Dragostea in interbelic- seria de conferinte Filos
Despre interbelic se vorbește adeseori la trecut, dar, privită mai atent, istoria se dovedește o lungă înșiruire de perioade aflate sub semnul provizoratului. De aceea, mai corect ar fi să spunem că interbelicul are trecut, prezent și viitor.
Dar cu aceasta nu i-am descifrat nici pe departe taina. Să rămânem perplecși în fața ei sau să căutăm o cale de acces?
Într-o epocă din care nu faci parte sau pe care nu o înțelegi poți încerca să intri prin trei „uși”: viața publică, viața privată și viața secretă.
Grigore T. Popa, José Ortega y Gasset și Denis de Rougemont ne spun că pentru toate aceste „uși” există o cheie unică: Dragostea.
Conferințele inițiate de Editura Filos vor debuta în Iași – în Sala „B.P. Hașdeu” a Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu”, marți, 24 martie 2015, ora 18. Următoarea întâlnire pe această temă va avea loc în luna aprilie în București.
Invitați: Richard Constantinescu, medic, publicist, cadru didactic la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași și redactor șef al Editurii Filos din București și Daniel Mazilu, doctor în filosofie, publicist, traducător, exeget al operei filosofului spaniol Ortega y Gasset.
Grigore T. Popa (1892-1948), om de ştiinţă remarcabil, biolog de vârf, medic, filosof, literat, aparține galeriei modelelor etice pe care le-a plămădit spațiul românesc. În perioada 1948-1989, datorită poziției sale ferm anticomuniste, a fost supus unei uitări instituționalizate. Astăzi, profesorul Popa ocupă locul pe care-l merită în panteonul personalităţilor neamului. În scrisorile pe care le adresa iubitei de pe front sau din America și în multe din textele sale, descoperim cuvinte minunate despre dragoste. „Pentru mine acea rezervă mereu strălucitoare a fost viaţa de familie, în care o soţie perfect înţelegătoare şi colaboratoare de intelect mi-a dat sentimentul unei persistente armonii“ (Grigore T. Popa, 1942).
José Ortega y Gasset (1881-1955), cel mai mare filosof spaniol, ne-a lăsat peste 500 de pagini închinate iubirii. Meditațiile sale fenomenologice reprezintă o încercare inedită de oferi o nouă teorie a iubirii în secolul al XX-lea. În realitatea radicală care este viața, persoana și iubirea se dezvăluie reciproc. Ortega scrie: „În alegerea iubitei, bărbatul își revelează fondul esențial, ceea ce și femeia face în alegerea iubitului”.
Denis de Rougemont (1906-1985), vestitul autor al lucrării „Iubirea și Occidentul” (1939), a rămas în istoria literaturii universale prin faptul că a scris – în doar patru luni – o carte considerată și azi fundamentală. Prieten cu Ortega, inspirat de acesta în multe din ideile sale, Denis de Rougemont a considerat că la baza familiei împlinite stă principiul: „Vreau să trăiesc cu tine așa cum ești. Te aleg să-mi împart viața cu tine și aceasta este singura dovadă că te iubesc.”