Un pariu de 100 de miliarde de dolari – Care sunt pașii pentru construirea primelor „locuințe” pe Lună

​Construcţia unei baze pe Lună nu este deloc o chestiune simplă. Ea presupune electricitate, vehicule şi spaţii de locuit, însă industria spaţială americană lucrează deja la dezvoltarea tehnologiilor necesare, scrie AFP, citată de Agerpres. Companiile știu că sunt contracte bănoase și lucrează la multe lucruri legate de o viitoare așezare permanentă de unde oamenii să plece apoi și către Marte.

O bază lunară mult după 2030

NASA nu doar că doreşte să revină pe Lună, ci vrea ca astronauții să rămână acolo pentru mai mult timp. Prin programul său Artemis, agenţia spaţială americană intenţionează ca oamenii să se instaleze şi să trăiască pentru prima dată pe un alt corp ceresc decât Pământul.

„Seamănă puţin cu o Cupă Mondială a inginerilor”, a rezumat pentru AFP Neal Davis, care lucrează pentru Dynetics, o companie americană ce dezvoltă un prototip de vehicul lunar (rover), luna trecută, la evenimentul „Simpozionul spaţiului”, organizat în Colorado Springs.

Va trebui probabil ca omenirea să aştepte misiunile Artemis 7 şi pe cele următoare pentru a deţine „locuinţe permanente pe suprafaţa Lunii”, a declarat Jim Free, administrator-asociat al NASA, în cadrul aceleiaşi întruniri. Acest lucru nu va putea să se întâmple înaintea anilor 2030.

Viitoarea bază lunară va fi compusă, a priori, din mai multe situri, a precizat el, pentru a diversifica locurile de explorare ştiinţifică şi pentru a oferi mai multă flexibilitate manevrelor de alunizare.

Comunicaţii şi curent electric

În pofida acestui orizont de timp ce pare îndepărtat, numeroase companii sunt interesate de astfel de proiecte.

„Prima etapă vizează comunicaţiile”, a declarat Joe Landon, directorul Crescent Space, o nouă filială a grupului Lockheed Martin dedicată serviciilor lunare. „Gândiţi-vă la mutarea într-un nou apartament: primul lucru care trebuie făcut este să vă conectaţi telefonul şi internetul”.

Printr-o „constelaţie” ce va include iniţial doi sateliţi, compania vrea să devină furnizor de internet şi al serviciului GPS pe Lună. Ea va diminua astfel presiunea pe reţeaua NASA, care riscă să devină supraaglomerată din cauza numărului mare de misiuni viitoare, inclusiv private.

Joe Landon a evaluat piaţa lunară la „100 de miliarde de dolari în următorii zece ani”.

Al doilea imperativ: conectarea la curent electric.

Astrobotic – cu 220 de angajaţi – este una dintre cele trei companii selecţionate de NASA pentru a dezvolta panouri solare verticale.

La polul sudic al Lunii – destinaţia vizată, întrucât acolo se află apă sub formă de gheaţă -, Soarele nu se ridică decât foarte puţin deasupra orizontului. Razele sale sunt orientate pe orizontală.

Înalte de 18 metri, panourile concepute de Astrobotic vor fi legate între ele prin cabluri lungi de mai mulţi kilometri, a explicat Mike Provenzano, directorul departamentului de echipamente pentru suprafaţa lunară.

Panourile vor putea fi rulate şi pliate după bunul plac, precum şi deplasate în alte zone dacă va fi nevoie.

Pentru expediţiile ştiinţifice ale astronauţilor săi, NASA le-a cerut firmelor din industria aerospaţială să construiască un vehicul nepresurizat (deschis) pentru două persoane, care să fie disponibil în 2028.

Spre deosebire de vehiculele din misiunile Apollo, acesta va trebui, de asemenea, să poată să funcţioneze în mod autonom, pentru misiuni desfăşurate fără astronauţi. Acest lucru înseamnă că viitorul rover nepresurizat trebuie să supravieţuiască nopţilor lunare, care pot să dureze două săptămâni, cu o temperatură ce coboară până la aproximativ -170 de grade Celsius.

Numeroase companii s-au lansat în această cursă. Lockheed Martin profită de expertiza grupului General Motors în domeniul vehiculelor electrice de tip 4×4.

Dynetics, filiala gigantului Leidos, s-a asociat cu Nascar, organizatorul curselor de automobile din Statele Unite.

Prototipul, care va avea o viteză de deplasare de cel mult 15 km/oră, conţine un braţ robotizat şi pneuri din metal împletit, a explicat inginerul Neal Davis. „Ele sunt concepute pentru o bună aderenţă, inclusiv pe roci (…), dar deţin şi multe deschideri pe părţile laterale, pentru a nu acumula praf”, a adăugat el.

Praful lunar reprezintă o provocare majoră, întrucât, nefiind erodat de apă sau vânt, este aproape la fel de abraziv ca sticla.

NASA nu a anunţat deocamdată compania sau companiile selectate. Pe termen lung, ea colaborează cu agenţia spaţială japoneză (JAXA) pentru a dezvolta şi un vehicul presurizat, în care purtarea unui costum spaţial nu va fi necesară.

Viitoarele locuințe selenare

Astronauţii vor avea nevoie şi de o „casă”. NASA a atribuit un contract de 57,2 milioane de dolari companiei texane ICON, specializată în imprimarea 3D, pentru a dezvolta tehnologia necesară construirii pe Lună de drumuri, piste de asolizare şi spaţii de locuit. Solul lunar va fi utilizat ca material de construcţie.

Alte companii, precum Lockheed Martin, dezvoltă concepte de habitate gonflabile.

„Puteţi să le trimiteţi într-un mic pachet, ceea ce este un aspect important, deoarece locul disponibil la bordul unei rachete este limitat”, a explicat Kirk Shireman, vicepreşedintele companiei şi coordonatorul departamentului acesteia de explorare lunară. Odată umflat, „va exista un spaţiu cu un volum mult mai mare în care se va putea trăi şi lucra”, a adăugat el.

La interior se vor afla camere de locuit, bucătărie, instrumente ştiinţifice. În plus, întregul concept este mobil.

Pe termen foarte lung, scopul proiectului Artemis este acela de a pregăti misiuni spre zone mai îndepărtate ale spaţiului. Şi de a transforma baza lunară în bază marţiană.

Kirk Shireman a confirmat acest aspect: „Oricât de mulţi bani va trebui să cheltuim pentru a dezvolta aceste sisteme pe Lună, vrem ca ele să fie aplicabile şi pe Marte”.