Serban Anghelescu, etnolog: Exista istorii care spun ca painea si mamaliga rezulta in urma unor torturi

„La romani si in zona slava exista asa-numitul „descolindat” (cuvant inventat de un roman). Adica actul opus colindatului, prin care ii doreau raul gospodarului care nu-i primea”, a explicat Serban Anghelescu luni, in cadrul unui eveniment desfasurat in Capitala. Etnologul a mai vorbit despre cum Nefârtatul (Necuratul, Diavolul) „l-a dat pe Nosferatu” („Nosferatu” ar proveni din „nu-s frate”) si despre Mos Nicolae in traditia noastra populara (aparator al soldatorilor, al orfanilor, al vaduvelor, „are grija si de Soare” si descris uneori ca „betiv”). „Pare sa fie mult mai veche si mai autentica figura unui Mos Nicolae care face si binele, si raul, decat ceea ce alegem noi astazi, puterea de a face numai binele. Noi mutilam o multime de lucruri, le edulcoram.”

„Mos Nicolae este un sfant care n-a functionat pentru copii. A functionat pentru tineri, pentru adulti, pentru marinari, soldati, fete sarmane obligate sa se prostitueze. Asta e legenda clasica”, a explicat etnologul Serban Anghelescu luni seara, la Sala de lectura, cu ocazia evenimentului Legenda lui Mos Nicolae.

„Si se mai stie si de darurile pe care le face. Si nu ma gandesc pe care le pune in sosete in incaltaminte, ci la darurile serioase: saculetii cu galben, darul vietii, darul sanatatii pe care il aduce. Mos Nicolae nu a fost un sfant al copiilor, dar a devenit, nu stiu sa va spun prea bine de ce, un sfant cantonat in zona copilariei.

In copilarie avea purtari neobisnuite: statea in picioare in baie si nu accepta sa suga lapte de la mama lui decat de doua ori pe saptamana.

etnologul Serban Anghelescu, despre Sfantul Nicolae

Spun legendele dintr-o colectie din secolul XIII ca a fost un om extrem de evlavios, un tanar nascut dintr-o familie foarte bogata si evlavioasa si ea. Nu a stiut cum sa scape mai repede de bogatiile parintilor, pe care le-a impartit in dreapta si-n stanga. In copilarie avea purtari neobisnuite: statea in picioare in baie si nu accepta sa suga lapte de la mama lui decat de doua ori pe saptamana.

Urmeaza legenda clasica prin care e cunoscut in toata lumea crestina, cea in care inzestreaza pe cele trei fete de maritat ale unui nobil sarac (vecin cu el) si le inzestreaza pentru ca nobilul disperat, vrand sa traiasca si el si odraslele lui, le trimitea, cum am spune astazi, cu un termen ultravulgar, „la produs”. Evident ca Sfantul Nicolae a intervenit si a adus, pe nevazute, pe nesimtite, saculeti de aur care le permiteau fetelor sa se marite, sa primeasca zestrea.

Pe urma, a facut multe alte minuni in viata si dupa moarte – moastele lui sunt facatoare de minuni, din corpul lui au curs ulei si apa. Sunt multe alte lucruri ce pot fi spus despre un Sfant Nicolae de secol XIII. Altminteri, a trait in secolul IV, in Grecia, a fost episcop.

Asa cum un etnolog roman a demonstrat foarte clar, sfintii inceputului de an si ai mijlocului de an sunt tineri. O data ce anul se apropie de sfarsit, apar sfintii mosi, intre care sunt Mos Nicolae si Mos Craciun, ca si cum as spune ca timpul imbatraneste si ca anul imbatraneste apropiindu-se de sfarsit si trebuie sa fie restaurat.

Serban Anghelescu, etnolog

In traditia noastra populara, Mos Nicolae e aparator al soldatorilor, al marinarilor, carora le salveaza corabia in furtuna, ii apara pe orfani, pe vaduve. Mai are grija si de Soare. Se pare ca Soarele nu are un mers atat de ascultator si de ritmic. Se spune ca Soarele refuza sa vada toate relele pe pamant si pe pamanteni, vrea sa se retraga din orbita. Si sunt sfinti insarcinati ca atare, ca sa nu-l lase sa se abata de la linia dreapta, sa-l oblige sa urmeze acelasi drum. Sfantul Nicolae este unul dintre cei care il obliga pe Soare, ajuns intr-un anumit punct, sa nu fuga, sa nu dezerteze, sa nu-si schimbe traiectoria. Mai exista ciudatenia care spune ca Mos Nicolae era un betiv, dar fara explicatii”.

Cu ocazia evenimentului, Serban Anghelescu a comentat si cateva povesti citite de Florin Piersic jr.: „Nici in cele mai vechi legende, Sfantul Nicolae nu apare ca martir. Dar iata ca cei care au imaginat povestea au gasit ocazia sa spuna despre Sfantul Nicolae ca este si el un soi de martir, martir in imagine, martir in icoana. Si urmeaza aventura care este clasica: a tanarului baietan care salveaza icoana si care la randul lui va fi salvat.

Firimiturile de mancare aruncate peste tot sunt o protectie. Matahala se manifesta prin lacomie alimentara, prin ingurgitare, ea trebuie sa manance, sa tot inghita, cum probabil ca l-ar fi inghiti si pe baiat daca l-ar fi prins. Si primeste in schimb substitute ale baiatului, pana cand termina si se repede la el. Dar nici macar pentru cei care se ocupa de istoriile taranesti, ei toti stiu ca si painea, si malaiul sunt sfinte prin excelenta si salvatoare.

Exista istorii care spun ca painea si mamaliga rezulta in urma unor torturi, in urma unui chin al materiei.

Serban Anghelescu, etnolog

Exista istorii care spun ca painea si mamaliga rezulta in urma unor torturi, in urma unui chin al materiei. Si graul, si malaiul sunt chinuite pana cand devin paine si mamaliga. Si exista imprejurari, tot in povesti, tot in imprejurari legendare, in care si painea, si graul, si mamaliga il salveaza pe proprietarul lor, pentru ca ii spun zmeului care ameninta de pilda sa manance un fecior intr-o poveste, chiar la masa lui de nunta, ii povestesc istoria chinurilor lor.

Si painea spune: „iata, am fost macinata, arsa in cuptor, chinuita in toate felurile” si enumera toate operatiile de prelucrare, ce sunt interpretate ca torturi omenesti aplicabile unui om. Si ii spune zmeului: „si pana la urma am stat in cuptor si am crapat. Crapa si tu!” Si zmeul intr-adevar crapa si tanarul e salvat.

Asta exista undeva in spatele acestei povesti: credintele si istoriile care spun ca si graul, si meiul, si malaiul au putere salvatoare, pentru ca sunt innobilate prin propria lor suferinta. Capata o virtute pe care in mod normal orice materie sau orice om chinuit o capata. Se inalta prin suferinta. Logica intregii initieri se poate rezuma la „a pierde pentru a castiga”. A cobori pentru a urca”.

Nu se stie cand a aparut istoria pantofilor, dar sunt convins ca e un mit occidental.

Serban Anghelescu, etnolog

„Nu inteleg de ce vine lasa Mos Nicolae in pantofi, in incaltaminte. Pentru ca oricum, asta aduce aminte a oras de la bun inceput, pentru ca taranul nu-si punea opincile pentru Mos Nicolae si umbla si descult, desigur, in afara de iarna. Nu se stie cand a aparut istoria pantofilor, dar sunt convins ca e un mit occidental.

Am fost intrebat ce e cu nuielusa Sfantului care-i pedepseste pe cei neascultatori si rai. De remarcat ca nuielusa care se vinde este un obiect de podoaba. Nu e asa! Daca e vorba de o pedeapsa, e indulcita sau chiar dispare sub podoaba, caci e aurita, impodobita, are fundite, floricele.

E un import recent si nu prea, pentru ca in „Amintiri din copilarie”, Creanga vorbeste despre un Sfant Neculai, care este biciul neimpodobit in nici un chip, impletit din curele de cojocarul satului, care sta in cui in sala de clasa. Cu acel bici erau batuti copiii care nu-si faceau lectiile, care spuneau bancuri, care aveau umor.

„Nefârtate” este necuratul. Diavolul sustine ca este fratele lui Dumnezeu, la inceputul lumii, cand construiesc ei lumea. Si ii spune Dumnezeu: „tu nu esti frate, esti nefartate!” Si de aici nefartatul! Nefartatul l-a dat pe Nosferatu. Nosferatu pleaca de la „nu-s frate”. Numele lui Dracula in film, dar care pleaca de la chipul diavolului.

Serban Anghelescu, etnolog

De ce sfantul Nicolae era si pedepsitor? Cel care are puterea de a darui are si puterea de a pedepsi. Ganditi-va la colindatori, dar si la cei care merg de Halloween, care ameninta, cand nu primesc darurile sau cand nu sunt primiti in casa. Atunci pot sa-si arate si fata cea rea, fata pedepsitoare.

La romani si in zona slava exista asa-numitul „descolindat” (cuvant inventat de un roman). Adica actul opus colindatului, prin care ii doreau raul gospodarului care nu-i primea. Si aveau si puterea, cum este si firesc, un om care are putere o poate orienta in sens benefic si in sens malefic. Si poate ca si Mos Nicolae face parte din aceeasi categorie. Si pare sa fie mult mai veche si mai autentica figura unui Mos Nicolae care face si binele, si raul, decat ceea ce alegem noi astazi, puterea de a face numai binele.

Noi mutilam o multime de lucruri, le edulcoram, le indulcim, pastrand partea de bucurie, partea usoara si foarte placuta, partea lina. In realitate, in lumile vechi, in lumile traditionale, sarbatorile si riturile aveau si o parte dramatica, o parte dureroasa, o parte sangeroasa, pe care modernii le-au exclus aproape integral. Se bucura numai de chef, de dar, insa nu si de suferinta din spate.

​