Cosmin Tudoran: Jurnalul de bord al unui indragostit de Asia. Astazi, calator in Malaezia
Sunt Cosmin Tudoran (Ca$$a LOCO) si sunt putin plecat de-acasa. Si la propriu, dar mai ales la figurat.
Cuvint inainte – ceea ce incerc sa fac aici e un soi de jurnal de bord. Mi s-a permis de catre HotNews.ro sa incerc sa informez pas cu pas pe unde ajung, sa tin legatura si sa povestesc. Am sa o fac in masura posibilitatilor, cu permisiunea dvs.
Sunt indragostit de Asia, iar odata cu ultima ninsoare de Bucuresti, „intamplator”, s-a nimerit sa o iau la picior, din nou, prin lumi indepartate. O sa spuna clar cineva: „sigur, iti permiti”. Ei bine, da, imi permit, pentru ca am grija sa o socotesc din vreme. Si tu iti permiti, atata vreme cat iti permite timpul. Iar problema legata de bani e cu totul alta discutie. Calatoria asta ma costa mai putin decat un sejur de 10 zile in Turcia la incredibilul all-inclusive. Ideea e sa cutezi. Sa visezi, sa vrei si sa te aventurezi. Constat ca sunt din ce in ce mai putini oameni care indraznesc. Se poticnesc si prefera ramasu’ in mall, cumparatu’ in full sezon si plecatu’ la Europa. E dragutz, dar lumea e mare! Iar pe pamant sunt multe planete! La intrarea in Dubai mi-am dat seama ca Lego-ul s-a inventat in Danemarca, insa joaca adevarata au perfectionat-o arabii. Cine a trecut prin aeroportul Dubai-ului stie, cine nu, sa mi-o confirme ulterior. Lux si amanunte!
Un pranz malaiezian Foto: Cosmin Tudoran |
De la Dubai, timp de 6 ore, am zburat spre Kuala Lumpur. Ma indrept spre Thailanda si Myanmar, insa am optat pentru 2 zile de Malaezia. Din pacate, dupa oboseala specifica zborului, ajuns in jurul orei 15 in KL, n-am apucat sa fac mare lucru. Am dat o tura scurta prin oras. Mi-era foame, asa ca am ales sa ma indrept spre cartierul chinezesc, stiind ca e o zona unde mancarea se pregateste la botu’ calului, repede, bine si destul de ieftin. Am gasit un local, desi am regretat dupa 30 de minute, intrucat pe o alee dosita am descoperit un „bade” nipon ce gatea de iti pocneau papilele in gura. Tarim musulman, berea aici e mai scumpa decat un fel de mancare. 15 RM e o bere, iar o portie strasnica de mincare e undeva in jurul sumei de 12-13 RM (1 rinngit malaiezian e undeva in jurul a 80 de bani).
Mincat rapid la scaunel de plastic, apoi servit desert, in „persoana” unui mango adevarat si plecat la tinta-simbol a orasului, Petronas Towers. Nu poti urca in turn, ci doar in balconul de pe care se dadeau in stamba Sean Connery si Catherin Zeta Jones in Entrapment. Orele de vizita sunt intre 7 si 19, asa ca urc maine dimineata. Tot maine trebuie sa intru in Menara, celebrul must-see tower. Cu o inaltime de 421 de metri, terminat in mai 1996, turnul e asezat intr-o oaza de aproape 10 hectare, in inima orasului. City-view-ul e fantastic, turnurile gemene vazandu-se cu totul altfel dintr-o pozitie cot-la-cot. Platesti 38 RM pentru un tur ce contine mai multe atractii.
Maine AirAsia ma lasa in Langakawi. Se lauda cu cele mai frumoase plaje ale Malaeziei, asa ca o sa incerc sa ma las convins. Stiu putine lucruri despre Langakawi, asadar, in caz de exista cititori care sa ma indrume ce as putea face aici o sa ii rog sa o faca.
Pana atunci, va las cu bune cu rele, sper cu raze de soare!
P.S. E un articol scris pe fuga STOP Nu prea am baterie STOP internet e, dar vine in valuri STOP Revin STOP
Petronas Towers Foto: Cosmin Tudoran |