Noul vis american: Stai in chirie, daca vrei sa te imbogatesti. Analiza unui profesor de la Universitatea Berkeley din California

Rich Arzaga detine o locuinta de lux in San Ramon, California, insa nu o priveste ca fiind o investitie. Fondator si CEO al Cornestone Wealth Management, care a cumparat in anul 2005 o proprietate de 5.000 de metrii patrati pentru 1,8 milioane de dolari si a cheltuit alte 500.000 de dolari pentru imbunatatiri, considera resedinta ca un loc pentru familie. Insa, daca este solicitat sa isi aprecieze locuinta – sau orice casa – ca o investitie financiara, acesta spune ca este mai bine sa inchiriezi, dacat sa cumperi o casa, scrie Reuters.

„Este Visul American sa detii o locuinta, insa oricine spune asta nu a facut o analiza”, a afirmat Arzaga, stiind ca el are o pozitie contrara „intelepciunii populare”.

Examinand 250 de proprietati din jurul Statelor Unite si parcurgand aproape 40 de dosare cu clienti pentru a-si calcula impactul financiar al detinerii unei proprietati, Arzaga, profesor adjunct in finante personale la Universitatea Berkeley din California, a aflat ca „100% din timp este mai bine sa inchiriezi, decat sa detii”.

Motivul este simplu. In timp ce o casa este principala forma de economisire a bogatiei pentru multi americani, aceasta genereaza numeroase cheltuieli considerabile: costurile de transport, nivelul taxelor asupra proprietatii si de asigurare, renovarea si reparatiile. Intr-un regim de inchiriere, proprietarul acopera toate aceste costuri, lasand chiriasului libertatea de a-si investi veniturile in alte directii.

„Nu am emotiile multor altor persoane de a fi inconjurat de bunuri imobiliare. Am ochi pentru cum se investeste in afacerile imobiliare si prefer sa fiu un investitor prudent pentru clientii mei”, a mentionat Arzaga. Avand in proprietate o casa de vis, spune acesta, se elimina alte prioritati financiare, astfel incat proprietarii de locuinte nu isi ating alte obiective financiare. Ei vor esua.

Unii experti din sectorul imobiliar cred ca exista un oarecare adevar in argumentele lui Arzaga.

„A spune ca detinerea unei case este sau nu este o investitie buna este prea simplist”, spune Jeffrey Rogers, presedinte al Integra Realty Resources. „Depinde. In perioade cu chirii aflate la un nivel ridicat, preturi ale caselor reduse si rate reduse ale dobanzii, se poate impune sa cumperi o locuinta. Insa, in cazul opus, nu este fezabil acest lucru din punct de vedere economic.”

„Timpul nostru de viata este unul lung si, cand privim pe termen lung, sectorul imobiliar sau alte investitii tind sa aiba o contributie pozitiva”, a declarat Jed Kolko, economist sef la Trulia.com, un website dedicat imobiliarelor. „Insa, atunci cand vine vorba despre imobiliare, schimbarea de planuri devine costisitoare. Sunt multe costuri implicate de cumparare, vanzare sau mutare. Daca te muti la fiecare doi ani, aceasta este probabil o investitie rea. De asemenea, depinde si de locul de munca. Daca esti intr-un oras in care exista o singura companie, iar compania falimenteaza, atunci pierzi si locul de munca si valoarea casei tale.”

Greg McBride, analist senior la Bankrate.com, este de acord cu punctul de vedere al lui Arzaga. „Proprietatea asupra unei case nu este atat creatoare de bogatie, cat este un depozitar al bogatiei”, spune acesta. „Fagaduinta detinerii unei locuinte este pe termen lung, si prin aceasta se pot evita multe sau chiar toate costurile, fata de inchiriere, prin care nu se face rabat de la nimic”. Problema este, continua el, ca multi dintre americani isi doresc atat de mult o locuinta incat neglijeaza multe alte posibilitati de a-si creste bunastarea si securitatea financiara.

„Poti avea si alte formule financiare: economii de urgenta, economii de pensii, pentru educatia copiilor. Nu are niciun sens sa iti cumperi o casa daca aceasta iti epuizeaza posibilitatea de a economisi pentru pensie sau pentru urgente.”

McBride a facut un calcul pentru perioada de dinainte de bula imobiliara (2004) pentru achizitia unei locuinte de 200.000 de dolari de un cumparator impozitat cu 27%.

Facand un credit ipotecar pe 30 de ani, cu o asigurare pentru locuinta de 1.200 de dolari, costuri de inchidere („closing cost”) de 5.500 de dolari si costuri de intretinere de 100 de dolari pe luna, alaturi de taxele pe proprietate, aceasta a calculat ca locuinta va avea peste 10 ani un pret de vanzare de 395.400 de dolari, ceea ce il face sa ii dea dreptate lui Arzaga.

In timp ce titlul de „proprietar de locuinta” poate suna atractiv, ai nevoie de multi bani pentru a face acest lucru sa merite, fara multe garantii ale unor castiguri viitoare, mai ales dupa perioada de dupa bula imobiliara.

Arzaga se considera pe sine un exemplu care arata ca detinerea unei locuinte in proprietate nu este rentabila. Resedinta lui valoreaza in prezent 1,5 milioane de euro, cu aproximativ 17 procente mai putin decat a costat.

Prin urmare, de ce nu o vinde? Pentru Arzaga, este alegerea unui stil de viata, unul pe care acesta nu-l regreta, in contextul in care multe dintre investitiile sale rentabile sunt orientate in alta parte.