3 tipuri de Șezuturi pe Litoralul Românesc: de Cearceaf, de Șezlong și de BaldaChin. Războiul Șezlong vs Cearceaf
Deschidem și noi sezonul. Merg, ca sărak, zilnic, pe Litoralul românesc. Transcriu ce dureri îmi ies în cale. Scriu cât mă țin banii și bojocii. După cazare, vine primul pas pe nisip, prima Anisipare, pe Litoral. Poți să te relaxezi? Să stai cuminte? Poți admira Marea? Nu. Între tine și infinitul mării se așează șezlongul. Nu unul. O armată de șezlonguri. Unde să-ți pui propsopul? Unde să-ți întinzi cearceaful? Unde să stai cu cârpa ta? Că dacă nu dai banu’ pe șezlong ești belit, halit! Noul leu e minim 40 de lei. Atâta e bucata de șezlong de sărak. Căci pețurile se duc și la sută de lei. În funcție de bani, sunt trei dosuri pe Litoral: de cearceaf, de șezlong, de baldachin. Să le analizăm pe toate. Cu ce să ne pierdem vara?
Decât să dau bani pe șezlong, atunci vreau să stau la cearceaf. Crezi că pot?
E plajă privată peste tot. Peste tot e șezlong și umbrelă. Sunt în cozi de plajă fâșii. Cearceaful și sărakul au parte de felioare. O armată de șezlonguri te asaltează. Sunt puse ca-n războiul lui Putin. Peste tot, multe și prețioase. Dar, normal, costă. Totuși, o întrebare: ce-a fost mai întâi șezlongul sau cearceaful? Noi cu cearceaful avem voie, acces la apă, mare, aer, nisip? Întrucât șezlongul stă pe nisip, ia perspektiva și maul tuturor, înseamnă că doar șezlongul e pe lume. Monopolul șezlongului impune armata bogaților. Selecția necruțătoare: cine n-are bani stă la cearceaf, pe-o dungă. La săraci.
Totuși, nu există nicio zonă mediană de gândire șezlong de plastic VS cearceaf de nylon
Poate eu vreau să fiu eco, vreau să simt în fund nu plasticul șezlongului creat acum un an-zece, ci Pământul, adică milioanele de ani de zbatere a mării care mi-a dat nisipul. Unde e zona asta? E doar dispreț. Între cearceafari și șezlongari sunt lanțuri de delimitare. h:2 Cearceafarii? Intră în zona cea mai nenorocită a mării, în general pe la stânci Dă-i în mă-sa, n-au bani, n-au drept la mare. Cum un cearceafar se pună lângă un șezlongar e dat în urlete afară. Cumpără șezlong, cioflingare! Încearcă săracii de la șezlong să-și ia una bucată șezlong și copilul / bărbatul să fie pus pe-un cearceaf lângă șezlong. „Nu! Nu e caritate aici! Scoate banul!”
Există încă o serie de naivi, de șmecheri pe care-i iubesc
Între mare și șezlonguri există nu Marea cea mare, ci o fâșie, un no man’s land. Și acolo niște visători, mulți le zic mitocani, nesimțiți. Mie îmi plac. Se așează cu cearceaful în burta mării, în fața șezlongurilor plătite dublu. Ce minunați! Sunt băieți din cartea aia celebră a lui John Murphy, „Technical Analysis of the Futures Market”. Deci, mitocanii zic: nu scrie niciunde că nu e voie, de ce să nu fie voie? Hai sictir, stau aici! Vin proprietarii de plajă, îi iau că-s bășinoși. Nu-s. Sunt Technical Analysis of the Futures Market.
Acum veniți cu mine. Credeți că e pace între șezlongari? Nu. E invidia șezlongarilor între ei
Nici acolo la șezlongari nu e pace. Nu. Primele două rânduri dublează prețul. ?Vrei să te rumenești cu ochii în soare și cu pielea la briză și ochiul în valul mării Dă banul îndoit. NU dai dublu? Stai la turmă. Se cere preț mai mare pentru primele două rânduri de șezlonguri față de rest.
Aha! Dar mai e categoria Șezlongar Sultan, frate!
Se stă în baldachine. Asta-i culmea luxului. Să moară mamaele mamele la toți! Stau oamenii ca sultanii. Stai tolănit, dormi, tragi bășini, răgăi, tragi omul de organe, faci ce vrea mușchiul tău, că stai pitit, după perdeluță. h:2 Marea Neagră a făcut-o Dumnezeu, în bunătatea lui. Nisipul ni l-a făcut Marea în frământarea și bunătatea ei Atunci? Cine fură nisipul și zice că-i al lui? Cine monopolizează marea? Cine? Cine? De-ar știi soarele ce se petrece pe pământ… De-ar afla marea neagră cum ne batem pe o bucată de bici pe mal… Ce-ar face? Ce-ar face? Of, vai de pielea mea c-am venit să mă prăjesc pe ea.
Povestea noastră ar putea să se termine aici. E chestie de bani, nu? Cine are bani stă la baldachin. Nu cred într-o asemenea concluzie. Eu cred în al 7-a sinapsă a omului. Contează dacă ai bani sau nu, bineînțeles. Dar chiar cu bani omul uită că întâi și întâi e cearceaful. Restul sunt mofturi. Cel care stă pe cearceaf vrea șezlong, cel de la șezlong din spate vrea în față la șezlong la soare. Și cu toții aciră la Baldachin. Asta ar fi dorința omului. Sinapsa lui greșită, a șaptea s-o numim, e că a uitat că-ți trebuie doar nisip și mare și soare. Ori astea sunt libere de preț. Libere. Omul de la Mamaia și de pe Litoral nu mai e liber. Terorizat de sinapsa dorinței, nu-și mai știe libertatea. Comersantul nu știe ce să mai inventeze, românul visează baldachin. Repet, nu-i chestie de bani. Nu e, nu e.
Mamaia și Litoral: Războiul șezlong VS cearceaf Războiul șezlong scump VS șezlong ieftin. Invidia șezlog scump VS Baldachin. E seară. Mi-am luat un treisferturi. Stau la un șpriț. Am burta goală și nici pic de șlap în picior. Ș-un slip pe mine. Și mă uit năuc: 3 tipuri de Șezuturi pe Litoralul Românesc. De cearceaf, de Șezlong și de BaldaChin. Mamaia ei de sărăcie! Sunt la Mamaia să văd război, că bani fac, bani vin, bani pleacă, cum se zice la un șef de terasă:
#mamaia
Haștag Dumnezeu
#litoralulromanesc
#litoral
#nisip
#romania
#constanta
#vremea
#plaja
#vacante
#calatorii
#sezlong
#cearceaf
Haștag sărak