ANCOM – o nouă veche conducere?
La 1 aprilie 2015 își termina primul mandat la ANCOM Marius Cătălin Marinescu, primul președinte al autorității naționale de reglementare a telecomunicațiilor care ducea la bun sfârșit un mandat complet. Primii trei președinți au avut mandate întrerupte de intervenții politice brutale, care au dus și la atenționări din partea Comisiei Europene și chiar au condus la consolidarea legislativă a puterii președinților autorităților de reglementare a telecomunicațiilor din UE, astfel că Marius Cătălin Marinescu a putut rezista un mandat întreg.
A fost un mandat de 6 ani, cel mai lung și cel mai eficient mandat de la înființarea autorității în septembrie 2002. Timpul, dar mai ales priceperea, permit să construiești!
A fost un mandat în care s-a pus ordine în activitatea de reglementare și monitorizare a comunicațiilor electronice românești prin transpunerea și aplicarea, relativ rapid, a recomandărilor și legislației Uniunii Europene în plan local.
A fost mandatul în care România a organizat prima licitație de spectru din istoria sa în anul 2012, licitație care a adus statului venituri de peste €682 milioane, în care s-au acordat 485 MHz in benzile de frecvențe de 800 MHz, 900 MHz, 1800 MHz si 2600 MHz și care nu a fost contestată de niciun competitor la acea vreme. (O singură critică venită după doi ani din partea operatorului Vodafone, care neatent la runda de alocare a licitației din 2012 a rămas cu o bandă de frecevențe perturbată de vecinii din nord și est, iar pentru a depăși situația se pare că a făcut schimb de spectru cu RCS&RDS plus contractul de roaming național.).
A fost un mandat în care ANCOM s-a impus prin prestația sa atât pe plan intrern, ca autoritate autoritară, cât mai ales pe plan internațional, atât în regiunea noastră, unde a reușit să coaguleze interese specifice regiunii (armonizarea în folosirea dividendului digital, promovarea licitațiilor ca modalitate de alocare a spectrului de frecvențe, etc.) propunând, fondând și menținând activ un grup regional (www.ceeregionalworkinggroup.net ), cât și pe plan european prin poziții de prestigiu și de mare responsabilitate deținute în diverse organisme internaționale.
Tot în acest mandat s-a elaborat și primul ghid pentru reglementarea operatorilor de rețele mobile virtuale, din păcate fără prea mare efect. Noroc cu Lycamobile și eforturile sale, care au scos România de pe lista rușinii, a țărilor fără operatori de rețele mobile virtuale.
A fost un mandat cam lung, șase ani, pentru a ține motivat președintele unei autorități care monitorizează o industrie cu venituri de circa €4 miliarde.
Ce s-ar putea reproșa totuși acestui mandat – întârzieri, uneori mari, în punerea pe costuri a tarifelor de terminare în rețelele mobile (de ex. aprilie 2014 în loc de 2012) și tarife de terminare în rețele mobile încă mari. Datorită contextului său macroeconomic (PIB, salarii, etc.) România ar trebui să aibă, alături de Bulgaria, cele mai mici tarife de terminare în rețele mobile din UE. Dar nu are!
INTERVIURILE HotNews.ro