Oralizarea scrisului si CTP despre presa zisa

Nu e o greseala, ci chiar o sintagma pe care o avanseaza Cristian Tudor Popescu intr-un editoral a carui tema se arata a fi destul de limpede nenumitul Traian Ungureanu. “Presa zisa” e din unghiul suparatului pe internet ex-guru al presei scrise ceva legat de injuraturi. Sa dam intai cuvantul magistrului, ca sa vedeti pe urma de ce ma intereseaza toata povestea:

Presa de astazi din aceeasi tara este presa audio, video, scrisa si zisa, presa zisa – daca nu injuri, daca nu faci pe careva, simplu si din suflet, „bou“, „porc“, „dobitoc“, „vaca“, „impotent“, „curva“, daca nu arati ca mai ai putin si il iei la pumni pe respectivul sau o smotocesti pe respectiva, traiesti cu teama ca nu te baga nimeni in seama.

Mie mi se pare ca CTP a pus degetul pe ceva important in toata povestea de mai sus (nu pe Traian Ungureanu, devenit un fel de Mihaela Radulescu a europarlamentarelor prin supraexpunere). E vorba de ceea ce am numit pe la diferite discutii si prezentari in cadru mai mult sau mai putin organizat “oralizarea scrisului”. Presiunea netului asupra exprimarii culte e, in Romania si in 2009, imensa si pe alocuri excesiva. Nu vorbim de prescurtarile de chat, scrisul fara diacritice si alte inovatii discutabile, ci de faptul ca pe bloguri si forumuri se scrie, spre deosebire de alte locuri, intr-un mod mult mai apropiat de felul cum vorbim. De fapt distanta dintre limba “culta” si cea de pe strada e foarte mare la noi, din cauza a 50 de ani de comunism si a pornirilor de semidoct (gerunziul pentru orice, excesul de determinante, neologismele calpe, abstractiunile medii, abuzul de pronume, reflexivele, diateza pasiva etc.) pe care le-au avut de-a lungul timpului generatiile de ziaristi, politruci, scriitori de omagii integrati in sistem, fara sapte ani de-acasa si cu facultati facute pe puncte. Pe internet, in schimb, oralitatea face explozie in cuvantul tiparit pe ecran. Persoana I singular e la ea acasa, iar timiditatea cu care o folosim in Romania in textele “culte” trebuie poate sa ne dea de gandit, cuplata cu diatezele reflexiva si pasiva de care vorbeam mai sus. Frazele sunt mai scurte, autorii se rezuma cum pot si cat stiu la esential, ca sa nu riste sa fie scosi din rss reader, sa plictiseasca, sa primeasca huiduieli.

Culturile mai mari au in linii mari o istorie diferita: la francezi sau englezi, limba “culta” s-a cristalizat acum cateva secole, dar in momentul de fata nimeni nu mai are aceeasi grija obsesiva pentru corectitudine si versiunea standard. Noi ramanem impotmoliti in gramatici normative si DOOM-uri, pe cand ei sunt mai interesati de gramaticile descriptive. Lucrurile s-au schimbat insa de cand exista bloguri, iar mie registrul oral folosit acolo mi se pare zona vitala a limbii, spre deosebire de scortosenia discursului tiparit, cam asa cum s-a prefigurat in anii ‘90 pe radiourile FM.

Nu vreau sa intelegeti din cele de mai sus ca sunt partizanul neconditionat a ceea ce se intampla pe net si in unele emisiuni. Bineinteles ca oralitatea inseamna si clisee, aproximatie, golanie, argou, cuvinte si sensuri care se perimeaza repede. Insa fata de ceea ce se petrece in momentul de fata, mie mi se pare ca varianta “standard” a limbii e ceva batranicios, neexpresiv si in pericol de implozie.

Exprimarile obscene in public au, daca stam si ne gandim, un efect de normalizare pe termen lung. Glumele dialogistilor de la “Boogie” vor fi, probabil, lipsite de haz peste ani, cand umorul de cabana, gen “futu-ti chelnerita ma-tii”, se va fi consumat. Oarecum valul scabros care ne invadeaza in aceste vremuri are un efect curativ asupra ipocriziei si exceselor in directia pudorii, peste o vreme. Nu ne ramane decat sa luam ce e mai bun de la autorii “populari”, la fel cum Eminescu si-a creat limba raportandu-se (si) la folclor.

P.S.: M-as bucura ca aici, in subsol, sa vedem si comentariile sau linkback-urile specialistilor. Toate cele de mai sus le-am zis pornind de la constatari empirice, de om atent la felul cum scrie si cum se scrie in jurul lui. Dar, desigur, putem sa ne imaginam diferite studii cantitative sau nu, care sa valideze schita de mai sus.

Citeste si comenteaza pe Media lui Comanescu.