O executie de catifea (de Liviu Avram)

Ministrul Justitiei a procedat serpeste in maniera in care a inteles sa-l schimbe pe Daniel Morar din functia de sef al DNA: decizia era, de fapt, luata de mult, restul a fost teatru.

Vreme de cateva luni, ministrul Justitiei a tinut o tara intreaga cu sufletul la gura. Toata lumea astepta sa vada ce decizie va lua in cazul sefului DNA: il mentine pe Daniel Morar, propune ferm pe altcineva sau apeleaza la o solutie de compromis, si anume un interimat pana dupa alegeri? In tot acest rastimp, Catalin Predoiu a insistat sa nu fie chestionat prematur asupra acestui aspect, sa fie lasat sa cantareasca si sa decida in cunostinta de cauza. A oferit raspunsul in ultima secunda in care acesta putea fi dat, ca si cum ar fi chibzuit pana acum. L-am creditat cu prezumtia de buna-credinta si ne-am cam inselat.

Decizia pare sa fi fost luata cu mult timp in urma, iar in ultimele saptamani domnul ministru ne-a oferit doar o piesa de teatru.

Primul semn e discretul transfer al Monicai Serbanescu de la Parchetul General in postul de consilier al ministrului. Cum Catalin Predoiu e specialist in drept comercial, domeniu in care nu te intersectezi cu procurorii, ramane un mister dupa ce criterii a ales-o tocmai pe Monica Serbanescu. In lipsa unui raspuns cert, e rezonabil sa credem ca i-a fost recomandata de altcineva pentru pozitia de consilier, daca nu cumva chiar pentru cea de sefa a DNA. Un al doilea element care ne indreptateste sa credem ca ministrul avea deja decizia luata de mult este modul in care s-a purtat cu cei doi protagonisti. Daniel Morar a aflat din presa de faptul ca nu i se prelungeste mandatul si de cele doua oferte, cam otravite, pe care i le face ministrul. In schimb – s-a scapat ministrul la conferinta de presa -, Monicai Serbanescu i-a luat consimtamantul in scris ca accepta postul. Asta presupune ca i-a lasat si timpul de gandire necesar, ba i-a oferit si ragazul sa plece putin in strainatate, exact in zilele in care crucialul anunt urma sa fie facut.

Premeditarea e evidenta: debarcarea lui Daniel Morar a fost o executie atent si din timp pregatita, iar singura grija a ministrului pare sa fi fost, in ultimele saptamani, imbracarea ei in suficiente falduri de catifea. Iar discursul sau a dovedit-o din plin. Pentru a evalua o institutie precum DNA, avem nevoie – si noi, si ministrul – de repere certe. Pana una, alta, Raportul Comisiei Europene e un asemenea reper, si nicidecum blogul lui Nastase, care ar fi in stare sa-l denunte si pe Dumnezeu ca ii instrumenteaza dosare politice numai ca sa nu fie silit sa dea explicatii asupra faptelor sale. Or, in justificarea deciziei sale, ministrul a pus pe picior de egalitate concluziile Raportului de monitorizare si galagia infernala pe care o fac de ani buni niste politicieni care-si apara fundul si echipa de analisti care le tot tine isonul. El a dat rechinilor prada pe care acestia i-au cerut-o, dar ne cere sa-l credem pe cuvant ca a luat o decizie grea, echilibrata si indelung chibzuita. E greu sa-l crezi cand regasesti printre argumentele sale tocmai pe acelea pe care rechinii insisi i le-au furnizat.

Despre Monica Serbanescu sunt, in acest moment, putine lucruri de spus. O cariera liniara si cam cenusie, de procuror de sedinta, marcata de doua piscuri, doua pozitii mai proeminente, obtinute in virtutea unor detasari semnate de oameni de trista amintire in sistemul judiciar: Joita Tanase si Ilie Botos. Daca din zona asta i-a venit ministrului Predoiu propunerea, e cazul sa avem frisoane.

Cotidianul