Greseli care se fac cind se vorbeste despre criza

„Denumirea frecventa de „criza creditelor subprime”, este improprie, si generatoare de confuzii, mutand atentia asupra sistemului bancar”, scrie Alex Dumitrascu intr-un post pe blogul Balonul Imobiliar.

In fapt, sistemul bancar, creditarea, nu a fost decat suport de crestere pentru piata imobiliara, iar creditele care au intrat in dificultati de rambursare/recuperare, au fost creditele imobiliare ipotecare. Criza a fost provocata strict de creditele imobiliare, nicidecum de creditul de consum sau de productie.

Sa vedem prin ce se caracterizeaza aceste credite ipotecare nesanatoase.

In primul rand prin perioada mare de derulare. S-a ajuns in unele cazuri la credite pe 30 de ani, sau chiar pe doua generatii.

S-a ajuns in aceasta situatie, deoarece s-a pornit de la o premisa falsa, si anume de la ipoteza ca economia va creste la infinit, cu un ritm cel putin constant.

In realitate, istoria arata caracterul ciclic al cresterii economice, iar perioada cea mai probabila a acestui ciclu in conditiile geoeconomice actuale, era de… 10 ani.

In al doilea rand, gradul de indatorare mai mare de 50-60%.

Gradul de indatorare de max. 50-60% din venit, rezulta din observarea „cosului de consum” al principalelor regiuni economice implicate. Acest cos arata un necesar de cel putin 40% din venit, pentru subzistenta absolut obligatorie, hrana, energie, transport.

De aici rezulta si acel pret „economic corect” al unei locuinte pentru o zona economica anume, de care am tot vorbit in ultimul timp, adica de 5-6 venituri medii anuale din zona respectiva, adica 10 ani de indatorare 50-60%. Remarcam faptul ca piata imobiliara a crescut in principal pe seama valorii tranzactiilor, si mai putin pe seama numarului de tranzactii.

Adica locuinte cat mai putine si cat mai scumpe. Cel putin in Romania, aspectul asta a fost pregnant. Se vorbea vesnic despre „clasa medie” si despre cererea care depaseste oferta, fara a se studia insa solvabilitatea cererii. In felul acesta s-a creat prin monopolul imobiliar si prin promovare agresiva, o falsa impresie de piata libera, prin amputarea ofertei in zona inferioara a preturilor, si ignorarea cererii in aceeasi zona.

Aceasta manevra a indus ideea cresterii iminente si nelimitate a preturilor, si a exacerbat entuziasmul speculativ.

Sistemul bancar a fost prins in angrenaj si a inceput sa dezvolte creditatea, pe baza unor asa zise preturi „ale pietei” care de fapt erau manipulate asa cum am aratat mai sus.

Pe baza acestor „preturi formate prin mecanismul cererii si ofertei” bancile au facut evaluarea ipotecilor, ceea ce le-a dus la imposibilitatea recuperarii in contextul actualelor dificultati de rambursare.

Astfel, asa zisa „criza a creditelor subprime” nu este altceva decat un efect al crizei sistemice din piata imobiliara, nicidecum o criza de sine statatoare.

Practic, speculatorii din piata imobiliara au jucat si impotriva bancilor, si impotriva propriilor clienti. Castigurile consistente au fost marcate in perioada de crestere artificiala a preturilor, iar valoarea totala a acestora se regaseste in prezent in cantitatea de bani „lipsa” din sistemul financiar, adica in ceea ce este de fapt criza de lichiditati.

Vedeti ca intr-un fel sau in altul, legea conservarii materiei functioneaza si in economie. In spatele banilor, exista totusi marfuri si servicii, pentru asta au fost inventati banii, pentru a facilita schimbul acestora. Chiar daca exista variatii si speculatii, fundamentul ramane.

Asa ca ce lipseste acum din resursele economiei mondiale, se regaseste sigur la acei imobiliari care au castigat in timpul boom-ului. Banii astia sunt irecuperabili, asa ca guvernele ii vor acoperi din taxe si prin austeritate, populatiile prin diminuarea consumului, bancile prin falimente sau prin irosirea provizioanelor, adica … recesiune.

Daca este sa dam o denumire crizei corespunzator cauzelor ei, ar trebui sa-i spunem cinstit criza imobiliara mondiala.

Comenteaza pe Balonul Imobiliar