Scurta istorie a cinematografului romanesc interbelic: amintiri in alb-negru

Desi se stiu foarte putine despre acesta, filmul romanesc interbelic a fost o continuare normala a cinematografiei romanesti de dinaintea Primului Razboi Mondial. Cu toate ca au ramas putine marturii din acea perioada, unicitatea cinematografiei romanesti de atunci inca traieste, in mare parte, prin fotografii si instantanee,potrivitPlaytech.ro.

Extrem de putine pelicule au mai ramas pastrate din timpul perioadei interbelice, dar marturiile ne spun ca am fi avut o mica industrie de film calitativ egala cu cea din Vest. Filme precum „Napasta”, „Tigancusa de la iatac” sau „Visul lui Tanase” au facut valva in perioada dintre cele doua razboaie mondiale, asta in timp ce comedianti celebri, precum Stroe si Vasilache, faceau sketch-uri demne de Hollywood, multe dintre acestea ramanand pastrate pana in ziua de azi.

Anii post-razboi – un public mai tanar, mai relaxat

Cinematografia romaneasca a produs opere unice in spatiul balcanic chiar dinaintea Primului Razboi Mondial. Filme precum „Insir’te Margarite” sau primul film romanesc de fictiune „Amor fatal” sau „Independenta Romaniei” (1911), pelicula care l-a inspirat pe Tudor Caramfil sa regizeze „Restul e tacere” (2007), au fost adevarate megaproductii la vremea lor. Utimul, de exemplu, era inspirat din Razboiul de Independeta al Romaniei si era, la momentul lansarii, cel mai lung film din lume, avand o durata de doua ore.

Film Independenta Romaniei 1912

Foto: Arhiva Nationala de Filme

Totusi, trebuie mentionate cateva nume extrem de importane pentru cinematografia romaneasca din perioada de dinaintea Primului Razboi Mondial, perioada care poate fi considerata mai bogata in productii decat perioada interbelica. Nume precum Aristide Demetriade, Grigore Brezeanu si poate cel mai important, Leon Popescu, au fost personaje cheie ale inceputurilor cinematografiei romanesti. Daca Demetriade si Brezeanu au fost primii regizori consacrati din Romania, lucrand la capodopere precum „Amor Fatal” sau „Otelul Razbuna”, Leon Popescu a fost probabil cel mai important producator de film pe care Bucurestiul l-a avut in perioada antebelica. Acesta a infiintat societatea „Cipeto” in 1914, organizatia care a devenit prima casa de productie din Romania care importa aparate de proiectie de format mic si inchiriaza filmele realizate de Marioara Voiculescu.

Citeste articolul integral despre istoria filmului filmului romanesc interbelic