Programul Prima Casa, sau cum ne invita statul sa ii dam teapa

Pe zi ce trece, Programul Prima Casa se transforma dintr-o buna oportunitate de a dezmorti piata imobiliara, intr-o buna oportunitate de a trage statul in teapa, transformand sistemul bancar in marele castigator iar statul, in marele pierzator, scrie Cristian Orgonas, pe blogul lui.

Dupa ce initial conditiile erau ceva mai restrictive, acum se pare ca oricine poate participa la acest program. Nu va mai exista o lista de banci agreate, la fel cum nu se mai aplica restrictii legate de istoricul proprietarului, Prima Casa transformandu-se in a oricata casa.

In plus, se evita cu obstinatie orice referire la nivelul maxim al dobanzilor ce pot fi aplicate de catre banci, Guvernul mentionand doar ca “dobanzile trebuie sa fie mici”. Cat de mici? Nu stim.

Statul semneaza ca primarul

Unul dintre motivele care ma fac sa sustin ca acest program se poate transforma intr-o teapa la adresa statului este faptul ca bancile hotarasc cui acorda credite iar daca respectivul client nu isi mai plateste ratele, dupa 90 de zile acestea executa garantia oferita de stat.

Cu alte cuvinte, statul ofera garantii fara sa se implice deloc in procesul de acordare a creditelor. In mediul privat, cine ar accepta sa ofere astfel de garantii fara sa se implice in luarea deciziilor? Nimeni.

Pe de alta parte, aflam ca nu va mai exista o lista de banci care sa fie “invitate” sa participe la acest program pe baza unei licitatii, orice banca fiind acum admisa, desi o asemenea situatie ii dezavantajeaza pe clienti pentru ca pune frana scaderii dobanzilor.

De ce nu vor scadea dobanzile? Pentru ca sistemul bancar romanesc actioneaza ca un monolit, nici o banca nu va rupe randurile oferind dobanzi foarte mici. Bineinteles ca vor exista diferente, insa dobanda medie va fi mult mai mare decat ar fi fost daca bancile ar fi concurat intre ele pentru a ajunge pe lista scurta.

Astfel, statul ia teapa prin faptul ca ofera garantii bancilor fara sa se implice deloc in luarea deciziilor (deci nu controleaza deloc riscul), iar clientul ia teapa pentru ca va fi nevoit sa se imprumute la dobanzi mult mai mari decat ar fi facut-o daca Guvernul si-ar fi luat mai in serios rolul de “sponsor” al acestui program.

Nu in ultimul rand, vor mai lua teapa si contribuabilii, care vor fi pusi sa plateasca garantiile executate de banci.

Cum poate fi speculat acest program?

Eu am de vanzare un apartament pe care nu am primit de la nimeni mai mult de 40.000 de euro. Ma inteleg cu un prieten sa il vand cu 60.000, bani garantati de stat. In acest moment, piata imobiliara este bulversata si nimeni nu stie cu adevarat care ar fi pretul corect pentru apartamentul respectiv asa ca un pret cu 50% mai mare poate fi acceptat de catre banca. Avand garantia statului, bancile vor fi mai putin vigilente atunci cand vor acorda creditul.

Dupa ce incasez cei 60.000 de euro, prietenul meu care a cumparat apartamentul nu isi va mai plati ratele (deci va pierde avansul de 5% sau 3.000 eur) iar banca va executa garantia. In acest fel, statul va deveni posesorul unui apartament care costa 40.000 sau mai putin, dar pe care a dat 57.000. In cele din urma, prietenul meu se va dovedi a fi un caz social, astfel incat Guvernul nu il va da afara din casa, ci ii va impune plata unei chirii modice.

Procedand in acest mod, castigul “nostru” net este de 17.000 eur, bani pe care ii putem imparti frateste.

Guvernul este surd la zbaterile presei

Absolut toata presa a sarit in capul Guvernului semnalizand riscurile inutile pe care acesta si le asuma, insa se pare ca nici dl Pogea, nici dl Boc sau alti ministrii nu citesc parerile noastre din moment ce in loc sa faca acest program mai restrictiv, il fac tot mai accesibil.

Daca pana la urma se va dovedi ca statul a acordat garantii pentru cumpararea unor imobile supraevaluate prin intermediul unor credite scumpe, cine va plati oalele sparte?

Comenteaza pe Khris, un ‘blog cu atitudine’.