Bicicleta si Bucurestiul, baba si mitraliera – concluzia lui Nea Grigore, om ce strabate Bucurestiul din Clinceni in Baneasa

De la Clinceni la Baneasa. Pe bicicleta. Poveste de Nea Grigore. Om care sta in Clinceni. Si munceste in Baneasa. Personaje: gaini, raţe, frigul, pedala, femeia de Olteni, picla, ciinile cit oile, masinile, oamenii pe banda de bicicleta, bordurile uriase, scrie Eugen Istodor pe blogul sau.

„Cam de doua luni, nu prea mai stiu cum arata Bucurestiul in week-end. M-am mutat la ţara. Nu foarte departe, la 12 km de Drumul Taberei, la Clinceni. In fiecare dimineaţa o iau agale pe bicicleta, spre munca. A, am uitat sa va spun unde lucrez. In Baneasa.

La ţara, e cam ca in versul ala, everybody is running late, but I can take my time. Alarma la telefon, de dimineaţa, e un pic inutila. Exista o pleiada de necuvatatoare ce abia asteapta sa te poata trezii. De preferinţa, cat mai devreme. Si nu au buton de snooze. Gaste, gaini, caini.

Asa ca te dai mataluţa jos din pat, te grabesti sa te speli, bei cafeaua, hranesti pisica si te duci sa vezi daca bicicleta e la locul ei. Verifici frane, schimbator, pedale, sa, daca le ai pe toate funcţionale si ar cam fi timpul sa o iei la pas, pedala, dupa caz pentru ca e deja sapte dimineaţa, iar drumul este lung.

Cum iesi pe strada principala, incerci in primele zece minute sa te incalzesti si nu stii cum sa o faci. Daca dai prea repede la pedale, ţi se face frig. Ai impresia ca ai nimerit pe o instalaţie masochista si nu pe propria-ţi bicicleta.

Dupa Clinceni, faci dreapta, pe langa scoala, spre Olteni. Asta este partea cea mai buna a drumului. Cat de cat drept, nu te deranjeaza masinile foarte tare. in rest, ceapeuri si case/vile imprastiate pe camp. Unele dintre ele pare-se ca s-au nascut de vanzare, altele se chinuie sa iasa din pubertate. O pacla laptoasa inca mai invaluie campul. Dar n-ai timp de momente lirice, doua gropi si o sa in fund te trezesc la realitate.

si realitatea e ca oamenii din Olteni ar trebui sa inceteze sa mai faca atata must, nu de alta, da’ ajungi sa te imbeţi cu dimineaţa in cap. O femeie iese dupa o poarta si imi arunca din mers: “Pune si tu niste pantaloni lungi pe tine!” Probabil ca nu bause nici must, iar pantalonii mei de biciclist de duminica nu rimau cu temperatura.”

Citeste continuarea si comenteaza peblogul lui Eugen Istodor.