Cat mai conteaza impartialitatea? (de Iulian Comanescu)

Joi, Michael Moore, cunoscut in Romania pentru „Fahrenheit 9/11“ si „Bowling for Columbine“, si-a anuntat lansarea pe internet a urmatorului documentar, „Slacker Uprising“, gratis, mai exact, in chip de cadou pentru ai sai fani. Anuntul vine dupa cateva experimente asemanatoare ale unor muzicieni ca Trent Reznor (Nine Inch Nails), Radiohead si Neil Young.

Insa demersul lui Moore are un sens politic si actualizeaza o dilema interesanta, aplicabila si presei romanesti: cat mai conteaza in ziua de azi impartialitatea jurnalistica? Numele destul de greu de tradus al filmului care va fi disponibil gratis pe internet, incepand cu 23 septembrie, e concludent pentru sensul lansarii-cadou: „slacker“ inseamna in acelasi timp „invartit de razboi“, persoana care evita serviciul militar in vremuri grele, dar si un tanar educat, cinic si lipsit de ambitia si telurile existentiale asociate indeobste „visului american“.

„Slacker Uprising“ este, prin urmare, un fel de „revolta a apaticilor (tineri)“, pe care Moore a incercat sa o starneasca in 2004, la trecutele alegeri prezidentiale din SUA, printr-un turneu in 62 de locuri. Turneul din 2004, care include si aparitii ale unor staruri de rock, asigura insasi substanta filmului din 2008. Lansarea acestuia in pragul urmatoarelor alegeri prezidentiale din SUA, ca si sustinerea declarata pe care Moore a acordat-o democratilor clarifica sensul unui demers de altfel transparent: cel mai popular realizator de documentare din ultimul deceniu si poate singurul superstar al acestui subgen isi foloseste talentul pentru a sustine Partidul Democrat si a cataliza electoratul tanar.

In mod traditional, jurnalismul – activitate caruia ii este subsumata si realizarea de documentare – are ca regula sfanta evitarea parti-pris-urilor politice si de alte tipuri, tratamentul neutru al subiectilor stirii si asa mai departe. Modul in care Moore se joaca cu George Bush in „Fahrenheit 9/11“ sau cu Charlton Heston in „Bowling for Columbine“ nu prea are legatura cu astfel de precepte. Si totusi, primul titlu citat este cel mai vizionat documentar din istorie, cu incasari de nu mai putin de 220 de milioane de dolari.

Al doilea a facut nu mai putin de 58 de milioane. Cata nevoie mai are publicul de neimplicare politica si echilibru in mass-media?Publicul vizat de Moore e el insusi un raspuns la aceasta intrebare. Presa „serioasa“ ramane „oamenilor seriosi“, cu varste peste targetul 18-29 de ani fixat de realizator. In aceasta marja de varsta, publicul este la fel de interesat de vechea mass-media ca si de vot si de politica.

Adica deloc. Problema are o semnificatie pentru ceea ce se intampla in presa romaneasca. Facand abstractie de acuzatiile de rea-intentie pe care si le aduc reciproc vocile a cel putin doua grupuri media, Voiculescu si Vintu, exista cel pu- tin un jurnalist cunoscut, Traian Ungureanu, care si-a asumat public sustinerea unui politician roman, tizul sau de la presedintie. Daca Michael Moore va reusi sa provoce o „revolta a apaticilor“, schimbarea de paradigma a presei va fi omologata simbolic.

P.S.: Autorul simte nevoia sa dezvaluie un posibil conflict de interese in privinta acestui articol, pentru ca a fost implicat in realizarea unui documentar politic, „Migratorii“, ce o are ca protagonista pe Adina Valean, europarlamentar liberal. Scop: popularizarea problematicii legate de migratia fortei de munca.