Localitati romanesti, ciudate si europene / Primari unguri in sate majoritar romanesti, primarite feministe, primari indragostiti de Bill Clinton

Un sat cu amfore de prin 2300 i. H. si cu un cadran solar datand din secolul al III-lea, o localitate denumita Mica Elvetie, o comuna majoritar romaneasca avand ca primar un ungur aflat la al treilea mandat, un deal al indragostitilor denumit „Dîmbul lui Gîf” (de la „a gîfîi”), unde „satenii isi aduceau dragutele, niciodata nevestele”, o doamna primar cu o ideologie feminista, un primar tinand in biroul sau (denumit „Biroul Oval”) un basorelief al lui Bill Clinton – sunt cateva dintre „minunatiile” amintite de jurnalista Ioromira Popovici luna aceasta, la Clubul Taranului, in cadrul unei discutii despre rezultatele initiativelor comunitare in satele romaneste.

Andra Dumitrescu este o doamna in jur de 50 de ani, casnica, singura, care a revolutionat mersul lucrurilor in comuna Zizin. Nu este sateanca, este venita din Brasov si mutata la Zizin, fosta economista contabila. Locuieste intr-o casa-muzeu, are cinci caini, si-a facut singura un deal in curte.

„Nu este tipic rurala. E un fel de intelectuala de oras, esuata la tara si revolutionand totul”, spune jurnalista Iaromira Popovici, care o considera pe Andra castigatoare a concursului de actiuni comunitare „Sat romanesc, sat european”, desfasurat in anii trecuti, inainte de aderarea Romaniei la UE.

A facut cereri pentru un alt telefon public si a aflat ca in sat erau cereri facute la Romtelecom inca de acum 30 de ani. Oameni care erau foarte batrani si care n-ar mai fi prins instalarea telefonului. Asta n-ar fi fost nimic, s-ar fi multumit cu a doua cabina telefonica daca nu s-ar mutat cineva nou in sat, un „stab”. Pentru persoana respectiva s-a pus imediat telefon.

Iaromira Popovici, jurnalista

„Povestea ei este destul de simpla: intr-o seara de iarna a vrut sa ii dea un telefon baiatului ei, care se afla la Bucuresti. In Zizin nu era decat o singura cabina telefonica, iar respectivul telefon nu mergea. Atunci Andra s-a enervat si de aici a inceput revolutionarea Zizinului, dintr-o initiativa strict personala”, a povestit jurnalista Iaromira Popovici.

„A facut cereri pentru un alt telefon public si a aflat ca in sat erau cereri facute la Romtelecom inca de acum 30 de ani. Oameni care erau foarte batrani si care n-ar mai fi prins instalarea telefonului. Asta n-ar fi fost nimic, s-ar fi multumit cu a doua cabina telefonica daca nu s-ar mutat cineva nou in sat, un „stab”. Pentru persoana respectiva s-a pus imediat telefon. Atunci, Andra s-a suparat, a scris unui ziar din Brasov, a facut tam-tam, a facut petitiile de rigoare si, in foarte scurt timp, aproape toti satenii (aproape 30), toti cei care asteptasera ani de zile, au capatat telefoane.

A facut acelasi lucru cu o balastiera care trecea prin Zizin si care facea un praf ingrozitor, plus ca risca sa surpe casele de pe la 1800, care erau monument istoric, deoarece treceau prin fata lor, nerespectand nici un fel de reglementari de mediu si de patrimoniu. Ea a mers pe aceeasi linie: petitii si „santaj” in ziarele locale. Cumva, amenintare cu media si amenintare cu scrisori. Dupa care a facut un ONG care se chema Ambasadorii Zizinului, prin care a incercat sa ajute comunitatea foarte numeroasa din zona. Acest sat este primul dintre satele europene”.

Efectul este urmatorul: nimeni nu este recunoscator, placuta a fost furata, primarul nu vorbeste cu ea, a inchis muzeul, a renuntat la ONG, s-a lasat de toate, nu mai vrea sa auda nimic de satul european

Iaromira Popovici, jurnalista

Zizinul este un sat multietnic, in care majoritari sunt romii (aproximativ 2500 de romi), urmati de romani si maghiari. Cele trei comunitati locuiesc destul de izolate, astfel ca Andra a incercat sa lege comunitatile astea si a incercat sa ii invete pe copiii de romi sa citeasca si sa se implice.

„Efectul este urmatorul: nimeni nu este recunoscator, placuta a fost furata, primarul nu vorbeste cu ea, a inchis muzeul, a renuntat la ONG, s-a lasat de toate, nu mai vrea sa auda nimic de satul european”.

Un alt „sat european” este Comlosu Mare, unde traieste Florin Vacarescu, conducatorul Telecentrului, jurist la primarie, „un taran tipic”, cum il numeste jurnalista Iaromira Popovici.

Comlosu Mare din judetul Timis este tot un sat multietnic, aflat la granita cu sarbii. „Despre anumite comunitati din Romania, n-ai deloc senzatia ca esti la tara. Totul arata impecabil, i se spune Mica Elvetie. Oamenii nu erau imbracati asa cum stim noi, din clisee. Eram ca la stirile pozitive pe care nu le intalnesc niciodata, Anti-stirile de la ora 5”.

Secretul comunitatii din Comlosu Mare: este „o comunitate de intelectuali diversi, nu doar cadre didactice, ci si informaticieni, oameni care lucrau la primarie, care au fost invatati de niste ONG-uri sa faca proiecte, sa faca voluntariat. Si au construit, impreuna, o scoala locala. Unii dintre ei, de buna voie, iar altii prin ceea ce ei numeau „munca la social”, adica prestarea de zile in folosul comunitatii, contra ajutorului social. Aveai sase zile de munca in folosul comunitatii. Asa au reusit sa construiasca scoli, gradinite. Era un grup de 20 de voluntari”.

Dîmbul lui Gîf. Este valorificarea unei legende locale despre un asa-zis deal al indragostitilor. Primarul de atunci, Cornel Olaru, poveste cum, stand el de vorba cu oamenii, a aflat ca pe dealul respectiv, satenii isi aduceau dragutele, niciodata nevestele, intotdeauna dragutele. Se cheama Gîf de la „a gîfîi”, are o conotatie erotica.

Iaromira Popovici, jurnalista

Primarul comunei Mihai Viteazu (de langa Turda, judetul Cluj), care e majoritar romaneasca, se numeste Ioan Zeng si este ungur. A fost ales a treia oara, e la al treilea mandat.

„Aici a fost o poveste normala si de succes. Se pare ca oamenii din Turda depozitau gunoaiele in comuna Mihai Viteazu. Primarul respectiv a reusit sa stranga gunoaiele si pentru asta chiar Jonathan Scheele a venit acolo si le-a dat titulatura de sat european”.

Comuna Horea se afla in judetul Alba. Aici locuieste si cel despre care localnicii spun ca ar fi ultimul descendent al lui Horea.

„Locuitorii comunei Horea n-au castigat concursul de sat european cu nimic legat de Horea si cu nimic nationalist. Au castigat cu care care nu are nici o legatura: se cheama Dîmbul lui Gîf. Este valorificarea unei legende locale despre un asa-zis deal al indragostitilor. Primarul de atunci, Cornel Olaru, poveste cum, stand el de vorba cu oamenii, a aflat ca pe dealul respectiv, satenii isi aduceau dragutele, niciodata nevestele, intotdeauna dragutele. Se cheama Gîf de la „a gîfîi”, are o conotatie erotica”.

„Fostul primar avea un basorelief al lui Bill Clinton si il tinea in biroul lui, care se numea „Biroul Oval”,” mai povesteste jurnalista de la Dilema Veche.

Garda de Sus (judetul Alba) este o localitate aflata la poalele ghetarului Scarisoara si il are ca primar pe Marin Varciu, fost invatator. O localitate care a stiut sa isi exploateze potentialul turistic: „au facut un muzeu la poalele ghetarului si foarte multe pensiuni. Erau 29 de pensiuni si foarte multe asociatii de turism, facute de primar impreuna cu directorul scolii si cu un doctor pasionat de speologie, venit din Bucuresti, mutat de tot acolo. Acesta conducea o societate de speologie”.

Fostul primar avea un basorelief al lui Bill Clinton si il tinea in biroul lui, care se numea „Biroul Oval”.

Iaromira Popovici, jurnalista

De initiativele comunitare din comuna Topesti, Tismana, judetul Gorj, se fac „responsabili” trei profesori de la scoala locala: Vasile Surcel (profesor de fizica), Constantin Jerca (limba romana), Nicu Tomoniu (matematica).

Desi zona este interesanta datorita existentei Manastirii Tismana si datorita castanilor (exista aici un adevarat cult al castanilor), Topestiul a reusit sa iasa in fata prin revitalizarea folclorului local, gasindu-i asemanari cu alte manifestari folclorice europene.

„Avem ca idee dansurile irlandeze, care seamana cu calusarii si kiltul scotian, asemanator fustanelelor romanesti”, spunea Vasile Surcel despre proiectul de „zona abisala a folclorului”, cu o ideologie „usor nationalista”, cum il numeste Iaromira.

„Domnul Surcel era ideologul, domnul Jerca erau punatorul in practica (avea o pensiune si facea lucrurile mai lumesti), iar domnul Tomoniu este foarte activ pe internet: a iesit la pensie si are foarte multe site-uri”.

„Cei din Topesti (Tismana), judetul Gorj, mi-au spus cu rusine ca o masina a dat peste placuta la un moment dat si e un pic stramba. Asta inca este o soarta fericita a placutei, pentru ca exista locuri unde placutele nu mai sunt deloc”.

Trebuie sa muncesti de 10 ori mai mult decat un barbat, ca sa le arati ca nu esti cu „poale lungi si minte scurta”.

Mariana Gaju, primar Cumpana

Cumpana, judetul Constanta, are care primar o femeie. „Mariana Gaju are aparenta de primarita comunista, dar este foarte bine intentionata, intr-adevar, e usor dictatoriala, dar isi vede si de treaba si munceste.

Daca in Comlos era un spirit comunitar de bunavoie, aici era un spirit comunitar impus de doamna Mariana Gaju. Daca voiam sa stam de vorba cu cineva, ni se spunea: „Nu avem timp, nu avem timp”. Toata lumea muncea pe banda rulanta. De altfel, ideologia doamnei Gaju era: „Trebuie sa muncesti de 10 ori mai mult decat un barbat, ca sa le arati ca nu esti cu poale lungi si minte scurta”. Avea o ideologie usor feminista”.

Datorita implicarii unui ONG, „One World Vision”, Cumpana are acum un muzeu care o descrie ca etnie (este un sat multietnic, in care locuiesc si tatari). „La intrarea in muzeu era si o scena cu Rapirea din Serai. Mai aveau amfore de prin 2300 i. H. si un cadran solar datand din secolul al III-lea, pe care l-au gasit si l-au pus in evidenta”.

In comuna Oancea, judetul Galati, la granita cu Moldova, initiativele comunitare nu s-au terminat cu „happy end”. „Primaria a primit utilaje pe care scrie „donatii din partea poporului japonez”. Pentru sistemul lor de irigatii, locuitorii comunei au incercat sa faca rost de niste utilaje perfectionate din partea japonezilor.

Japonezii s-au tinut de cuvant, au trimis la timp utilajele, dar au avut drept conditie ca romanii sa le foloseasca un an de zile. Le-au folosit un an, apoi nu au mai avut nevoie de ele. Nu s-a gasit nimeni din localitate care sa le foloseasca, nimeni caruia sa le vanda.

Iaromira Popovici, jurnalista

„Japonezii s-au tinut de cuvant, au trimis la timp utilajele, dar au avut drept conditie ca romanii sa le foloseasca un an de zile. Le-au folosit un an, apoi nu au mai avut nevoie de ele. Nu s-a gasit nimeni din localitate care sa le foloseasca, nimeni caruia sa le vanda. Acum se afla in fata primariei, iar primarul zice „nu mai stiu ce sa fac cu ele”. Au un steag al Japoniei, ca sa prietenia cu poporul japonez. Primarul spune: „am incercat sa facem, dar legislatia e diabolica, nimic nu iese pana la capat”,” mai spune Iaromira Popovici, amintind si de un caz in care locuitorii unei localitati nu vor deloc sa mai auda de idei precum „satul european”.

„Intr-un sat de langa Topesti, in Musetesti, am vrut sa aflam ce a fost cu proiectul si nu am gasit pe nimeni care sa ne povesteasca. Ne trimiteau din om in om, nimeni nu era interesat sa vorbeasca.”​