Presedintele Klaus Iohannis cere Parlamentului sa reexamineze legea ce interzice publicitatea la medicamente pe radio si TV

Presedintele Klaus Iohannis a intors la Parlament, pentru reexaminare, legea ce prevede interzicerea reclamelor explicite pentru medicamente la radio si televiziune, precum si interzicerea totala a publicitatii pentru medicamentele care se elibereaza cu reteta. Seful statului arata in cererea sa ca „jurisprudenta europeana a stabilit fara echivoc caracterul exhaustiv al normelor (…) in ceea ce priveste publicitatea la medicamente si, prin urmare, in aceasta materie statele membre nu pot adopta norme mai restrictive si nici norme cu un continut diferit”.

Amintim ca plenul Senatului a aprobat, in 14 decembrie, un proiect de modificare a legii publicitatii si legii audiovizualului prin care se interzic reclamele radio si TV pentru medicamente. Senatul a fost camera decizionala, dupa ce Camera Deputatilor a adoptat-o tacit, iar legea a fost trimisa spre promulgare presedintelui Klaus Iohannis.

Intrarea in vigoare a proiectului ar fi o lovitura dura pentru media, deoarece ar duce la diminuarea semnificativa a bugetului de publicitate rulat in prezent de mass-media. Potrivit unor estimari consultate de HotNews.ro, legea ar face sa dispara un procent foarte mare, de 15-20%, din volumul de publicitate TV.

Intr-un comunicat transmis sambata, Administratia Prezidentiala informeaza ca „Presedintele Romaniei, domnul Klaus Iohannis, a trimis Parlamentului, spre reexaminare, Legea pentru modificarea art. 17 din Legea nr. 148/2000 privind publicitatea, precum si Legea audiovizualului nr. 504/2002”.

Citeste mai jos textul integral al cererii de reexaminare:

Domnului Valeriu-Stefan Zgonea

Presedintele Camerei Deputatilor

In temeiul articolului 77 alineatul (2) din Constitutia Romaniei, republicata, formulez urmatoarea

CERERE DE REEXAMINARE

asupra

Legii pentru modificarea art. 17 din Legea nr. 148/2000 privind publicitatea, precum si a Legii audiovizualului nr. 504/2002

Legea pentru modificarea art. 17 din Legea nr. 148/2000 privind publicitatea, precum si a Legii audiovizualului nr. 504/2002 vizeaza atat interzicerea publicitatii pentru produsele medicamentoase in cadrul programelor de televiziune si radiodifuziune, cat si a publicitatii pentru farmacii difuzata in cadrul programelor de televiziune si radiodifuziune, prin pozitionarea unor farmacii ca fiind standarde sau etalon pentru celelalte. Totodata, sunt interzise comunicarile comerciale audiovizuale destinate produselor si tratamentelor medicale, precum si plasarea acestora unor operatori economici al caror obiect principal de activitate il constituie fabricarea ori vanzarea unor astfel de produse, chiar si a acelora pentru care nu este necesara o prescriptie medicala.

In mod cert, promovarea prin intermediul publicitatii in mass-media audiovizuala a unor tipuri de medicamente trebuie supusa unor conditii restrictive, dar proportionale cu drepturile constitutionale, conditii enuntate atat de Directiva 2001/83/CE de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman, cat si de Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, prin care s-a transpus respectiva directiva. Subliniem ca jurisprudenta europeana (Hotararea CJUE din 11 decembrie 2003, in cauza C- 322/01, Deutscher Apothekerverband) a stabilit fara echivoc caracterul exhaustiv al normelor cuprinse in directiva mentionata, in ceea ce priveste publicitatea la medicamente si, prin urmare, in aceasta materie statele membre nu pot adopta norme mai restrictive si nici norme cu un continut diferit.

Legea nr. 95/2006 stabileste regimul juridic al publicitatii pentru medicamente in cadrul Capitolului VIII, intitulat „Publicitatea” (art. 811-814) si in cadrul Capitolului IX, intitulat „Informarea publicului” (art. 815-826). Prevederile enuntate reprezinta transpunerea Directivei 2001/83/CE (art. 86-100), directiva al carui obiectiv a fost stabilirea criteriilor substantiale obligatorii pentru reglementarea domeniului respectiv, inclusiv prin realizarea unei armonizari complete in domeniul publicitatii pentru medicamente. Cu ocazia transpunerii, legiuitorul roman a preluat solutia legiuitorului european interzicand total publicitatea la medicamentele care se elibereaza cu prescriptie medicala sau care contin substante definite ca stupefiante sau psihotrope de catre conventiile internationale, indiferent de mijloacele prin care se realizeaza publicitatea. Prin urmare, in afara acestei solutii legislative, legiuitorul roman nu poate veni cu o alta, orice alta optiune fiind in afara cadrului stabilit de Directiva 2001/83/CE, motiv pentru care consideram ca se impune reanalizarea prevederilor legii transmisa la promulgare.

La art. I din legea transmisa la promulgare se modifica art. 17 din Legea nr. 148/2000 privind publicitatea, in sensul interzicerii publicitatii explicite in cadrul programelor de televiziune si radiodifuziune, inclusiv pentru produsele medicamentoase care se elibereaza fara prescriptie medicala (pentru acestea fiind permisa numai publicitatea in alte modalitati). Norma instituita prin art. 17 alin. (1) si (2) din legea transmisa la promulgare vine insa in contradictie cu ansamblul normelor ce constituie regimul juridic al publicitatii pentru medicamente stabilit in Legea nr. 95/2006 si, in mod special, in art. 813 din aceasta. Potrivit acestui articol, care nu reprezinta altceva decat o transpunere fidela a art. 88 din Directiva 2001/83/CE, este interzisa publicitatea destinata publicului larg pentru medicamente care se elibereaza numai cu prescriptie medicala si este permisa publicitatea destinata publicului larg numai pentru acele medicamente care, prin compozitie si scop, sunt destinate si concepute pentru a fi utilizate fara interventia unui medic in scopul diagnosticarii sau pentru prescrierea ori monitorizarea tratamentului, cu sfatul farmacistului, in cazul in care este necesar. Mai mult, prin faptul ca este permisa totusi publicitatea prin alte modalitati decat in cadrul programelor de televiziune si radiodifuziune la produsele medicamentoase pentru care nu este necesara o prescriptie medicala, se introduce o conditionare suplimentara fata de prevederile directivei, creandu-se premisa unei discriminari intre mijloacele de informare in masa, respectiv intre furnizorii acestora.

Pe langa aceste aspecte, in conditiile in care nu se regasesc informatii relevante in expunerea de motive care o insoteste, consideram ca nu se poate identifica ratiunea pentru care, in conformitate cu noul art. 17 alin. (1) si (2) din Legea nr. 148/2000, publicitatea oricarui produs medicamentos este interzisa spre difuzare in cadrul programelor de televiziune si radiodifuziune, in timp ce publicitatea medicamentelor care se elibereaza fara prescriptie medicala este permisa, dar prin orice alte mijloace decat in cadrul programelor de televiziune si radiodifuziune.

In ceea ce priveste art. 17 alin. (3) din lege, apreciem ca sintagma „pe alta cale decat prin programe de televiziune/radiodifuziune” ar trebui eliminata pentru a nu afecta transpunerea in dreptul national a art. 88 alin. (2) din directiva.

In privinta modificarilor propuse la art. 17 alin. (4) din Legea nr. 148/2000, remarcam faptul ca acestea interzic publicitatea pentru farmacii, care induce ideea ca farmacia respectiva reprezinta un model sau un etalon pentru celelalte farmacii, dar numai in cazul in care este difuzata in cadrul programelor de televiziune sau radiodifuziune, fiind creata, astfel, o noua premisa de discriminare si o posibila bariera in calea liberei prestari a serviciilor.

Un argument suplimentar pentru reexaminare il constituie si faptul ca normele instituite la art. I din legea transmisa la promulgare pot crea confuzie juridica, intrucat noua reglementare interzice doar publicitatea explicita, in timp ce art. 813 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 interzice atat publicitatea explicita, cat si pe cea realizata prin alte modalitati, fara distinctie.

Ca efect al interventiei legislative operate in cuprinsul art. I, prin art. II din legea transmisa la promulgare se modifica dispozitii din Legea audiovizualului nr. 504/2002. Astfel, sunt interzise atat comunicarile comerciale audiovizuale destinate produselor (inclusiv acelea pentru care nu este necesara o prescriptie medicala) si tratamentelor medicale, cat si plasarea acestora unor operatori economici al caror obiect principal de activitate il constituie fabricarea ori vanzarea unor astfel de produse.

Subliniem faptul ca desi cele doua interventii legislative operate la art. I si art. II din legea transmisa la promulgare au in vedere punerea de acord a doua acte normative ce reglementeaza in aceeasi materie, in realitate, cele doua modificari nu sunt corelate sub aspectul terminologiei juridice utilizate, cu consecinte asupra sferei de aplicabilitate a celor doua norme juridice. Se creeaza, astfel, o lipsa de corelare intre prevederile celor doua acte normative ce se propun a fi modificate, la art. 17 din Legea nr. 148/2000 nefiind avute in vedere si tratamentele medicale. In plus, modificarea art. 29 din Legea audiovizualului exclude posibilitatea publicitatii prin alte modalitati (instituita prin art. 17 din legea transmisa la promulgare). De asemenea, nu se utilizeaza o terminologie unitara (produs medicamentos/produs medical), aspect ce poate crea dificultati in interpretarea si aplicarea prevederilor legale.

Interdictia instituita prin art. II din legea transmisa la promulgare va opera pentru toate formele de comunicare comerciala audiovizuala destinate tuturor produselor si tratamentelor medicale, inclusiv celor disponibile fara o prescriptie medicala, masura in dezacord cu reglementarea europeana si care nu poate fi calificata ca reprezentand o reglementare din categoria celor permise statelor membre in cadrul marjei privind nivelul de armonizare. In acest context, este de observat ca actuala forma a Legii audiovizualului este corelata cu regimul juridic al publicitatii pentru medicamente, astfel cum este acesta reglementat in Directiva 2001/83/CE si in Legea nr. 95/2006, in sensul ca sunt interzise doar comunicarile comerciale audiovizuale destinate produselor si tratamentelor medicale disponibile numai pe baza de prescriptie medicala.

Fata de argumentele expuse mai sus si avand in vedere competenta legislativa exclusiva a Parlamentului, va solicitam reexaminarea Legii pentru modificarea art. 17 din Legea nr. 148/2000 privind publicitatea, precum si a Legii audiovizualului nr. 504/2002.

PRESEDINTELE ROMANIEI

KLAUS – WERNER IOHANNIS