Perioada neobisnuit de lunga de slaba activitate a Soarelui, cu influente asupra climatului terestru

Astronomi americani au observat o diminuare a petelor solare (indicator al activitatii magnetice) si o incetinire a activitatii in apropierea polilor, conchizand ca Soarele cunoaste o perioada neobisnuita de indelungata de slaba activitate, ceea ce ar putea influenta climatul Terrei.

In timp ce ciclul actual al Soarelui (al 24-lea, inceput in 2008) incepe sa-si accelereze activitatea spre un maximum, care se masoara prin numarul de pete, cercetari avand ca obiect activitatea interna a astrului, suprafata sa vizibila si coroana sa lasa sa se presupuna ca viitorul ciclu ar putea fi neobisnuit de calm, ba chiar s-ar putea sa nu se produca deloc, potrivit cercetatorilor de la Laboratorul National american de Observare Solara (National Solar Observatory) si de la Air Force Research Laboratory, scrie Agerpres.

„Daca nu ne inselam, ciclul actual ar putea fi ultimul de activitate solara maxima pe care il vom vedea inainte de mai multe decenii”, a subliniat Frank Hill, director adjunct al NSO, comentand rezultatele acestor cercetari. El este, de altfel, autorul principal al uneia dintre ele.

Calificand acest fenomen drept „foarte neobisnuit si neasteptat”, astronomul a estimat ca el „va afecta un mare numar de aspecte ale explorarii spatiale in climatul terestru”.

Astfel, in trecut, o slaba activitate magnetica prelungita a coincis cu glaciatiuni pe planeta noastra. In timpul acestor perioade, atmosfera terestra s-a racit si s-a contractat, existand mai putine furtuni magnetice in apropierea polilor (aurore boreale), fenomene care pot perturba sistemele de comunicatii terestre.

Numarul petelor solare si alte manifestari ale Soarelui cresc si descresc la fiecare 11 ani (durata unui ciclu), ceea ce corespunde unei jumatati a perioadei la sfarsitul careia polii magnetici se inverseaza.

Prima problema este de a sti daca aceasta reducere a activitatii solare anunta un al doilea „Minimum al lui Maunder”, perioada de 70 de ani intre 1645 si 1715 fara nicio pata solara, in care Europa a cunoscut o mica era glaciara.

Matt Penn si William Livingston de la Universitatea Cornell ,New York, au constatat o tendinta pe termen lung de reducere a petelor solare si prezic ca eruptiile in campul magnetic al Soarelui in cursul viitorului ciclu vor fi atat de slabe incat foarte putine pete se vor forma, posibil chiar nici una.

Aceste pete rezulta din eruptia fluxurilor magnetice intense provenind din interiorul Soarelui si care impiedica gazele mai putin calde de la suprafata sa revina acolo. Pentru ca o pata sa se formeze, campul magnetic solar trebuie sa aiba o forta intre 2.500 si 3.500 de gauss /unitatea de masura electromagnetica/, fiind necesar un minimum de 1.500 de gauss. Pentru comparatie, forta campului magnetic terestru este inferioara unui gauss la suprafata.

Analizand datele despre petele solare de peste 13 ani colectate cu telescopul McMath-Pierce la Kitt Peak in Arizona, cei doi cercetatori au calculat ca forta medie a campului magnetic al Soarelui s-a redus cu circa 50 de gauss anual in timpul ciclurilor 23 si 24.