Cui ii e frica de Bad Bank? Cancelarul german a spus Nu containerului cu reziduuri bancare realizat cu sprijin de stat

„Care este diferenta intre socialism si capitalism? In socialism bancile sunt nationalizate si apoi dau faliment, in capitalism e invers”. Bancul a aparut in Germania de cand cu criza, l-ar fi spus si cancelarul Angela Merkel, la Frankfurt. „Circula zvonul ca statele nu pot da faliment. Acest zvon nu este adevarat”, ar mai fi adaugat ea, citata de Spiegel.

Tocmai pentru a preveni indatorarea peste limite acceptabile a statului german, cancelarul a spus sambata ‘Nein’ constituirii cu sprijin de stat a unei Banci Rele, care sa preia activele toxice ale bancilor germane, indatorand insa peste masura statul si platitorul de impozite.

Frica e uneori sanatoasa

In incercarea de a preveni colapsul sistemului financiar si efectele sale asupra economiei reale, statul este chemat sa intervina, desi nu demult era considerat o piedica in calea imaginatiei desfranate a pietelor de capital, care au dovedit ca nu se pot regla singure. SUA sunt chemate sa pompeze sute de miliarde de dolari in salvarea unor banci, al caror faliment nu este exclus. Guvernul german a aprobat al doilea pachet de salvare nationala, de 50 de miliarde de euro, dupa ce a privatizat un sfert din Commerzbank si are in vedere si alte nationalizari partiale de banci.

Alte state europene asuda pe mormanele de gunoaie financiare, pe care timp de ani de zile bancile private le-au inghesuit in pivnita bilanturilor lor. Islanda a falimentat, Grecia e pe marginea prapastiei, Italia e indatorata pana peste cap, Irlanda ameninta sa afecteze cel mai puternic pactul de stabilitate al UE, moneda nationala a Marii Britanii e in cadere libera.

Conform expertilor, Uniunea Europeana poate suporta falimentul unui stat din interiorul sau, nu insa si un efect de dominou al acestui fenomen, care ar duce la puternica devalorizare a monedei Euro, cu toate consecintele ce decurg din aceasta.

La declaratiile sforaitoare ale unor lideri ai tarilor direct afectate de criza, cum sunt Franta si Marea Britanie, care anuntau masuri, in mare parte populiste, de contracarare a acesteia, guvernul german a reactionat cu bun-simt. Desi, intr-o mare parte a presei nationale si internationale, el a fost acuzat de „lipsa de curaj”.

Curaj pentru ce? Pentru maturarea sub pres, a gunoiului bancilor? Pentru pomparea de bani in banci cu active nesanatoase, a caror salvare este indoielnica? Pentru indatorarea Statului si, implicit, a cetatenilor sai platitori de impozite peste limitele suportabilului?

Cu biciul pe contribuabil

Este dovedit ca cifrele cu prea multe zerouri, miile de miliarde, ies cu usurinta din sfera perceptibilului mental, caci sunt prea mari si prea abstracte. Tocmai de aceea, pentru omul de rand, datoriile de acest ordin de marime au ceva fabulos si tind sa fie impinse in coltul cu povesti al mintii.

Din pacate, exact asa cum cineva care are o datorie la banca de, sa zicem 80.000 de euro pentru o casa, si in 20 de ani o plateste aproape dublu, tot asa se aduna dobanzile la imprumuturile unui stat, care isi pune la bataie certificatele de garantie, pentru a procura bani lichizi cu care sa acopere gaurile din banci sau sa sustina mari firme aflate in prag de faliment.

1. Cand aceste dobanzi il doboara, statul are doar doua solutii: impovararea peste masura cu taxe si impozite, ceea ce duce la lipsa de popularitate in randul cetatenilor sai si, in ultima instanta, la nelinisti sociale.
2. Eliminarea creditorilor. Aceasta din urma solutie tine insa de alte epoci ale existentei statului, cand monarhiile isi puteau permite pur si simplu sa-si stearga cu de la sine putere datoriile, eventual cu ‘camatar’ cu tot. In democratie, solutia a doua cade, deci tot gunoiul bancar girat de stat ne sta, ani buni sau poate chiar decenii, fiecaruia dintre noi, sub nas.

„Platitorii de impozite nu trebuie sa fie impovarati cu costurile unor produse rele, in timp ce bancile, cu produsele lor bune, pot face din nou, rapid, profituri”, a spus cancelarul Angela Merkel sambata, la Berlin, citata de Reuters Deutschland. „Din cauza crizei financiare, bancile stau pe un morman de certificate bancare nevandabile, ceea ce le influenteaza negativ bilantul si in parte le ameninta existenta”, mai spune agentia de presa sus-numita.

Banca cea rea si bonusurile cele bune

In acest context, o parte a bancherilor germani, dar si internationali, fac presiuni pentru infiintarea unei ‘banci de rebuturi’, general denumita Bad Bank, adica Banca Rea. Si in SUA, si in Romania, acest tip de structura financiara a existat, unii finantisti si experti o considera buna si singura solutie salvatoare pentru o noua fluidizare a pietelor de capital. Sa fie asa?

Ce inseamna conceptul de Bad Bank? Este vorba de infiintarea unui institut financiar, al carui datornici nu-si mai pot plati datoriile. In aceasta banca, constituita artificial, bancile reale isi pot depune sistematic creditele si ipotecile insolvabile sau cu probleme, astfel scapand de ele in bilanturi si salvandu-si capitalul propriu.

Prin scaparea de balast, bancile ‘brusc insanatosite’ spera sa isi relanseze in forta afacerile, dobandind increderea creditorilor potentiali, care variaza de la marii investitori, la depunatorii obisnuiti.

Aceasta miscare a bancilor e o perfida ‘plasare de mana’, cum s-ar spune in termeni de cazinou. Capitalul propriu este salvat, datoriile se arunca in spatele statului si contribuabililor sai la buget, in cazul in care statul este convins sa intervina.

Daca evaluam moral gestul, o Bad Bank cu garantie de stat e o dovada de cinism: responsabilitatea pentru achizitiile financiare putrede nu si-o asuma concret nimeni dintre vinovati, iar platitorul de impozite e chemat sa plateasca oalele sparte, caci managerii de banci nu se gandesc nici macar sa renunte la bonificatiile lor grase, ‘pe esec’.

Guvernul german nu a cedat presiunii bancilor cu privire la aceasta tema. „Nu exista o solutie generala, in care acum sa se stie totul despre ce s-a gresit in lume, si care sa fie plasata undeva, in speranta ca astfel, discutia va fi incheiata”, a mai spus Angela Merkel, citata de Reuters Deutschland.

Asociatia Federala a Industriilor Germane (BDI) a refuzat, de asemenea, infiintarea unei Bad Bank in Germania. Seful BDI, Werner Schnappauf, a spus pentru Welt am Sonntag ca „Si in timpul recesiunii trebuie sa fie valabil faptul ca statul face regulile, insa nu participa permanent la joc”, astfel referindu-se la faptul ca au fost deschise, cu ajutorul statului german, „parasute de salvare” pentru unele banci, insa povara unei Banci Rele nu poate fi pusa in spatele platitorului de impozite din Germania.

Smecherii de bilant

Ministrul de finante german Peer Steinbrück a afirmat ca, la nivel guvernamental, nu exista retineri in ceea ce priveste infiintarea unei Bad Bank descentralizate, pe care bancile private afectate de criza financiara sa o constituie pe cont propriu.

Intre timp, in cercurile financiare a inceput sa circule conceptul de Mini-Bad-Bank. Frankfurter Allgemeine Zeitung descrie modelul de functionare tehnica al acestui ‘pui’ de Banca Rea, dupa cum urmeaza: banca isi fondeaza propria Bad Bank, ca societate cu scop definit (Zwecksgesellschaft), careia ii sunt plasate activele toxice, contra unei facturi emise de banca-mama, cu o valoare care estimeaza eventuala vanzare, in viitor, a acestor active momentan imposibil de plasat pe piata.

Daca aceste active sunt valorificate, banca-mama are profit, daca nu, le trece la pierderi, candva, in viitor. Astfel, solutia Mini-Bad-Bank impinge gunoiul si mai adanc sub covor, pe principiul curatarii optice a bilantului bancii-mame. Prof. Dr. Thomas Hartmann-Wendels de la Universitatea din Köln, expert in economie si finante, numeste procedura ‘o smecherie de bilant’, o iluzie prin care banca sufera doar de o operatie estetica, riscul pierderilor ramanand prezent.