Economia Romaniei – Retrospective si asteptari

2008 a fost anul in care s-a inregistrat cel mai ridicat nivel de trai din istoria Romaniei, gradul de inzestrare cu bunuri de folosinta indelungata este mai mare ca niciodata. Acest nivel de trai ridicat a izolat si partidele extremiste. Astfel, in urma alegerilor din 30 noiembrie 2008, au intrat in Parlament doar partide apropiate de centrul spectrului politic. Exista trei factori importanti care au avut un impact semnificativ in 2008 si pe care ii vom regasi si in 2009: mediul de afaceri romanesc, criza economica internationala si climatul politic intern, scrie Emil Stoica pe Jeopardy.

Mediul, criza si prioritatile

In urma unor reforme dureroase, dar necesare, mediul de afaceri romanesc s-a liberalizat la sfirsitul anilor ’90. Acele reforme au permis o crestere economica continua – si sustinuta – din anul 2000 pina in 2008. Perspectiva aderarii la UE a stimulat si guvernul din perioada 2000-2004 sa continue reformele economice si sa liberalizeze si mai mult economia. Din 2005, reformele de liberalizare economica au continuat, mediul de afaceri romanesc devenind din ce in ce mai atractiv, mai ales in urma simplificarilor fiscale si a introducerii unei cote unice mici de impozitare, dar si a altor masuri, precum continuarea procesului de privatizare. Astfel, atractivitatea mediului de afaceri – precum si perspectiva de tara membra UE au atras investitii fara precedent in economia romaneasca si au dus la cea mai mare crestere economica din UE in primele 6 luni ale lui 2008.

Totusi, criza economica internationala – care s-a agravat incepind cu septembrie 2008 – va duce la o scadere semnificativa a ritmului de crestere economica in Romania; va duce la o reducere a investitiilor – indeosebi cele private – si la o posibila scadere a exporturilor. Somajul a inceput deja sa creasca si probabil va mai creste. Inflatia insa se va reduce, in urma scaderii cererii la nivel international; de exemplu, petrolul a scazut de la 140 de dolari/baril in iunie 2008 la sub 50 de dolari/baril in noiembrie 2008.

Aceasta perspectiva internationala negativa va pune o presiune fara precedent pe noul guvern al Romaniei. In anii de crestere economica 2000-2008 ar fi fost mai intelept ca guvernele sa fi cautat echilibrarea bugetului de stat sau chiar excedentul bugetar si ar fi fost mai intelept ca ele sa fi fost mai decise in reformele economice, de exemplu printr-o restructurare si transparentizare a deciziilor economice ale firmelor detinute de stat – cum ar fi Romgaz, CEC, CFR sau Posta Romana.

Totusi, din cauza unui perceput risc politic, guvernele Romaniei, indeosebi cel din ultimii doi ani, au cazut prada populismului, iar Romania a inregistrat deficite bugetare cu perspective de deficite bugetare accentuate pentru 2009 si anii urmatori: salariile bugetarilor si pensiile au fost marite mult peste posibilitati, cresterile de salarii cu 50% sint nesustenabile. In acelasi timp, guvernul Romaniei a marit in mod nejustificat numarul de functionari publici in anii de crestere economica.

Aceste masuri – deficit bugetar, cresteri nesustenabile de pensii si salarii ale functionarilor publici, precum si cresterea nejustificata a numarului de functionari publici – au pus o presiune suplimentara pe inflatie si pe piata muncii. Dobinzile la lei au devenit de citeva ori mai mari decit cele la euro, iar perspectiva aderarii Romaniei la zona euro este din ce in ce mai indepartata.

In vremuri de criza economica, pentru a diminua impactul negativ al scaderii investitiilor private, precum si al activitatii din anumite domenii private, este firesc un rol mai activ al statului in economie: statul ar trebui sa fie in stare sa stimuleze economia cu taxe mai mici, de exemplu prin reducerea TVA; ar trebui sa angajeze in proiecte publice forta de munca excedentara din domeniul privat sau romanii ce se intorc acasa dupa pierderea slujbelor, in tari precum Spania sau Irlanda. Din pacate, noul guvern primeste o Romanie cu deficit bugetar si cu o structura de personal supraincarcata.

Exista insa si doua elemente care vor putea ajuta noul guvern sa iasa cu bine din actuala criza economica.

Primul ar fi nevoia de investitii masive in infrastructura (rutiera, feroviara, de protectia mediului etc.) si disponibilitatea de fonduri europene semnificative pentru astfel de proiecte.

Al doilea este dat de gradul de indatorare scazut al Romaniei, dar si al autoritatilor locale (de exemplu, Primaria Bucuresti). Acest grad redus de indatorare ar permite: a) investitii suplimentare in infrastructura oraselor – de exemplu: extinderea metroului bucurestean, extinderea retelelor de canalizare sau asfaltarea tuturor strazilor ori investitii in iluminatul public etc.; b) investitii in institutii care in urma descentralizarii acceptate de toate partidele parlamentare vor depinde direct de autoritatile locale: spitale, scoli etc.; c) alte servicii publice locale mai bune (curatenie, reciclare s.a.m.d.).

Prioritatile noului guvern

Asadar, prima prioritate a noului guvern va fi de a atrage fondurile necesare dezvoltarii infrastructurii si a ajuta autoritatile locale sa atraga fonduri suplimentare pentru noi proiecte. Astfel, rata somajului va fi tinuta sub control, iar perspectivele economiei romanesti se vor imbunatati: atit prin faptul ca vor furniza servicii, materiale si echipamente pentru noile investitii, dar si prin posibilitatea unor costuri de functionare viitoare mai mici.

Exista insa riscul ca institutiile Romaniei – si justitia, in mod special – sa nu fie pregatite sa controleze utilizarea corecta a acestor fonduri si, in loc ca sumele pentru investitii sa ajunga la destinatie, sa se duca in buzunarele unor oligarhi ai soselelor si ale unor apropiati politici ai viitorului guvern. In acelasi timp, viitorul guvern va putea restructura mamutii economici de stat, in vederea unei viitoare cotari la bursa. 2009 nu va fi un an bun pentru a cota o firma la bursa, insa economia internationala isi va reveni peste doi-trei ani, si atunci va fi mai probabil ca pretul actiunilor sa se reflecteze mai bine valoarea reala a unei firme. Asadar, restructurarea firmelor de stat este o prioritate, si chiar cotarea la bursa a unui pachet de actiuni de 3-5%. A doua prioritate a guvernului va trebui sa fie aderarea cit mai rapida la zona euro. Firmele si familiile din Romania sint expuse riscului de dobinzi ridicate la lei sau riscului de curs de schimb la leu.

In plus, daca ultimii doi ani au fost cei in care angajatii dictau piata muncii, anul 2009 va fi unul in care angajatorii vor avea ultimul cuvint: cererea de locuri de munca va fi mai mare decit oferta. Ca atare, ma astept ca in 2009 productivitatea muncii sa creasca mai repede decit salariile. Cum preturile internationale – precum cel al petrolului – se afla in scadere, iar presiunile pe salarii vor scadea, inflatia va scadea si ea, insa probabil nu suficient de mult pentru o aderare rapida la zona euro. Viitorul guvern va fi pus in situatia de a reduce cresterile de salarii si pensii promise in anii politici 2007 si 2008.