Un program-pilot ANAF se poate transforma într-un eșec: a găsit un singur cobai
ANAF a demarat, în acest an, un program-pilot denumit „monitorizare pe orizontală”. El se adresează marilor companii, iar acestea se bucurau de așa ceva. Dragoș Doroș, Head of Fiscal Doctrine – KPMG România explica anul trecut ce înseamnă acest concept: „Este atunci când va deschideți ușa pentru ANAF, care stă 24 ore din 24, 7 zile din 7 în control permanent. În felul ăsta firmele au zero surprize și penalități și ANAF are 100% certitudine pe ce se plătește”.
Toate marile companii l-au așteptat. Este privit ca un lucru bun, dar nu se știe de ce ANAF a venit cu unele criterii prin care nu s-a calificat decât o singură companie din România, deși voia 5.
„Dacă n-ar fi de râs, te-ar apuca plânsul”
„Monitorizarea pe orizontală este un pas înainte cu șovăială. Dacă n-ar fi de râs, te-ar apuca plânsul. Din 2016 am insistat pentru un mecanism de management al riscurilor care se numește: monitorizare pe orizontală. Este un program de conformare voluntară a contribuabililor care vor să aibă o interacțiune transparentă cu organul fiscal. Își stabilesc un acord cu organul fiscal și atunci au acces la toate informațiile pe care le derulează un contribuabil în timp real”, a explicat Ionuț Simion, partener PwC România, în cadrul unui seminar al Camerei Consultanților Fiscali.
La începutul acestui an a fost publicat ordinul care vorbește despre monitorizarea pe orizontală.
Acel ordin spune că până în 31 ianuarie, Direcția generală de administrare a marilor contribuabili va trimite notificări contribuabililor interesați să intre în acest program, astfel încât până la 15 februarie, contribuabilii să-și exprime dorința de a intra în program.
Care era ținta ANAF pentru acest program-pilot și de ce nu s-a calificat decât unul
Ținta ANAF, spune Simion, era să înceapă cu 5 mari contribuabili care să intre în acest proces de monitorizare pe orizontală.
Era nevoie de 4 condiții de îndeplinit, cumulat:
1. Să aibă politici de verificare și monitorizare a controlului
2. Să nu facă parte dintr-un grup fiscal
3. Să aibă un comportament fiscal adecvat.
„Nu au spus ce înseamnă adecvat”, menționează Ionuț Simion.
4. Să nu aibă o activitate complexă.
„Să-mi spuneți, câți mari contribuabili nu au activitate complexă? Ce poți să faci? Să vinzi baloane?”, se întreabă el.
Potrivit acestuia, cert este că atât de bine s-a desfășurat activitatea asta, încât avem un singur contribuabil.
„Potrivit acelui ordin, doar o dată la 6 luni se poate revizui lista. Deci vor sta 6 luni cu un contribuabil, îl vor testa ca pe cobai și la final pot ajunge la concluzia că vor continua sau nu”, explică reprezentantul PwC România.
Un astfel de program ar trebui să reducă costurile de administrare fiscală atât a ANAF, cât și al contribuabililor dornici să intre într-un astfel de program.
De ce nu se laudă ANAF că face acest lucru bun?
„Britanicii, pionierii sistemului de customer relationship management în administrația fiscală, i-au inclus din oficiu în program pe marii contribuabili. Mizează astfel nu doar de avantajele strict fiscale, dar dau și un semnal radical de competitivitate fiscală în cursa pentru atragerea investitorilor”, spunea el.
A menționat și faptul că „olandezii, primii care au pus pe piață termenul de monitorizare orizontală, au păstrat ideea inițială de aderare voluntară pentru categoria de mari companii, dar primele 100 sunt acum prinse în programe individuale de supervizare”.
„Citind acestea, întrebați-mă să vă-întreb: de ce Fiscul nostru nu face mai mult zgomot, de ce nu se laudă, pur și simplu, din moment ce face un lucru bun, doar se aliniază la o bună practică internațională? Poate e chestiune de interpretare a ce înseamnă aliniere. Oare chiar vrem sau o facem așa, să nu se zică că nu am încercat și noi, mai ales că avem și ”acord de parteneriat cu Administrația Fiscală din Austria” – cum scrie în invitația către contribuabil?”, se întreba Adrian Luca.
Primul semn de întrebare apare chiar în privința acestui contribuabil invitat, spune expertul în fiscalitate.
„Cine e el? Aflăm că sunt eligibili doar cei care ”dețin un sistem de proceduri și control al impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat, au un comportament fiscal adecvat, nu fac parte dintr-un grup fiscal și nu au o activitate complexă”. Ei bine… o întrebare simplă: cum arată o afacere, și încă una mare, care nu e complexă? Ce trebuie să facă acel contribuabil de să merite să-i spună chiar partenerul său, ANAF-ul, felicitări, ai o activitate simplă, chiar foarte simplă!”, explică Luca.
El se întreabă: „până la urmă, care e interesul tău ca Fisc – să-i ții aproape pe cei complecși sau pe ăi mai simpli?”
„Mai departe: interesul tău e să le spui clar de la început ce vrei de la ei sau să-i bagi și mai mult în ceață? Este o întrebare legitimă, dacă vezi cum începe cererea pe care trebuie să o completeze un (simplu) doritor: ”Dețineți un sistem de proceduri de control al impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat? Da/Nu. Dacă nu dețineți, atunci nu mai este necesar să completați în continuare cererea întrucât nu vă calificați pentru înscrierea în programul pilot”, a mai afirmat prim-vicepreședintele Camerei Consultanților Fiscali (CCF).
Vezi Cererea pe care a trimis-o ANAF către marii contribuabili (click pentru a deschide).
Sursă foto: Dreamstime.com