Mostenirea lui Daniel Morar

Daniel Morar, de-acum procuror-sef interimar al Directiei Nationale Anticoruptie si, probabil, curand inlaturat total de la conducerea ei, are toate motivele sa iasa din scena cu capul sus. Ce-i drept, in final a ajuns si domnia sa una dintre victimele Partidului Jafului – bine cunoscut gratie membrilor sai fondatori PSD, PNL, UDMR etc. –, dar macar a dat serios de furca caracatitei politice prin cerbicia cu care s-a dedicat cazurilor de inalta coruptie.

Dosarele instrumentate pe parcursul mandatului sau au relevat o serie de fapte incontestabile, devenite intre timp notorii. Eforturile sale au atras atentia opiniei publice interne si internationale, determinand publicatii ca „The Economist” sa-si informeze cititorii de pretutindeni asupra situatiei din Romania, o tara in care „coruptia nu echivaleaza defel cu necinstea”. Fireste ca nici unul dintre politicienii ajunsi nababi chipurile in baza salariului de parlamentar sau demnitar nu au fost condamnati, dar este ridicol a-l culpabiliza pe Morar pentru acest neajuns. Exact ca in epocile Iliescu si Ceausescu, cei mai multi dintre judecatori inca se mai supun si astazi viziunii si vrerii stapanilor lor politici ori de cate ori trebuie sa dea un verdict in cazul unui politician.

Dintre toti romanii alesi sau nealesi, s-ar zice ca Morar a fost cel mai tenace in privinta respectarii cerintelor UE referitoare la depolitizarea justitiei si egalitatea in fata legii – cerinte agreate, toate, de Romania anterior aderarii ei la Uniune. Poate fi considerat chiar patriot, dat fiind ca succesul strategiei sale ar fi dat romanilor suficienta confienta pentru a nu mai lua calea emigrarii, preferand sa-si canalizeze energiile si talentele in recladirea propriei tari. S-a dovedit un european ireprosabil, facand tot ce i-a stat in putinta pentru a preveni extinderea coruptiei si a faradelegilor – atat de agreate de clasa conducatoare – dincolo de granitele Romaniei si poluarea implicita a celorlalte 26 de state membre ale Uniunii.

Oficialii UE mai naivi sau slabi de inger au ce invata de la Morar – cel putin din punct de vedere al intransigentei profesionale si lipsei de oportunism. Cat ii priveste pe reprezentantii societatii civile, pentru toti acei care au beneficiat de varii modalitati de sustinere din partea Occidentului – burse, calatorii in strainatate etc. –, deoarece au stiut sa urce din timp la bordul trenului democratiei, Morar a devenit de mult un factor de iritare majora. A refuzat sa accepte sinecurile oferite de liberali si aliatii de afaceri ai acestora, a ignorat oportunitatea de a deveni un alt parazit oligarhic. Daniel Morar a inteles ca lupta purtata pentru salvarea justitiei de imixtiunea politicului este una cat se poate de sangeroasa, demonstrandu-se in plus neindulgent fata de solicitarile acelor voci care sustin ca, din punct de vedere ideologic, vremurile actuale sunt unele postconflictuale, drept care trebuie sa fie si unele de beatitudine generala.

Partidul Jafului a recurs la toate tertipurile pentru a se debarasa de el. Cea mai vadita manipulare a fost cea de luna trecuta, cand s-a tot insistat ca Bruxelles-ul n-ar fi interesat de soarta sa, atat timp cat o alta persoana continua sa actioneze in spiritul solicitarilor UE privind reforma din sistemul juridic romanesc. Nu s-a specificat cine anume ar fi aceste voci europene, drept care gandul ne cam duce la unele autohtone, nicidecum straine – de exemplu Nicolae Idu, seful Reprezentantei CE la Bucuresti, si/sau Leonard Orban, comisarul european pentru Multilingvism, dat fiind ca ambii fac un lobby activ pentru actualul guvern. A nu se uita ca ascensiunea insipidului Orban se datoreaza in buna parte lui Hildegard Puwak, ministru al Integrarii Europene in perioada 2001-2003, care avea nevoie de cineva apt a-l spiona pe Vasile Puscas, fost negociator-sef al Romaniei cu UE, in care nu avea defel incredere.

Se prea poate ca teribilele vesti din Caucaz sa-l fi incurajat intrucatva pe ministrul Justitiei sa-si demareze propria interventie impotriva lui Morar. Vazandu-si strategia „puterii blande” calcata in picioare o data cu recenta agresiune a Rusiei asupra Georgiei, UE va fi preocupata, luni bune de-acum, de actuala criza din Caucaz. Mi-l si inchipui pe Mircea Geoana solicitand Guvernului sa ramana ferm pe pozitie in chestiunea justitiei, data fiind improbabilitatea recomandarii unor sanctiuni impotriva Romaniei cu ocazia viitorului raport al CE asupra justitiei.

Debarcarea lui Morar ar trebui sa reprezinte, categoric, una din temele-cheie ale campaniei pentru alegerile parlamentare. In 1964, Gheorghe Gheorghiu-Dej ii oferea proaspat eliberatului Corneliu Coposu o functie importanta in cadrul sistemului judiciar comunist. Coposu a refuzat-o. In 2008, Tariceanu s-a straduit, in cea mai buna traditie dejista, sa-l cumpere pe Morar cu o oferta perfect similara. Nici Morar nu a cazut in capcana. Plus Ia change…

Romania libera.