Care-i adevarul, Mr. President? Presa germana: UE trebuie sa salveze Romania de la falimentul de stat

S-a batut multa moneda pe imprumutul pe care urmeaza sa-l ia Romania de la FMI. Politicienii, finantistii si presa au intors pe toate partile subiectul. Prin comunicat de Guvern, se pare ca decizia este luata si ireversibila. In recentul raport despre starea natiunii, citit de presedintele Basescu in Parlament si in prezenta a 100 de ambasadori straini, mesajul a fost ca imprumutul e ‘o centura de siguranta’. Cu totul altfel vede presa germana, care spune ca, prin bani europeni, Romania incearca sa se salveze de la falimentul de stat.

Pentru a nu relua ce au scris altii mai pe larg, aduc in atentie cativa pasi:

• „Romania ar putea primi de la Fondul Monetar International un imprumut in valoare de aproximativ 20 miliarde de euro (25,3 miliarde de dolari), iar negocierile dintre autoritatile de la Bucuresti si FMI vor fi reluate miercuri, scria Financial Times in editia de marti. Imprumutul acordat tarii noastre se va intinde pe o perioada mai mare decat in cazul Ungariei, de 17 luni”.
• „Guvernul a transmis Comisiei Europene o scrisoare in care solicita inceperea oficiala a negocierilor pentru incheierea unui acord de finantare. Valoarea imprumutului va fi stabilita in discutiile cu oficialii CE si reprezentantii Fondului Monetar International”.
• Uniunea Europeana ia in considerare acordarea unui imprumut de 75-100 miliarde de dolari Fondului Monetar International, pentru a creste capacitatea de creditare a FMI, potrivit Reuters care citeaza un document ce va fi prezentat la reuniunea liderilor UE din 19-20 martie. In document se mai arata ca UE sprijina dublarea resurselor FMI, pana la 500 miliarde de dolari, pentru a ajuta tarile care se confrunta cu deficite ale balantei de plati.
• Presedintele Traian Basescu a declarat joi la finalul reuniunii CSAT ca Romania are nevoie de imprumutul de la FMI pentru modernizarea tarii, dar si pentru a nu pune populatia intr-o situatie dificila. Seful statului a refuzat sa spuna ce suma va fi imprumutata de la FMI, precizand totusi ca se negociaza o perioada de gratie cu FMI intre 5 si 7 ani. „Nu va pot da o cifra, dar sunt adeptul valorificarii acestei perioade de criza in vederea modernizarii”.

In discursul din Parlament al presedintelui Basescu, ca si interviul acordat lui Mihai Radulescu de la TVR pe tema imprumutului, am inteles, foarte pe scurt, asa: bugetul Romaniei e in ordine, n-are nevoie de bani suplimentari. Imprumutul e o supapa de rezerva, banii urmeaza sa intre la BNR, care la randul ei sa disponibilizeze procente importante din capitalul obligatoriu al bancilor private, iar acestea, cu noile lichiditati, sa reinceapa creditarile catre sectorul privat din economie. Va rog sa ma corectati daca am inteles gresit.

Mai apar argumentele ‘modernizare’, ‘punerea populatiei intr-o situatie dificila’. Acesta din urma se refera probabil la spectrul somajului care ar ameninta populatia in cazul in care un Mittal, un Ford, un Renault, sau firme nemtesti si-ar inchide portile, luandu-si zborul spre alte zari. Odata cu firmele straine mari, producatoare in Romania, ar intra pe tobogan si furnizorii mai mici, autohtoni.

Poate sa fie adevarat. Insa producatorii auto, de exemplu, nu s-au ferit sa afirme ca au nevoie de bani pentru dezvoltare tehnologica, ceea ce nu se realizeaza in tara, ci indeobste, in tarile-mama. Deci banii vin si se duc, fara ca romanii de la banda sa profite prea mult de pe urma lor. Cel putin nu imediat, in clipele de criza.

Mai exista argumentul ca astfel sunt salvate locuri de munca si statul nu trebuie sa plateasca masiv ajutoare de somaj, din bani de la buget. E si acesta un argument, insa din cifrele numite de presedinte in discutia de la TVR, aflam ca 3 milioane de romani angajati in sectorul privat tin in spate alte vreo 14 milioane care nu cotizeaza, ci primesc de la stat: functionari, pensionari, minori. Cotizantii romani din strainatate sunt ‘neoficiali’, caci cifrele banilor trimisi in tara sunt aproximative si oricum, in momentul de fata, si ele sub impactul crizei. Si totusi, bugetul de stat e OK.

„In comunicatul Ministerului de Finante se arata ca asistenta financiara externa si ‘masurile proactive ale autoritatilor romane’ sunt o garantie de consolidare a stabilitatii financiare, pe termen mediu, „incurajand astfel, relansarea mediului de afaceri si recastigarea increderii investitorilor in potentialul economic al Romaniei”. Suna frumos, insa un imprumut, fie el si de stat, e un imprumut. Indiferent ce initiale are camatarul (UE, FMI) datoria se plateste inapoi, la termen si cu dobanda. Din taxe si impozite.

In presa germana acest gest este interpretat ca o masura de evitare a falimentului de stat. O spune explicit Die Welt, o spun Focus si Bild. Sursele citate sunt renumite agentii de presa, ca Associated Press (AP) si Agence France Press (AFP). Der Standard-ul austriac, FAZ, TAZ, FTD o spun mai voalat. 100 de referinte pe tema „Staatsbankrott Rumänien” (printre alte asa-zise falimente de stat ale altor tari mai noi in UE – Letonia, Ungaria – dar si prezumtiv Italia) umplu netul in ultimele zile, multiplicate la infinit pe forumuri de discutii.

Cu o astfel de abordare, radical diferita, a unui gest financiar, de catre autoritatile de la Bucuresti si presa straina, e greu sa stii ce sa crezi.

E greu sa crezi ca ratingul de tara al Romaniei stampilate in frunte cu FALIMENT sta sub auspicii roz.

E greu sa crezi ca omului de rand din Germania si din spatiul virtual global nu-i ramane in minte acest stigmat.

Ce-si zice neamtul? Ca „ramanem la cele stiute”: Romania, una dintre cele mai sarace tari ale Europei, primita cu chiu cu vai in „clubul select”, acum intinde mana si la banutul comunitar.