Oprescu, un fel de PLD (de Cristian Patrasconiu)

Daca primarul general al Capitalei mentine ritmul actiunilor sale radicale, nu e exclus ca, in scurt timp, PSD sa se redescopere ca un puternic partid al independentilor. Cu tot cu apendicele numit PC.

Numele lui Sorin Oprescu echivaleaza pana acum cu un imens succes pe zona de produse externalizate ale social democratilor. Extras cu o penseta foarte inspirata dintr-un PSD care s-a simtit jignit (remember, Mr. Geoana?) sa il arunce in lupta electorala pentru locale pe cel care era, in mod evident, cel mai credibil pesedist intr-o asemenea competitie, „Doctorul“ a castigat in cele din urma mai mult decat Primaria Generala a Bucurestiului.

Sa ne amintim – caci nu a trecut mult timp de atunci – ce ironii lansa din varful buzelor presedintele PSD catre Oprescu si ce enorm-Bobic si monstruos-Popoviciu simtea M.

Vanghelie cu privire la acelasi personaj. Priviti acum si veti vedea clar: a) cum se gudura Geoana pe langa Oprescu, nu mai putin decat o face un maidanez pe langa un stapan de ocazie; b) cum Vanghelie, cel care a spus candva ca se simte bine si pe pamant si in copac, a adoptat pozitia ghiocelului in fata actualului primar general al Capitalei si nu mai renunta cu nici un chip la ea. M-am oprit doar la aceste doua exemple pentru ca si Geoana si Vanghelie, ca agenti decisivi ai expulzarii din PSD a lui Sorin Oprescu, vrand sa ii faca „Doctorului“ un rau, i-au facut un imens bine si si-au facut lor insesi un mare rau.

Ce face acum Sorin Oprescu? In afara faptului ca trage la foc automat in tintele in care e condamnat sa traga de rolul pe care il joaca, Oprescu acumuleaza. Numara, contabilizeaza, aduna, atrage, creste. Isi intareste brandul revigorat de scrutinul din

15 iunie din afara. De pe margine, de deasupra. Nu se grabeste si nu are nici un singur motiv sa se grabeasca sa reia, intr-un mod evident-oficializat, relatiile sale cu PSD care nu au fost rupte, in fond, niciodata.

Ce face acum PLD? Va mai amintiti de aceasta titulatura? Asa-i ca va amintiti tot mai greu? PLD, in primul rand, nu mai exista. La vremea sa, acest partid fusese un fel de Oprescu. Functional vorbind, nu substantial. PLD s-a nascut si el dintr-o revolta bine intretinuta si atent rostogolita mediatic. In opozitie cu ceea ce ei au desemnat a fi un fals de proportii, peledistii s-au autopropus drept autentici. In putine luni au realizat un scor spectaculos la europarlamentare.

Dar, mai apoi, in cateva ore, in circumstante fata de care exista si lecturi „oficiale“ (pentru poza si pentru un viitor mai bun asteptat pentru ideea de dreapta), dar si lecturi picante (in acele ore, spun „sursele“, s-a nascut Zeus), si-au anulat o buna parte din capitalul de pornire, alegand sa devina, pe sigla noului partid, cratima si codita PD-ului.

Sigur ca, pe de alta parte, la locale, peledistii din PD-L au jucat un rol foarte important pentru noul partid (de pilda, trei din cele cinci cele mai bune rezultate ale PD-L sunt bifate de fostii peledisti); in plus, in noua constructie de putere care se forjeaza in partidul dlui Boc, peledistii au, sprijiniti fatis de Traian Basescu, un rol mult mai mare decat aveau pana acum.

Insa, dincolo de toate aceste nuante, faptul ca valul pe care sta PSD creste, iar PD-L sta pe un alt val despre care nu e sigur ca va mai creste se explica si prin aceea ca PLD a fost topit, iar Sorin Oprescu, acum primar, continua sa ramana „independent“, deci, in afara PSD.

Cotidianul