O solutie inteleapta (Grigore Cartianu)
In spiritul jocului, rational ar fi sa se dispute ultimele 20 de minute ale meciului de la scorul de 1-0, Rapid sa fie depunctata, iar terenul din Giulesti – suspendat. Steaua nu merita insa puncte pe care nu le-a castigat pe teren!“
De joi seara, ora 21.58, fotbalul romanesc arde cu flacari ros-albastre stropite cu lacrimi visinii. Fluierul fricos al arbitrului Deaconu a inchis prematur un derby frumos si a declansat o nevroza nationala.
Pe gazon, micile lasitati steliste au fost ilustrate magistral de mijlocasul Lovin, care mai intai a cersit insistent intreruperea meciului, apoi a ridicat bratele, victorios, cand arbitrul a fluierat finalul. Istorica victorie, acest 0-1…
Rapidistii, in schimb, sunt macinati de frustrari. In Giulesti s-au petrecut fapte inacceptabile, dar intamplari similare au fost consemnate, chiar in acest campionat, pe multe alte stadioane. Inclusiv in Ghencea, la meciul din toamna, incheiat 0-0. Diferenta e ca atunci obiectul proiectat din tribuna nu l-a nimerit pe arbitrul Deaconu – exact, acelasi Deaconu! -, ci pe rapidistul Bozovici. Daca tot aplicam regulamentul la sange, de ce nu a fost oprit si meciul cu pricina?
De un lucru ne-am lamurit: clubul Rapid nu e capabil sa organizeze in conditii civilizate, si nici regulamentare, un meci de fotbal. Daca strangem antrenorii, oficialii, arbitrii si adversarii bombardati ori scuipati vartos in Giulesti, formam o armata atat de numeroasa incat putem inlocui trupele americane in Irak/Afganistan. Sub Podul Grant, scuipatul a devenit traditie.
Dar Rapid nu e singurul club aflat in aceasta situatie! Fapte grave se intampla, cu regularitate, si pe alte stadioane. Pietrele, brichetele ori sticlele zboara spre gazon si in Ghencea, si in „Stefan cel Mare“, si la Craiova, Cluj-Napoca sau Timisoara. Deseori, aceste obiecte au lovit arbitri sau jucatori. De ce nu a fost oprit niciun meci pana acum?
Sa fim bine intelesi: huliganismul trebuie tratat cu toleranta zero. Dar aceasta toleranta zero sa functioneze in toate situatiile si pe toate stadioanele, nu doar in Giulesti si din etapa a 24-a! Un campionat trebuie dus, da capo al fine, cu reguli neschimbate si cu aplicare uniforma. E si periculos, si necinstit sa judecam ultimele 11 etape, cele decisive, cu alta masura decat cea din primele 23 de etape.
Inabil si speriat, arbitrul Deaconu a complicat o situatie oricum tensionata. Mingea se afla acum in terenul FRF, care nu-si poate permite o decizie stangace.
Ca sa judeci corect o situatie atat de complexa, trebuie sa te pui, pe rand, in pielea taberelor de joi seara (rapidisti, stelisti), a tertilor interesati (clujeni, timisoreni, urzicenari, dinamovisti etc.), sa citesti regulamentul litera cu litera si, obligatoriu, sa nu abdici de la esenta competitiei sportive: invingatorul se stabileste pe teren.
Ce vor rapidistii? Sa fie omologat scorul de 1-0, cu sau fara disputarea celor 20 de minute ramase de jucat.
Ce vor stelistii? Castigarea meciului cu 3-0, la „masa verde“, din cauza violentelor necurmate de Rapid, clubul-organizator.
Ce vor cei de la CFR Cluj? Sa nu se acorde Stelei trei puncte pe care nu le-a castigat pe teren. Trei puncte care ar putea decide campioana.
Ce vor cei de la Poli Timisoara, Unirea Urziceni sau Dinamo? Exact ca si CFR Cluj, cu diferenta ca ei nu se bat cu Steaua pentru titlu, ci pentru locul 2, deschizator de drumuri spre Liga Campionilor.
Intre atatea dorinte mai mult sau mai putin laegitime, federatia trebuie sa aleaga varianta optima. Mircea Sandu si comisiile sale au obligatia de a aplica regulamentul. Cum insa, din nefericire, „Biblia“ fotbalului lasa loc de interpretari, federalii trebuie sa procedeze astfel incat sa nu fericeasca pe cineva si sa nenoroceasca pe altcineva. Cum se zice, sa nu fie pentru unii muma si pentru altii ciuma.
Personal, cred ca o solutie inteleapta ar arata astfel: disputarea ultimelor 20 de minute ale meciului de la scorul de 1-0, depunctarea Rapidului cu trei puncte (pentru grave deficiente de organizare) si suspendarea terenului din Giulesti pe mai multe etape. O asemenea rezolvare ar garanta trei principii esentiale: 1. Rapid merita sa piarda, pe mana organizarii, cele trei puncte puse in joc; 2. Steaua nu merita sa castige vreun punct altfel decat pe teren; 3. Stelei i se cuvine sansa de a egala sau chiar invinge in cele 20 de minute ramase nedisputate.
Sigur, pentru o asemenea formula, sau una asemanatoare, trebuie gasite si „cheitele“ regulamentare. Dar si multa intelepciune intr-o federatie care, pana acum, nici n-a anticipat, nici n-a rezolvat marile crize.