Psihologul. De la Yehudi Menuhin la Rammstein

Celebru inginer de sunet de origine germana, detinator de premiu Grammy, Jakob Haendel este prima alegere pentru multe dintre marile orchestre ale lumii, de la Filarmonica din Berlin pana la Orchestra Simfonica din Beiing. A lucrat alaturi de nume importante ale muzicii clasice, precum Yehudi Menuhin, Joshua Bell si Gidon Kremer, dar si alaturi de formatia de rock Rammstein. In Romania, el a colaborat cu Alexandru Tomescu (pentru realizarea CD-ului „Alexandru Tomescu. 24/24” – integrala Capriciilor de Paganini lansata anul trecut) si se va ocupa de sunet si pentru discul pe care cvartetul Ad Libitum il va lansa in luna aprilie (CD-ul va cuprinde cate un cvartet din Haydn, Beethoven si Sibelius).

Jakob Haendel a vorbit pentru HotNews.ro despre o noua modalitate de a produce discuri, „imperfecte” din punct de vedere tehnic, dar „sanatoase”: „Realizarea a mai mult de 1000 de editari pentru producerea unui material ar trebui sa ridice un mare semn de intrebare legat de CD-urile din zilele noastre. Ca producator, inainte eram chirurg, astazi sunt mai degraba psiholog: incerc sa fac un produs sanatos. Intotdeauna am preferat sa mananc un filé, in loc de carnea tocata din hamburger. Daca asculti albumele live U2, numai imaginile sunt live. Nimic nu e real din concert. Nu suna natural.”

• Citeste mai jos si despre China, noul El Dorado al instrumentistilor din orchestrele americane si europene.
• Citeste si un interviu cu cvartetul Ad Libitum: Sindromul Pica in muzica sau cum sa musti cu nesat dintr-o vioara. 
• Citeste, de asemenea, si articolul O idee pentru afaceristii romani: investitiile in instrumente muzicale. 

Cum sa surprinzi talentul unor muzicieni

Jakob Haendel, producator muzical pentru noul disc al formatiei Ad Libitum: „Eu captez talentul, sunt un prestator de servicii care incearca sa ofere o imagine autentica a unei persoane. Talentul e ca o poza.

Realizarea a mai mult de 1000 de editari pentru producerea unui material ar trebui sa ridice un mare semn de intrebare legat de CD-urile din zilele noastre.

Jakob Haendel, producator muzical

Din punct de vedere tehnic, poti rezolva orice problema, poti face ca un cvartet sa sune perfect. Dar eu si Alex (Alexandru Tomescu, membru al formatiei Ad Libitum, n.r.) am decis sa nu mergem pe aceasta cale, ci sa facem un produs, un CD de 74 de minute, care va avea o singura linie de-a lungul actelor. Astfel va exista mereu o legatura intre acte, vor exista anumite pauze intre ele si vor exista anumite portiuni pe disc unde muzicienii isi pastreaza energiile pentru urmatorul act.

Cand incerci sa produci secunda dupa secunda, fiecare incearca sa dea totul din el. Muzica clasica este de obicei editata la fiecare 3-5-7 secunde, apelezi mereu la o alta versiune si apoi construiesti o imagine perfecta. Si asta este, desigur, o solutie tehnica a zilelor noastre, dar am decis sa alegem „varianta muzicala”. Suntem curiosi ce vor crede oamenii despre noua noastra abordare, cum vor reactiona cand vor auzi o versiune „de concert”, adica trei cvartete cantate consecutiv. Am lucrat timp de trei zile: puteam sa facem Beethoven in prima zi, Haydn in a doua si Sibilius in ultima zi, dar am decis sa facem toate cele trei cvartete in fiecare zi, sa inregistram totul ca pentru un concert.

Deci de la primul act al lui Haydn vor trebui sa pastreze energia necesara pentru a canta si ultimul act din Sibelius. Cred ca asta va oferi o imagine mai consistenta pentru CD si o imagine mai reprezentativa a ansamblului. Este un test. Cred ca acesta este cea mai buna modalitate de a arata cu adevarat talentul unei formatii si dezvoltarea sa de-a lungul unei perioade de timp”.

Ca producator, inainte eram chirurg, astazi sunt mai degraba psiholog

„Starurile care apartin de Sony si care au cele mai mari vanzari de discuri nu sunt extraordinare pe scena, dar sunt foarte bine produse. Si va pot arata cativa artisti care canta numai in biserici mici de la tara, dar care canta ca orice vedeta. E uimitor ce se poate face din punct de vedere tehnic.

Ca producator, inainte eram chirurg, astazi sunt mai degraba psiholog: incerc sa fac un produs sanatos. Intotdeauna am preferat sa mananc un filé, in loc de carne tocata din hamburger.

Jakob Haendel

Producatorul muzical se duce in studio si isi asuma responsabilitatea pe fiecare nota – dar asta este o munca artificiala, cu un rezultat artificial. Realizarea a mai mult de 1000 de editari pentru producerea unui material ar trebui sa ridice un mare semn de intrebare legat de CD-urile din zilele noastre.

Eu incerc sa fiu un catalizator, in loc sa fiu cineva care dicteaza cum sa arate lucrurile. Ca producator, inainte eram chirurg, astazi sunt mai degraba psiholog: incerc sa fac un produs sanatos. Intotdeauna am preferat sa mananc un filé, in loc de carne tocata din hamburger. Asta e diferenta.

Chiar daca nu este perfecta din punct de vedere tehnic, varianta noastra este un mod mai interesant de a asculta muzica. Este vorba de o modalitate adevarata de a inregistra. Daca ne uitam putin in trecut, asa aratau primele inregistrari, facute cu zeci de ani in urma: nu puteai sa editezi, astfel ca trebuia sa canti totul de doua ori, de la prima la ultima piesa”.

Rammstein. Doua concerte groaznice

„Se inregistreaza multe discuri live – un motiv este cel legat de buget (spre exemplu Filarmonica din Berlin face mai ales inregistrari live). In urma cu 10 ani, inregistrau nota cu nota. Dar nu poti plati o orchestra pentru patru zile intr-o sala, astazi, pentru ca vanzarile de CD-uri au ajuns la alt nivel fata de acum 10-15 ani. Cand am inceput eu, a fost frumos, pentru ca am invatat sa fac lucrurile pe calea aceea mai dura, „the hamburger way”, dar acum ma intorc la filé…

Daca asculti albumele live U2, numai imaginile sunt live. Totul este suprapus cu ce faci in studio. Nimic nu e real din concert. Pentru mine, nu suna natural.

Jakob Haendel

Am facut inregistrari live cu Rammstein. Am fost la opt concerte si am fost responsabil de captarea muzicii de acolo. Primele doua concerte au fost groaznice pentru mine, eu fiind o persoana din lumea muzicii clasice. Dar apoi am inteles ca stilul asta are un impact enorm asupra publicului, este ceva la care oamenii de muzica clasica abia pot visa. Sigur, exista evenimente de anvergura in lumea muzicii clasice, dar sunt numai evenimente de entertainment, nu sunt muzica clasica adevarata. Am fost intr-adevar impresionat la concertele Rammstein. In Olanda, in Anglia, in Franta am vazut 90.000 de oameni cantandu-le versurile.

In muzica pop, impactul unui producator este mult mai mare, pentru ca totul e procesat. Daca asculti albumele live U2, numai imaginile sunt live. Totul este suprapus cu ce faci in studio. Nimic nu e real din concert. Pentru mine, nu suna natural, e ca o muzica realizata in studio, cu ceva aplauze si tipete ale fanilor intre piese”.

Psihologul din umbra

„Cand eram student, am fost DJ. Imi placea sa aleg urmatoarea piesa care trebuia sa ii tina pe oameni „in priza”. Ca producator, intrerupeam muzica si vorbeam cu oamenii, incercam sa generez acest sentiment, sa am mereu in minte „de ce anume am nevoie pentru a face CD-ul interesant”, sa aiba acea stralucire, acea imagine de efect a ansamblului. E despre acelasi sentiment si cand esti DJ. Esti pasiv in spate, pe fundal, dar de fapt ai un mare impact asupra ce se intampla in fata.

Chiar si pentru ansamblurile europene, este un vis sa canti in China: ai sali de concert pline, ai un public foarte educat.

De asemenea, ai un public tanar, ceea ce e foarte diferit de Europa. Daca te duci la un concert in Germania, abia daca vezi oameni sub 60 de ani.

Jakob Haendel

Ca producator, munca ta este, totusi, complet diferita la nivel mental: pentru a obtine ce doresti de la un disc, ideea este sa nu spui ce ai observat gresit, ci sa gandesti pozitiv. Sa iti comunici doar intentiile despre cum ai dori sa vezi materialul – asta il va ajuta mult mai mult pe muzician decat daca i-ai spune „asta si asta sunt gresite”.

In 2004, mi-a fost foarte greu sa lucrez in China, pentru ca nu vorbeau prea multi engleza. Aveam un traducator, caruia ii spuneam toate detaliile tehnice: „te rog, canta masura 8 cum ai cantat masura 32”. Dar el traducea „masura 8!” si nimeni nu stia ce sa schimbe. De atunci, am incetat sa mai lucrez cu traducator. Incerc sa-mi folosesc vocea, chiar daca jumatate dintre cei prezenti nu inteleg nimic”.

China – noul El Dorado al instrumentistilor din orchestrele americane si europene

„Muzica este ceva care ne uneste. Lucrez, spre exemplu, cu Macau Orchestra, in care mai mult de jumatate sunt straini. Multi vin din America. Multe orchestre s-au inchis in Statele Unite, astfel incat vin in China, in Hong Kong, in Macau. Ai muzicieni din Anglia, ai trombonisti din Statele Unite, astfel ca lucrurile nu merg mereu, pentru ca scolile de muzica sunt complet diferite. Si mai sunt si chinezii, care sunt foarte stricti si au aceeasi scoala. Dar e un mediu care te provoaca, trebuie sa inveti sa il controlezi, sa il faci sa devina ce vrei tu.

In Statele Unite, din cauza crizei economice, nu mai erau sponsori, nu mai era ajutor din partea guvernului. Fara acest ajutor, multe orchestre importante au trebuit sa se inchida. Pana si orchestre americane foarte importante sunt pe punctul de a se inchide.

Simt ca aceasta tendinta capata proportii. Chiar si pentru ansamblurile europene, este un vis sa canti in China: ai sali de concert pline, ai un public foarte educat. De asemenea, ai un public tanar, ceea ce e foarte diferit de Europa. Daca te duci la un concert in Germania, abia daca vezi oameni sub 60 de ani”.