Andrei Plesu despre principii: surogate pentru lipsa de imaginatie a omului

„Principiile sunt uneori cel mai inalt mod de a gandi al oamenilor care nu obisnuiesc sa gandeasca. Cand n-ai idei, faci rost de cateva principii si lucrurile merg de la sine”, a explicat Andrei Plesu in cadrul unei intalniri despre „morala, morale si printipuri”, eveniment desfasurat la Institutul Cultural Roman, saptamana aceasta. „La capatul unei vieti care isi are imprevizibilul ei, a ramane cu doua-trei principii este a ramane in mana cu un schelet”.

Cateva probleme de morala ridicate de calugari in Pateric (o colectie de invataturi si de experiente duhovnicesti)

„Daca nu te eliberezi de compasiune, n-o sa ajungi niciodata monah”. Dar asta a zis-o totusi un om care a fost un mare calugar. El vrea sa spuna ca daca nu mergi spre tinta optiunii tale stiind la un moment dat sa te detasezi de tot, n-ai nici o sansa s-o atingi.

„Se uita ca cel care a spus „sa nu preacurviti!” a zis si „sa nu judecati!”. Ganditi-va de cate ori pe zi judecam pe celalalt. Si asta in mod spontan, e aprope un fel de a fi al omului.

Cateva idei despre morala

„Unii confunda morala cu jurisprudenta: „Moral e sa respecti legile”. Nu este asa, pentru ca nu exista legi pentru cate lucru trebuie facute intr-o viata de om. Legile se ocupa de ceea ce e legiferabil. Dar viata noastra, in general, nu e facuta din lucruri regiferabile”.
Filosofia lui Noica spune: „Daca tocmai mergi spre rai si te intalnesti cu o caruta rasturnata si te opresti s-o pui la loc pe roti (dar fiind in drumul spre rai), nu-ti faci treaba”. Tot Noica aplica aceasta idee spunand ca Mircea Vulcanescu, aflat in puscarie, a gresit cand si-a sacrificat viata proprie salvand viata unui tanar care era langa el.
Nicu Steinhardt, in puscarie, recunoastea ca a descoperit „virtutea de a minti”: „Daca nu-ti minti anchetatorul, te comporti imoral”.
„S-a stabilit in anumite cercuri ca e mai bine sa fii judecat de toata lumea la sfarsit. Pentru ca avem o imagine globala despre tot. In ultima clipa, el poate avea o rasucire de asezare spirituala care sa modifice cu totul perceptia asupra lui”.
„Calitatea morala se vede in felul cum un om se poarta cu ceilalti. Exista oameni care au geniul comportamentului cu celalalt, care stiu sa reactioneze, sa stimuleze, sa accepte sa faca un pas inapoi sau un pas inainte, care stiu sa faca dansul acesta care este viata zilnica, fara ostentatie si iradiind o stare de bine. „A face binele” nu e strict a face fapte bune, ci a institui in jurul tau o retea de oxigen, o permeabilitate la ceea ce e valoare.”
„Un domn in varsta, pe o banca, in gradina, a spus: morala este armonie cu natura. Domnul asta trebuie sa fi fost indian! Pentru ca asa arata in India veche conceptul legii morale. Legea morala inseamna sa fii in acord cu dharma, deci cu ordinea superioara, cosmica a lucrurilor. Sa nu o contrariezi, sa nu o incurci, sa mergi o data cu mediul in care te afli, fara sa pui piedici, fara sa te extragi din el. Sa intri in mecanism, sa curgi o data cu el.

Morala – intre bine si rau: „Doamne, ajuta-ma sa nu-mi pun vreodata problema raului”

„Binele nu e acelasi peste tot, raul nu este acelasi peste tot: in unele tari trece de bine ceea ce in alta tari, in mod traditional, trece de rau. Exista insa ceva care e peste tot la fel: ideea ca exista o diferenta intre bine si rau, ca unele lucruri sunt bune si unele nu sunt bune”.

„Exista o poveste despre o doamna din aristocratia britanica. Ea spunea ca se roaga in fiecare seara asa: „Doamne, ajuta-ma sa nu-mi pun vreodata problema raului”. Pentru ca daca iti pui problema raului esti pe un teritoriu foarte periculos. Sanctiunea morala impune un fel de asumare a unei distinctii clare intre bine si rau.”

Principiul – un surogat pentru lipsa de imaginatie a omului

„Toti aveti in familie pe cineva care a ajuns la o varsta matura: „eu am avut in viata 2-3 principii”. Toti au principii!

Principiul vine de la un cuvant latinesc ce inseamna, pur si simplu, „inceput”. Cuvantul cu care incepe Biblia este „in principio”. Principiul e bun in masura in care este o rampa buna de lansare a vietii tale si a judecatilor tale.

Daca ai principii, daca crezi in functie de ele, nu mai ai nevoie sa gandesti, nu mai ai nevoie sa ai initiative, e suficient sa le aplici. Ai 5, 8, 20 de principii si le executi! Principiile gandite in felul asta, ca niste reguli de fier care trebuie aplicate clipa de clipa, ii iau libertatea omului de a se misca nuantat.

In viata concreta, oamenii nu sunt asa de principiali. Toate ideologiile sunt principiale, toate utopiile sunt principiale. In viata concreta, oamenii sunt mai flexibili. Exista si o intermitenta a principiilor: sunt moment cand ai principii si momente cand nu exista asa ceva…

Uneori, lipsa de imaginatie trece drept tarie de caracter sau principialitate. In general, Caragiale a avut intuitia a ce inseamna sa-ti ratezi viata si sa-ti batjocoresti inteligenta, invocand la nesfarsit „printipiile”.

Schimb de scrisori intre Paul Zarifopol si Caragiale (Zarifopol se afla la Bucuresti, Caragiale in Berlin): Zarifopol i-a spus la un moment dat ca „ar trebui totusi tinut cont de niste principii”. Caragiale i-a raspuns: „Dragul meu! Se poate?!… Om batran si cu principii?!”, subintelegand ca la capatul unei vieti care isi are imprevizibilul ei, a ramane cu doua-trei principii este a ramane in mana cu un schelet.

Principiile sunt uneori cel mai inalt mod de a gandi al oamenilor care nu obisnuiesc sa gandeasca. Cand n-ai idei, faci rost de cateva principii si lucrurile merg de la sine”.

Principiul – intre estetic si religios

„Daca exista un mesaj al Evangheliei, acesta este mesajul unei etici dincolo de principii: Iisus sta de vorba cu vamesi, sta la masa cu ei, iarta prostituate, face lucruri care scandalizeaza lumea in care se misca, promite talharului de langa el raiul…”
„Nu se poate fara principii, dar ele trebuie sa se rezume la o declansare. Altfel, se cade in estetica: „nu e frumos sa faci asa”.”
„Principiile sunt niste repere, dar nu indica traseele de parcurs, nu indica accidentele de parcurs. Ele nu sunt niste legi de tipul celor fizice: legea morala nu seamana cu legea gravitatie. Si o situatie de viata nu este o ecuatie.”

Principialitatea in perioada comunista

„Fara simtul imprejurarilor, fara experienta concretului, fara simpatie umana, fara o anumita mobilitate interioara, principiile duc la o lume geometrica de tipul celei in care sa trait pana in ’89 la noi”.

„Pentru generatia mea, cuvantul principial are rezonante care sper ca pentru generatia mai tanara au disparut. Inainte de ’89 existau „atitudini principiale”, existau „relatii neprincipiale” (iubirea cu cineva cu care nu aveai acte se numea o „relatie neprincipiala”)”.

„Nimic din ce traim noi nu trimite la o lege!”

O lege se poate naste in doua feluri:

prin generalizare, prin inductie: pornind de la realitati si acumuland mai multe fapte reale, scoatem la suprafata un principiu, o lege. „Ne uitam in jur, analizam, punem un grup de cercetatori sa studieze statistic cateva mii de cazuri si la sfarsit tragem concluzia ca legea optima e cutare. Asta insa nu merge in morala. Pentru ca daca noi luam comportamentul individual, metabolismul direct al vietii drept materie prima pentru lege, ne smintim. Nimic din ce traim noi nu trimite la o lege!”
prin deductie: deducem o lege dintr-un principiu care nu este imediat. „Religiile produc un cod moral pe aceasta cale. Exista un principiu suprem, o ordine suprema. Si din acea ordine deriva anumite principii, un anumit cod moral”.

„Exista coduri morale care se nasc asa: „dom’le, la noi, cei mai multi insi prefera sa mearga goi”. Deci: cine umbla imbracat incalca legea. Nu spun un lucru suprarealist: au existat si cred ca mai exista comunitati primitive care mor de ras cand apare unul imbracat. Asta inseamna un cod local. Despuierea este o conditie acceptata moralmente si existentialmente. Pentru ca e dedusa, mai exact este indusa dintr-un principiu de fapt.

Dar ca sa se nasca totusi o morala, eu pretind ca e nevoie de un principiu transcendent, un concept al ordinii din care sa deduci un tip de comportament si asta fac in general religiile.

Political correctness si teoria manipulationista

„Ideea ca nu exista posibilitatea pentru inteligenta omeneasca sa nu faca nici nu progres in materie de cunoastere, pentru ca chiar cand omul e inocent, el de fapt e manipulat – asta e o teorie manipulationista. Noi credem ca avem o opinie sincera, dar de fapt suntem lucrati. Noi credem ca am ajuns la un adevar, dar de fapt am fost impinsi discret de niste gasti ciudate catre acel adevar – tipul asta de gandire relativista ma scoate din minti.

Si asta a dus si la un anumit tip de politically correctness. Intrucat nu exista valori stabile si definitive, trebuie sa te comporti ca si cum n-ar exista valori. Mai exact ca si cum totul are aceeasi valoare. Aceasta omogenizare a valorilor produce pana la urma efecte spectaculoase.

De pilda: grija ca nu cumva in numele unui adevar sa faci discriminari periculoase si urate.

Daca la un concurs de crainici de televiziune se prezinta noua destepti si un prost, tendita e sa-l iei pe prost. Pentru ca daca iei unul din aia destepti, se simte discriminat prostul.
Daca se prezinta unul gras si unul slab, il iei pe ala care e mai complexat.
Daca se prezinta trei filipinezi, patru negrese si sapte albi, caucazieni, e preferabil sa iei ori un filipinez, ori o chineza, pentru ca altfel esti rasist.

Tipul asta de a introduce acest fel de criterii in discernamantul cotidian mi se pare jignitor si fata de cei pe care vrea sa-i discrimineze pozitiv. Pentru ca cineva ales, deoarece e negru sau filipinez sau gras sau prost, e cineva jignit in structura lui intima. El vrea sa castige pe merite pure, nu pe discriminari pozitive.”