in sondaje. Abia am inceput campania, eu nu sunt o persoana cunoscuta, acum trei saptamani nimeni nu stia de mine si trebuie sa depun foarte multe eforturi pentru a ma face cunoscuta. Eu cred ca bucurestenii ar vota pentru mine pentru ca reprezint un alt standard de calitate a vietii si un alt standard de moralitate. Eu nu am venit in Romania pentru a adopta valorile clasei politice de aici. Am venit in Romania pentru a ma implica si pentru a aduce valorile pe care cred eu ca ar trebui sa le aiba clasa politica.

Rep.: Spuneti-mi cum va definiti, din punct de vedere politic. De stanga, de centru sau de dreapta?

C.A.: In mod natural, in Franta as fi o persoana de dreapta. In Romania, au fost foarte multe bulversari, in ultimii ani s-au intamplat foarte multe lucruri, da? Eu vorbesc de ultimii – as putea sa vorbesc de ultimii 60 de ani, ultimii 30 de ani, ultimii 20 de ani, ultimii 10 ani, chiar ultimii ani. Si-atunci e normal ca o parte din populatie sa fie complet debusolata. Pe acesti oameni care sunt debusolati nu putem sa-i lasam asa. Si-atunci, intr-adevar, chiar daca natura mea ar fi mai mult de dreapta, adica sa muncim si apoi sa primim rezultatul muncii, recunosc si este o realitate faptul ca in Romania sunt oameni care au nevoie de ajutorul statului. Sunt pensionari care au fost lasati fara nicio pensie dupa ani si ani de munca, sunt niste oameni care sunt pierduti si trebuie sa tinem cont de aceasta realitate.

Rep.: Deci sunteti de stanga?

C.A.: Sunt de dreapta, dar recunosc, in momentul actual, nu putem sa uitam o parte din populatie care este fara repere, fara venituri si care are nevoie de ajutor. Dar, tot, valorile mele legate de munca, valorile familiale, sunt valori de dreapta.

Rep.: Si care ar fi prioritatile dumneavoastra? Sa rezolvati problemele sociale, sau sa stimulati mediul de afaceri?

C.A.: Trebuie, evident, ca mediul de afaceri sa fie sustinut, lucruri care se pot face aici. In acelasi timp, sunt niste oameni care, chiar daca ar fi multa munca pentru ei, nu ar putea sa se adapteze. Sunt oameni care pur si simplu nu fac fata la toate schimbarile care au fost si nu mai pot fi, intr-un fel, utili societatii. Sau trebuie sa gasim noi cum pot fi utili. Sunt sigura ca toata lumea poate fi utila, cand e vorba de a-i ajuta pe ceilalti. Dar de aceste persoane trebuie sa avem o grija particulara.

Rep.: Si ce inseamna grija aceasta particulara?

C.A.: Grija aceasta particulara, trebuie sa folosim oamenii pe care-i avem la Primarie… Stiti cate persoane sunt acum in Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului in Sectorul 1? Asa, dati o cifra!

Rep.: 20-30?

C.A.: Sunt 2.400 de oameni in Sectorul 1.

Rep.: Ah, in toate directiile…

C.A.: Nu, nu in toate directiile. Primaria, in total, are 3.400 de oameni, din care doua mii si ceva, cum v-am spus, 2.400 sunt in Directia Generala de Asistenta Sociala…

Rep.: Va referiti si la asistenti sociali, sau…

C.A.: Da, asistenti sociali, oamenii al caror rol este de a se ocupa de oameni care au nevoie de asistenta sociala. Si-atunci avem niste forte, avem niste oameni, sunt niste servicii prevazute. Eu cred ca trebuie sa sustinem oamenii, toti acesti asistenti sociali sa-si faca, sa-si indeplineasca misiunea. Eu cred in aceasta misiune, trebuie sa ajutam oamenii care au nevoie de ajutor.

Rep.: Si cum i-ati ajuta dumneavoastra, adica doriti sa le dati ajutoare sociale mai mari, sau care ar fi ideea pe partea asta sociala?

C.A.: Politica ar fi sa le dam, pentru cei care – am mai spus – care nu au mijloacele necesare, umane, psihologice, fizice sa se descurce, sa le dam o locuinta sociala. Stiu ca lista este foarte mare de oameni care…

Rep.: Dar aveti bani, aveti din ce sa faceti locuintele acestea sociale si aveti un calcul, cam cati oameni ar avea nevoie de aceasta locuinta sociala?

C.A.: Bani sunt si aici pot sa va explic cum putem sa facem rost de bani. Bani sunt pentru ca s-au furat foarte multi bani si nu s-au perceput niste taxe care ar fi trebuit sa fie percepute. Am vorbit mai devreme, in pauza, de parcari, de exemplu. Numai pentru fondurile de parcare lipsesc sute de milioane de euro care ar trebui sa fie undeva si nu sunt. Nu s-a perceput nimic, dar banii acestia sunt undeva. Si in multe domenii sunt asa bani pentru care nu s-au perceput taxe. S-au dus undeva banii acestia, dar nu la comunitate, nu la Primarie. Si eu cred ca bani putem sa gasim. In acelasi timp, domeniul public este foarte prost gestionat. Sunt foarte multe case, foarte multe locuri care sunt in domeniul public si care sunt sub-folosite. Noi ne gandim sa le folosim pentru crese, pentru gradinite, dar pot fi folosite si pentru locuinte. Eu cred ca bani si locuinte sunt. Ceea ce este important este sa identificam oamenii care chiar au nevoie. Nu stiu daca va amintiti, cand am facut lansarea mea, pe malul Lacului…

Rep.: Da, chiar voiam sa va intreb de ce ati ales un asemenea loc…

C.A.: … o sa vorbim un pic mai tarziu despre asta, dar pe acest lac, era, acolo, o familie care avea o casa improvizata. Familia aceasta – m-am dus de mai multe ori sa-i vad – sunt un sot, o sotie si cu o fetita. Familia aceasta avea un venit de o mie patru sute de lei, net, subventii. Si doamna avea si, cred, putere de munca. Am vazut-o, era voinica. Si-atunci cred ca familia aceasta poate sa aiba un venit in jur de 2400 de lei. Cu venitul acesta, in mod normal, ar trebui sa poata sa inchirieze, ca toata lumea, o casa, in loc sa stea acolo in casa aceasta de pe malul lacului, care nu avea apa, nu avea canalizare. Aveau curte frumoasa, tot lacul, stiti – dar nu sunt niste conditii pe care noi, restul cetatenilor, sa le acceptam. Si, vedeti, familia aceasta – trebuie sa ne uitam mai de-aproape – dar, la prima vedere, familia aceasta putea sa aibe o locuinta normala, fara sa fie pe lista de oameni care au nevoie de o locuinta sociala. Deci trebuie, intr-adevar, sa ne uitam la fiecare familie si sa vedem exact in ce situatie se afla si daca este o familie care poate sa faca fata la mediul economic si sa se integreze in acest mediu economic si sa munceasca, sau este o familie, pe care daca, pur si simplu, nu o asistam, nu va face fata.

Rep.: Deci primul lucru ar fi locuintele sociale. Ce altceva mai faceti pe partea aceasta?

C.A.: Pe partea de social. Trebuie sa ajutam oamenii care au nevoie de reconvertire economica. Eu cred ca aici, am vazut ca in Romania lucrurile, in Bucuresti, lucrurile se intampla destul de bine. Sunt toate aceste joburi de paznici, de bodyguarzi care, intr-adevar, este o munca necalificata la care foarte multi oameni pot sa aplice. E o solutie sociala care mi s-a parut foarte buna si pe care, in Franta, de pilda, n-au stiut sa o dezvolte. Dar trebuie si aici sa vedem, sunt niste oameni care nu si-au gasit locul si rolul in societate si trebuie sa vedem cum putem sa-i ajutam.

Rep.: Ca niste cursuri de calificare, sa inteleg, sau de recalificare.

C.A.: Trebuie sa… stiti, sa facem un bilant al competentelor, sa vedem, persoana respectiva cum ar putea sa fie utila comunitatii. Si cand am identificat cum si unde, s-o recalificam.

Rep.: Cum vreti sa stimulati mediul de afaceri si cum vreti sa pastrati marile companii in sector. Pentru ca in zona Pipera, mediul privat s-a dezvoltat foarte mult, s-au construit acele cladiri, dar infrastructura publica lipseste…

C.A.: Da, sunt des intrebata care ar fi primul lucru pe care l-as face. Si aici raspund doua lucruri: in primul rand sa avem infrastructura de baza in toate strazile – aici faceti aluzie la aceasta problema – adica sa avem apa, canalizare…

Rep.: Nu, nu. Eu zic ca oamenii n-au cu ce sa ajunga la munca. Stau blocati in trafic ore in sir, cei care merg in Pipera. E o mare problema…

C.A.: Ajungeam sa spun si asfalt, vedeti, ajungeam si la partea aceasta de trafic. Da. Atunci mediul de afaceri are nevoie de doua lucruri. Intr-adevar, are nevoie de infrastructura de baza, si aici vorbiti de transport, transportul in comun. Daca transportul in comun nu este suficient de bine dezvoltat, atunci oamenii isi iau masina si trebuie si infrastructura rutiera si au nevoie sa nu le punem bete in roate. Au nevoie de o primarie care nu este prea birocratica, care este foarte transparenta si care ii ajuta in tot ce au nevoie.

Rep.: Cum, cum ii ajutati?

C.A.: Da, aici este programul nostru de baza: partea de transparenta si partea de oprire a birocratiei si a tot ce este hartie. Mereu explic acest lucru, exact cum face Nicusor Dan, vrem sa punem, imediat ce ajungem la primarie, vrem sa punem la punct acest sistem informatic care va permite eliminarea birocratiei si lipsei de transparenta. Aceste doua lucruri, birocratia si lipsa de transparenta creeaza mediul propriu pentru coruptie. Daca aveti un sistem informatic unde puteti sa depuneti o hartie si se vede foarte clar cand ati depus-o, care sunt cererile care sunt depuse inaintea dumneavoastra si care sunt cererile depuse dupa ce a fost depusa a dumneavoastra si in ce ordine este tratata fiecare cerere si acest lucru este complet transparent pe internet – ar fi foarte clar ca este o problema in momentul in care cererea dumneavoastra ar fi tratata inainte sau dupa celelalte. Si daca facem acest lucru pentru orice cerere, orice interactiune intre cetateni si primarie, va dati seama ca aceasta transparenta va favoriza eliminarea completa a coruptiei.

Rep.: Si mai aveti si cateva, eu stiu, masuri fiscale, poate, ca sa atrageti firme noi in sector, de exemplu, nu stiu, daca vrea o mare companie sa-si construiasca o cladire mare de birouri, care va genera locuri de munca si care, sa zic, va aduce bani la bugetul local … v-ati gandit si la asemenea masuri?

C.A.: Deocamdata nu, pentru ca vrem sa intelegem extrem de bine cum functioneaza bugetul. Stiti ca am participat de mai multe ori in sedinte unde ni s-a spus ca va fi o dezbatere asupra bugetului – am fost extrem de dezamagita pentru ca nu ni s-a comunicat absolut nimic si aveam impresia ca si cei din fata nu prea stiau ce e in bugetul lor. Si sunt convinsa ca nu sunt departe de realitate. Astazi, la ora actuala, ceea ce cer firmele este ce v-am spus deja: eliminarea coruptiei, transparenta totala si, cum ati spus: infrastructura. Va trebui sa fim foarte atenti ca transportul in comun sa fie bine dezvoltat, ca toata lumea sa poata sa ajunga la birou fara probleme. Sunt – mi-ati mentionat problemele de transport – sunt probleme de transport, de exemplu, la Podul Constanta. Sunt si la Pipera. Va trebui, intr-adevar, acolo, sa avem niste actiuni specifice si locale.

Rep.: Care ar fi, de exemplu, la Pipera, ca am vrea sa stim cum rezolvati problemele de trafic de la Pipera.

C.A.: Sunt mai multe aspecte: va dau un exemplu. La Pipera – mi-e greu sa va spun exact acum ce strada am modifica. La Pipera, eu sunt convinsa ca acolo, daca avem niste linii de autobuze care vor fi mai dese, care vor avea o banda speciala si care vor fi extrem de eficiente…

Rep.: Pai sunt strazi in Pipera unde nu exista decat o singura banda, deci nu aveti pe unde sa faceti banda de autobuze. De exemplu pe Dimitrie Pompei si pe Fabrica de Glucoza.

C.A.: Va trebui sa gasim o solutie. Trebuie neaparat sa favorizam transportul in comun fata de masinile individuale. Eu stiu ce spuneti acolo si chiar avem in echipa noastra oamenii care au facut planuri de dezvoltare urbana si care chiar iau in consideratie aceste probleme. Transportul in comun va trebui neaparat sa fie mai bine dezvoltat, mai ales in partea de nord. Oamenii isi iau masina pentru ca unde locuiesc nu au acces la autobuze. Stiti ca Sectorul 1 – avem jumatate de sector care este sub salba de lacuri, in sud si jumatate de sector care este in nordul acestor lacuri. Oamenii care sunt in nord nu au infrastructura de baza pentru partea de transport in comun si din acest motiv isi iau masina. Sunt de acord ca astazi Pipera este un nod, este un loc greu accesibil. Dar daca totii oamenii acestia ar avea acces la un autobuz care i-ar duce la metrou, ar fi complet altfel.

Filmare si editare video: Balazs Nitsch-Petioky / Video realizat cu echipament Nikon

Rep.: Spuneti-mi care este strategia dumneavoastra pentru Sectorul 1.

C.A.: Strategia mea pentru Sectorul 1?

Rep.: Da. Asa, cateva propozitii.

C.A.: Este tot ce v-am povestit pana acum. Eu ce vreau: vreau sa ne simtim mai bine in sector. Si sunt mai multe aspecte: este aspectul legat de siguranta fizica ￢ care mi se pare extrem de important. Sa fim siguri ca ai nostri copii sau parintii nostri, cand se duc pe strada, nu sunt in pericol. In sensul ca pot sa se duca pe trotuar fara sa fie nevoiti sa se duca pe carosabil, pentru ca e o masina parcata pe trotuar si trebuie sa o ocoleasca.

Rep.: Adica interziceti parcarea pe trotuar.

C.A.: E clar! Obligam toata lumea sa respecte legea.

Rep.: Si unde parcheaza oamenii respectivi? Ca sunt multe zone unde Primaria nu a facut locuri de parcare, nu ai unde sa iti lasi masina, desi locuiesti acolo.

C.A.: Aveti dreptate, si v-am povestit despre parcari. Aici eu consider ca toti suntem victime. Va dau un exemplu si inchidem paranteza despre locuri de parcare. Stiti acest Sky Towers care e cea mai inalta cladire… folosesc acest exemplu chiar daca Sky Towers nu este in sectorul 1, este in sectorul 2, pentru ca e cunoscut si stiti situatia de acolo. Stiti ca este o banda pe Barbu Vacarescu care este complet folosita de masini.

Rep.: Masini parcate…

C.A.: Parcate, da, evident. Acest Sky Tower, daca luam in consideratie legea 66 din 2006, in hotararea Consiliului General al Primariei Municipiului Bucuresti, acest Sky Towers trebuia sa aiba, prin legea 66 pe 2006 trebuia sa aiba o mie de locuri de parcare in plus. Daca ne uitam exact, 50 de metri patrati, trebuie un loc de parcare, plus 20% un plus pentru vizitatori si luati exact numarul de metri patrati de birouri al Sky Towers si luati exact cate locuri sunt construite, o sa vedeti ca lipsesc mai mult de o mie de locuri de parcare. Daca aplicam articolul 13 de acolo, spune foarte clar. Pentru fiecare loc de parcare care lipseste, trebuie perceputa o taxa de 10 mii de euro. Noi am calculat, daca inmultiti 10 mii cu o mie, va las sa faceti calculul. Sunt 10 milioane de euro. Deci eu as spune, totusi, ca aceasta taxa are un cap, asa, de 20% – atunci 2 milioane de euro trebuia sa primeasca Primaria Sectorului 2 urmare a constructiei acestui Sky Tower, iar aceste doua milioane de euro trebuiau sa fie incluse intr-un fond pentru a construi parcari. Asa prevede legea. Nu exista o primarie in Bucuresti care are bani in acest fond pentru a construi parcari subterane. Banii s-au dus undeva. Dar nu stim unde. Nu la noi, in orice caz. Daca s-ar fi construit, daca acum am avea acesti bani si am construi aceste locuri de parcare, o banda intreaga din Barbu Vacarescu ar fi libera astazi. Vestea buna este ca daca eu ajung primar la Bucuresti, am doi ani in care pot sa recuperez banii acestia. Sa primesc, sa pot sa ma intorc in trecut si sa recuperez banii care nu au fost perceputi de primarie in anii precedenti. Si-atunci eu as face acest studiu si as recupera sute de milioane de euro care ne-ar permite sa construim parcari subterane in tot sectorul.

Rep.: Incheiem paranteza…

C.A.: Inchidem paranteza, dar mi se parea important. Acum – siguranta fizica. Siguranta fizica inseamna si siguranta impotriva incendiilor – si vorbim aici de Colectiv – si impotriva cutremurelor. Numarul unu, pentru mine, este un plan – ne vom uita la toate aspectele care sunt legate de siguranta fizica a oamenilor. Pe partea numarul doi este sanatatea. Noi vrem un oras care nu este poluat, in care avem parcuri, vrem un oras unde putem sa… parcul stiti ca este un punct pentru care am luptat mereu pentru parcurile noastre – si acum, intre paranteze, Parcul Herastrau este in pericol. Dupa ce au atacat multe parcuri, acum in Herastrau au construit un gard, o sa ma duc acolo sambata. Deci parcuri, piete agro-alimentare – dupa cum stiti si dumneavoastra au disparut Piata Dorobanti, Piata Amzei, Piata Floreasca, Piata Mures acum sau Chibrit… Pietele noastre agro-alimentare dispar una dupa alta. Eu vreau neaparat sa le reinviem. In Franta avem aceste piete volante. Stiti, in fiecare luni si in fiecare miercuri. O sa gasim o solutie, dar toata lumea trebuie sa aiba acces la o piata si sa aiba acces la aceasta piata pe jos, stiti, de-acasa. Pe partea de sanatate ce am spus… am vorbit de parcuri, am vorbit de piete si, foarte important, spitale. Vrem sa avem niste spitale la standard european. Pentru acest lucru – spitalele nu depind neaparat de sectorul 1 – sunt patru spitale in sector care depind de Primaria Sectorului 1. Dar aici va fi nevoie sa intervenim. Eu cred ca rolul meu va fi ca populatia care se duce la urgente in Spitalele de Urgente – care trebuie sa fie la nivel foarte bun – pentru ca nu vor sa se duca la un medic ca sa nu plateasca – si se duc la urgente pentru niste lucruri care nu sunt deloc urgente – oamenii acestia nu trebuie sa ajunga intr-un astfel de spital. Eu cred ca trebuie sa avem niste entitati, institutii medicale de proximitate, unde oamenii se vor duce gratuit, dar pentru a mai debloca aceste spitale de care noi avem nevoie sa fie la un standard mult mai ridicat.

Rep.: Deci iarasi vorbiti de inca o gratuitate. Niste dispensare de cartier gratuite…

C.A.: Eu vorbesc de o gratuitate care oricum se intampla astazi. Sunt niste oameni care oricum se duc la aceste spitale pentru a-si rezolva niste probleme care nu sunt urgente, dar se duc acolo pentru ca este gratuit si trebuie oamenii acestia, intr-un fel sa-i…

Rep.: Bine, este gratuit si la medicul de familie, doar ca nu se duc…

C.A.: Nu se duc, din diferite motive. Va trebui acolo sa-i gestionam, ca ei sa nu ajunga la Urgente. Aceste centre medicale de cartier – sa stiti exista deja unul – este centrul Caraiman, care este sub-folosit. Si va trebui sa folosim acest model, sa intelegem mai bine care sunt problemele centrului Caraiman ca sa-l reproducem in alte cartiere.

Rep.: Deci ati spus siguranta, sanatate…

C.A.: Am spus siguranta, sanatate, apoi, legat de sanatate este si stresul, stresul din trafic. Aici va trebui – v-am spus deja – sa avem un transport in comun mai bun – e mult mai putin stresant pentru automobilisti sa fie intr-un transport in comun mai putin stresant, decat sa se enerveze. Chiar daca Bucurestiul e un oras care este mai mic decat Parisul, de exemplu, in Paris oamenii nu mai au masini, in Bucuresti cred ca putem sa avem masini. E un oras unde inca se poate. Dar va trebui, totusi, transportul in comun sa fie mai bine dezvoltat. Dupa siguranta, dupa sanatate este calitatea vietii in general. Si aici e vorba, pentru familiile din sector, de crese si gradinite. Este foarte important ca toate familiile sa aiba acces la niste crese si la niste gradinite care sa fie la ei in cartier. Nu sa se plimbe cu copiii la capatul orasului pentru ca nu au gasit un loc…

Rep.: Aveti idee de cate crese si gradinite noi e nevoie in Sectorul 1?

C.A.: Stiti care este problema? Neexistand oferta, nici cererea nu este foarte bine identificata. Dar sunt cel putin cinci mii de copii care nu au locuri si care ar vrea sa aiba locuri aici, in sectorul 1.

Rep.: La crese si gradinite…

C.A.: La crese si gradinite, da.

Rep.: Spuneti-mi ce faceti, mai departe, cu programul de reabilitare termica. Daca il veti continua in forma gratuita pentru blocuri si daca il veti extinde si la case. Stiu ca fostul primar spunea ca ar vrea sa-l extinda si la case, dar s-a blocat.

C.A.: Da, stiu. Eu cred ca, intr-adevar, trebuie finalizat in toate blocurile. Vom fi foarte atenti la calitatea materialelor, stiu ca s-a pus problema la calitatea materialelor care s-au folosit, daca sunt ingnifuge, daca nu sunt ingnifuge…

Rep.: Primaria a spus ca e ignifug si ca e suta la suta…

C.A.: Da. Sa stiti, calitatea materialului conteaza foarte mult in acest domeniu. Nu stiu ce se va intampla in 15 ani. Atat vreau sa va spun, ca noi vom fi foarte atenti la calitatea materialului. Nu vrem ceva care va fi frumos 5 ani si dupa 15 ani va cadea. Stiu ca sunt la niste imobile, deja, niste mici probleme. Pentru case, eu ma gandesc mai mult sa favorizez renovarea caselor, mai ales din punctul de vedere termic, prin scaderea impozitului local. Nu ar fi bani care ajung la ei, ar fi bani mai putini care se platesc.

Rep.: Bine, la noi impozitele sunt foarte mici.

C.A.: Asa e.

Rep.: Aveti in intentie cresterea taxelor si impozitelor locale, va ganditi sa militati pentru asta?

C.A.: Nu ma gandesc sa militez pentru asta, nu.

Rep.: Dar credeti ca e de-ajuns?

C.A.: La ora actuala, sectorul 1 nu are nevoie, v-am spus deja, eu cred ca bani putem sa gasim, v-am dat un exemplu, si cred ca nu e nevoie sa marim aceste taxe. Dar e, totusi, o incurajare daca platesti si mai putin impozit…

Rep.: Bine, dati aceasta scutire sau aceasta reducere celor care isi reabiliteaza casa. Ca celor care nu-si reabiliteaza… le dati si lor?

C.A.: Nu. Nu. Ideea noastra este – asa s-a aplicat in Europa, in general – cand ai o casa de patrimoniu si trebuie sa o reabilitezi, te costa mai mult. Acolo, in Occident, taxele sunt mult mai mari pentru case. Aici, intr-adevar, sunt mici. Dar este, totusi, o incurajare.

Rep.: Dar vedeti, eu sunt nemultumita. Eu locuiesc la casa. Eu la casa platesc impozit mai mare, in fiecare an. Eu nu primesc nimic. Celor de la bloc le-ati reabilitat gratuit blocul. De ce nu-mi reabilitati si mie gratuit casa, ca eu vreau sa protestez.

C.A.: Da.

Rep.: Ce-mi spuneti?

C.A.: Eu va spun ca e mult mai complicat la casa, decat la bloc.

Rep.: Da, dar dau si eu bani, si dau mai multi decat cei de la bloc. Mie de ce nu-mi dati? Adica, e o inegalitate, ca tot sustineti egalitatea.

C.A.: Eu sunt de acord cu ce spuneti. Dar e o problema de implementare. E foarte complicat sa izolezi casa cu echivalentul de bani cu care s-a izolat blocul si Primaria sa fie responsabila de acest lucru. Casa aceasta, in general are o problema ascunsa. Are ceva de care trebuie tinut cont si care nu poate fi distrus asa usor. E ceva personal, o casa. Un bloc e ceva aproape public. Sunt niste aspecte mai complicate. Nu cred ca v-ar conveni daca cineva v-ar prelua casa, ar renova fara sa va ceara nimic, si dumneavoastra va treziti cu o casa care nu mai este ceea ce ati predat.

Rep.: Pai bine, dar nici la bloc… s-a cerut parerea proprietarilor, asa a spus primaria.

C.A.: Ei, va dati seama ca toate blocurile sunt aproape la fel. Nu s-au facut in functie de ce vrea fiecare, nu?

Rep.: Eu sincer nu vreau sa-mi faceti cum vreti dumneavoastra casa. Dar sunt convinsa ca sunt oameni care n-au bani si probabil au nevoie de o casa mai calduroasa si le-ar placea si lor sa le reabiliteze primaria casa gratuit. Ok. Urmatoarea intrebare. Ce rezolvare vedeti pentru spatiile verzi, ca sa nu mai dam atatia bani pe panselute si pe tot felul de plante frumoase?

C.A.: E clar ca dam mult prea multi bani pentru renovarea spatiilor verzi in situatia in care sunt alte locuri lasate complet in paragina – eu vorbesc aici de salba de lacuri si sunt niste strazi care nici nu au canalizare si apa. E foarte frumos sa ai niste spatii verzi extrem de ingrijite, dar… un pic prea multe flori.

Rep.: Pai cum taiati din preturile astea?

C.A.: Dar e foarte usor. Noi ne uitam la contractele care au fost facute. In afara de contractul Romprest, pe – cred ca 35 de ani si 450 de milioane de euro, o jumatate de miliard de euro, eu nu cred ca aceste contracte pentru ingrijirea spatiilor verzi s-au facut pe 35 de ani.

Rep.: Nu, sunt, de obicei, pe patru ani. Contracte-cadru pe patru ani.

C.A.: Atunci noi ne uitam acolo, la ce spune contractul, daca intr-adevar nu putem in primii ani sa facem nimic, in loc sa concentram tot efortul pe anumite lucruri, o sa incercam, acest efort sa fie pentru toate spatiile verzi. Si spatiile din fata blocurilor, si spatiile verzi care sunt in paragina la ora actuala si care ar putea fi folosite. Ducem lipsa de spatii verzi. Eu ma intalnesc des cu biciclistii, cu oameni cu caini, cu oameni cu copii. Ei ar vrea sa aiba locuri de promenada, si din acest motiv am facut acest proiect legat de salba lacurilor, care nu ar costa mult si ar fi un mare avantaj pentru toata lumea.

Rep.: Dar acolo e o mare problema la salba de lacuri. Stiti ca apa e la Apele Romane, practic, lacul…

C.A.: Sunt mai multi administratori acolo…

Rep.: Iar o parte dintre terenuri, inclusiv pe malul lacului, sunt proprietate privata. Cum…

C.A.: Nu se poate sa fie proprietate privata. Nu.

Rep.: Ba sunt.

C.A.: Nu. PUG-ul din 2000 spune clar ca sunt 50 de metri fata de malul apei, PUZ-urile spun ca sunt intre 25 si 35 de metri, Legea Apei spune de 12 metri, dar nu exista posibilitatea legala ca un privat sa fie proprietar, v-am spus, 12 metri spun Apele Romane, dar in rest, in Bucuresti, ar trebui sa fie peste tot cel putin 25 sau 35 de metri.

Rep.: Bine, in realitate nu e asa. Eu stiu oamenii care si-au ingradit pana in buza lacului…

C.A.: Da, dar este un abuz. Este un abuz. E primul lucru, de fapt, de care am spus. Am spus: primul lucru este ca voi actiona ca sa fie un singur administrator, pentru ca, intr-adevar, aveti dreptate, astazi sunt cel putin trei administratori ai acestor lacuri si va trebui sa cream o legislatie care va avea grija de toata zona si va trebui sa facem o inventariere a terenurilor care sunt in jurul lacurilor. Trebuie sa stiti istoricul. Aceste lacuri au fost create de Dem I. Dobrescu. Era sub actiunea lui, el a vrut aceasta zona. Totul a fost mereu administrat de catre entitati ale statului. De atunci si pana acum, daca aceste terenuri au trecut in proprietate privata, nu poate fi vorba decat despre un abuz. Decat de cineva care n-a respectat legea – nu stiu, trebuie sa vedem la fiecare. Dar nu e posibil sa indreptam situatia. Niciodata in trecut, in istoria acestor lacuri nu au existat acolo proprietati private. Nu poate sa apara dintr-o data, stiti?

Rep.: Spuneti-mi, veti da bani la biserici?

C.A.: Daca voi da bani la biserici?

Rep.: In calitatea de primar. Stiti ca primariile mai dau bani la biserici.

C.A.: Sunt doua aspecte aici. Faptul ca un primar, un consiliu local, nu primarul de unul singur, administratia publica trebuie sa aiba grija ca oamenii sa aiba acces la cultura si la culte. Daca in sectorul 1 sunt comunitati crestine – vorbiti de biserici – care, intr-adevar, n-au un loc in care sa se duca sau sunt prea putine biserici pentru numarul de oameni care vor sa se duca la biserica, este normal sa-i ajutam sa-si faca un lacas de cult. In sectorul 1, sincer, am fost in mai multe biserici si nu am avut – nu stiu, dar poate ca exista – nu stiu de o nevoie absoluta, acum, de un lacas de cult.

Rep.: Sunteti de acord cu taxarea bisericilor? Cu impozitarea?

C.A.: In mod normal, bisericile sunt un serviciu public, intre ghilimele. Oamenii au nevoie de un lacas de cult si sa se dezvolte spiritual, oamenii au nevoie sa se dezvolte si sportiv, stiti, au nevoie si de terenuri de sport, oamenii au nevoie de locuri de recreere – au nevoie de multe lucruri. Dar partea spirituala este o nevoie importanta si umana. Atat timp cat este un serviciu public si oamenii vor si au nevoie de aceste „servicii”, trebuie considerate ca servicii publice.

Rep.: Da, dar de exemplu, biserica ma taxeaza pe mine, imi cere o taxa. Pentru casatorie imi cere o taxa, pentru inmormantare imi cere…

C.A.: N-am inteles despre care taxa va referiti…

Rep.: …deci presteaza niste servicii, da? La fel ca un operator privat. Sunteti de acord sau nu cu taxarea?

C.A.: Eu nu cred ca aceste taxe sunt oficiale.

Rep.: Sunt. Se taie chitanta.

C.A.: Se dau chitante pentru aceste servicii? Aici nu… sincer, nu am o parere formata. Este normal ca biserica sa aiba cu ce sa traiasca, stiti. Si ei, la randul lor, presteaza niste servicii pentru oameni saraci. Acum, faptul ca au nevoie de venituri mi se pare natural. Faptul ca taxeaza aceste servicii, depinde. Noi, in Romania, nu platim, nu se percepe, de la cetatean, o taxa pentru culte, stiti? In Germania se percepe, in Austria se percepe, in Franta nu se percepe. Tu trebuie sa dai din veniturile proprii. Eu sunt catolica. Noi, se spune ca trebuie sa dam 1% din propriile venituri ￢ dar nu se verifica, in primul rand, daca dai si nu se cere ceva in mod expres si special pentru fiecare eveniment. Dar asa se spune, ca trebuie si tu sa participi la viata bisericeasca.

Rep.: Spuneti-mi ce faceti cu haosul urbanistic din Sectorul 1. Cel putin in cartierele Damaroaia si Bucurestii Noi e o mare problema, s-a construit ca-n codru, sa zic.

C.A.: Da, a fost o mafie imobiliara si s-au construit, intre case, aceste imobile care au un procent de ocupare a terenului care-l depaseste cu mult pe cel legal, care este intre 40, 50, 60 la suta. Acolo acest procent de ocupare este de 90 sau 100%. Acolo este o zona de case P+1, spuneam si sunt aceste blocuri de 4-5 etaje. Oamenii care au cumparat acolo niste case pentru a avea o viata linistita se trezesc cu niste blocuri care nu numai ca le iau soarele, dar au si vecini care se uita in curtea lor. Este un haos, asa cum spuneati dumneavoastra. Ca sa nu mai spunem ca aceste blocuri nici nu au locuri de parcare subterane, nu au nimic. Nu respecta legea, nu au niciun…

Rep.: Ce faceti cu ele? Le demolati, le inventariati…

C.A.: Primul lucru care trebuie facut este sa oprim aceste autorizatii. Atunci toate autorizatiile care sunt in curs, cele care s-au dat dar inca nu s-a construit, blocul n-a fost construit, trebuie oprite. Acum este clar ca va fi dificil sa demolam aceste blocuri si cred ca am crea inca si mai multe victime. Trebuie sa vedem cine a creat acest haos, cei vinovati sunt si de la primarie, si oameni privati – sunt identificati, toata lumea ii stie. E clar cine sunt. M-am dus de mai multe ori in Parcul Bazilescu pentru a primi niste semnaturi, era domnul Nazare care spunea ca el nu e de acord cu construirea blocurilor intre case si pe de alta parte veneau niste oameni care-mi spuneau „Ah, nu, nu. Voi sunteti cu Asociatia ! Noi nu va dam semnaturi pentru ca vrem sa construim mai multe blocuri, si-atunci suntem cu PNL”. Deci aveau doua tabere, dar mesajul nu era clar din partea PNL-ului. Va fi foarte greu sa demolam aceste case, dar trebuie sa gasim cine este vinovat si sa remediem un pic situatia. De exemplu, putem sa convertim niste apartamente in subsol, apartamente care initial erau prevazute sa fie locuri de parcare si care s-au transformat…

Rep.: Dar au fost vandute si trebuie sa dam pe cineva afara din casa. Cum facem? Oamenii aceia raman pe drumuri.

C.A.: V-am spus. Trebuie sa identificam cine a construit acele blocuri, cine a beneficiat de acesti bani si sa gasim solutii de mediere. Daca nu distrugem blocul, macar apartamentele care trebuiau sa fie locuri de parcare sa redevina locuri de parcare. Oamenii acestia, care au cumparat de buna-credinta, e clar ca ei nu trebuie sa fie victime. Va trebui sa gasim cum sa-i compensam. Nu din banii publici, sa fie clar. Din banii celor care nu au respectat legea.

Rep.: Aveti foarte multe proiecte, doriti sa faceti multe lucruri in Sectorul 1. Mai spuneti-mi pe scurt, in trei propozitii, cum veti aduce bani la bugetul local ca sa faceti toate proiectele pe care vi le-ati propus.

C.A.: Bugetul local a fost risipit, banul public a fost jefuit. Si sunt doua metode: achizitii publice si urbanism. Numai prin rezolvarea acestor doua probleme, achizitii publice trucate si urbanismul, vom avea cel putin 30% din buget in plus.

Rep.: Si altfel, pe langa asta?

C.A.: 30%… stiti care este bugetul Sectorului 1?

Rep.: Aproape doua miliarde.

C.A.: Sunt foarte multi bani.

Rep.: Va multumesc mult.

C.A.: Eu va multumesc!