Cioroianu – catastrofal, dar tipic (de Rodica Culcer)

RODICA CULCER: „Printre imaginile rusinoase ale acestei saptamani ar trebui sa se numere fara indoiala cadrul sinistru in care ministrul de externe Adrian Cioroianu, umar la umar cu ambasadorul Poloniei la Bucuresti, ne cerea sa asteptam calmi rezultatele anchetei pe care MAE nu ar fi intreprins-o niciodata daca tragedia lui Claudiu Crulic nu ar fi ajuns in atentia presei.”

Prima reactie a MAE s-a inregistrat pe 8 martie, la aproape doua luni dupa stupefianta moarte a tanarului botosanean in arestul politiei din Cracovia. Ceea ce te uimeste si te revolta este mai ales lipsa de indignare – si pana la urma de demnitate – a Bucurestiului in fata autoritatilor poloneze, care l-au lasat practic sa moara pe Claudiu Crulic. Cum este posibil, de altfel, ca un cetatean al unui stat UE sa moara in urma refuzului hranei intr-un penitenciar al altui stat UE? In orice capitala din „vechea Europa“, Ambasada Poloniei ar fi avut parte de cel putin cateva demonstratii de protest – nu si in Romania. Ceausescu ne-a invatat sa iubim pacea, iar Ion Iliescu ne-a facut aparatori ai linistii tuturor celor ce-si bat joc de noi.

Din documentele publicate in presa rezulta ca existau destule argumente pentru ca Ambasada Romaniei la Varsovia sa se sesizeze. Degeaba vine acum premierul Tariceanu si-i cere imperativ ministrului de externe rapoarte si anchete: premierul este la fel de vinovat, pentru ca el l-a numit si mentinut in functie pe catastrofalul Adrian Cioroianu si trebuie sa imparta cu el rusinea pentru cele intamplate.

De la purtatorul de cuvant al comisarului Franco Frattini aflam ca numai CEDO poate judeca un caz cum este cel al lui Claudiu Crulic. Mama lui Claudiu, o femeie simpla care munceste la Torino, nu va putea intenta proces Poloniei la Strasbourg decat daca o va sprijini guvernul roman. Or acest guvern nu a fost in stare sa sprijine nici familia lui Teo Peter, refuzand sa asigure prezenta la procesul din Statele Unite a soferului de taxi care era singurul martor relevant al acuzarii. Cum sa nu profite avocatul puscasului marin american de lasitatea si dezinteresul romanilor!

Dar daca moartea lui Crulic a fost tratata cu indiferenta de MAE, in schimb un infractor notoriu se bucura de protectia autoritatilor. Ma refer la Severin Tcaciuc, urmarit general pentru infractiuni economice si ultraj. De cand a fugit din tara, Tcaciuc a dat interviuri televizate fara ca autoritatile sa se oboseasca sa-l prinda, iar pe 12 martie s-a prezentat la ambasada noastra din Viena pentru innoirea documentelor de identitate. In loc sa anunte Interpolul, functionarii romani au discutat in parcare cu fiica lui Tcaciuc! Si ce a facut, ma rog, ministrul Cioroianu cand a auzit de toate acestea? Ei bine, a cerut o informare!

Desi poate parea desuet, voi pune totusi urmatoarea intrebare: in numele caror valori si principii actioneaza guvernantii romani? In nici un caz in numele statului de drept si al intereselor cetateanului, de vreme ce lasa sa scape un urmarit general. Si nici in numele drepturilor omului, de vreme ce putin le-a pasat de Claudiu Crulic. Singura concluzie logica este ca autoritatile s-au pus in slujba infractorilor, cu care par chiar sa intretina o ciudata complicitate.

Interesant este ca acesti guvernanti, pe care-i tot criticam degeaba, nu se tem de electorat. Ei par sa mizeze pe o resemnare la nivel national si pe o indiferenta rusinoasa a romanilor fata de semenii lor. Daca acest calcul politic este corect, nu mai avem nicio sansa.

In final, mai formulez o intrebare: cum se face ca televiziunile de stiri, care s-au isterizat in cazul „Mailat“, au acordat atentie minima cazului Crulic? Dramatismul subiectului ar fi asigurat un rating substantial, asa ca minimalizarea lui sugereaza dorinta de a proteja guvernul. Mai mult, observam tendinta de a pasa toata vina polonezilor, minimalizand responsabilitatea autoritatilor romane. Am scris „responsabilitate“? Ce greseala! Este un concept strain guvernului Romaniei. Din acest punct de vedere, Adrian Cioroianu este un personaj tipic si merita conservat pentru istorie.

Evenimentul Zilei