Adrian Bold: "Tehnica linsajului a evoluat odata cu involutia speciei"
Linsajul unui antipatic precum crima, violul sau genocidul
Adrian Bold: Printre metodele de a elimina un antipatic se numara si linsajul. Prin definitie, linsajul presupune trei conditii: acuzatia sa stirneasca o emotie colectiva, ca sa nu fie nevoie de probe, acuzatul sa fie identificat rapid, ca sa nu realizeze ce i se intimpla, iar executia sa fie sumara, ca sa nu apara indoieli. Celebritatea linsajului e asigurata de minciuna, pentru ca revelatia adevarului consuma un timp inutil care favorizeaza risipirea emotiei. Crima, violul sau genocidul sint cele mai accesibile generatoare de emotii colective.
Suspiciuni asupra efectului entropic al reincarnarii
A.B.: Tehnica linsajului a evoluat odata cu involutia speciei, de la banala exterminare fizica la sofisticata arta a exterminarii psihice. Daca asupra efectului entropic al reincarnarii plutesc suspiciuni, putem fi siguri ca uciderea psihicului condamnatului va regenera euforia natiunii. Din ratiuni de securitate (la propriu si la figurat), precum si de vizibilitate, calaii ne sfatuiesc azi sa raminem in fata televizorului, sa deschidem o bere si sa juisam in intimitate alaturi de cei dragi. Daca am asista la executie pe viu, de exemplu in Piata Unirii, n-am avea aceeasi limpezime in priviri ca in fata sticlei colorate (a televizorului, nu cea de bere), n-am avea pe deplin convingerea ca noi manipulam telecomanda si nu ea pe noi, sau, mai grav, am risca o contaminare de genul sindromului Stockholm si, dind mina cu mina, cei cu inima romana sa-i agreseze pe regizorii luminati, confundind calaii cu victima.
A-l improsca cu fecale pe cel excomunicat
A.B.: Pentru evitarea acestor regretabile confuzii, medicul ne sfatuieste sa inghitim cu multa bere cite o pastila pe seara in fata televizorului, in acest fel evitind riscul unei desteptari premature. Teoria hazardului ne imbarbateaza, amagindu-ne cu iluzia ca, daca citim presa, linistiti la locurile noastre, daca ne turnam contemporanii cu sinceritatea deplina a delatiunii criptocomuniste, daca-l improscam cu fecale pe cel excomunicat, pe necredinciosul in sistem, s-ar putea sa fim alesi intre cei putini iertati de esafod. Iar daca urmam sfatul medicului, nici nu vom mai suferi de cosmarul confruntarii cu propria constiinta, care te trezeste, citeodata, din lumea viselor oficiale.
De la antica Dacia Felix, la Felix ce conduce Dacia
A.B.: Dupa orgia executiei, ni se strecoara in gura gustul placut ca viata in mizera noastra cetate s-a schimbat miraculos, florile au inflorit, parcurile au ierbit si masinile s-au defluit. Ce tara frumoasa si usor de condus, ca o Dacia Felix in care si cel sacrificat murea fericit pentru ca o parasea pentru totdeauna. Astazi, ca si in trecut, Felix conduce noua Dacia cu patru antene prin cabluri spinzurate in vazduh, dar prin care nu se scurg decrete, ci figurile penibile ale facatorilor de imagine. Intre imagine si linsaj nu ramine pauza de reflectie, intrucit sintem in secolul realitatii virtuale, realizind performanta de a transforma instantaneu nu plumbul in aur, ci decenta in grotesc.