Semaforul neutralitatii Moldovei (de Sever Voinescu)

Cind Republica Moldova se da neutra, poti avea doua reactii: fie zimbesti si mergi inainte, fie devii melancolic si te opresti o clipa. De data asta e mai nimerita prima.

Pe la inceputul anilor ’90 se mai auzeau prin Romania voci care propuneau sa ne declaram neutralitatea. Adica, spuneau dumnealor, dupa ce ne-am ars atitia ani cu Pactul de la Varsovia, de ce sa ne mai frigem acum cu NATO? In plus, daca esti neutru, nu superi pe nimeni. Ba mai mult, esti bine cu toata lumea. Unde mai pui ca o si duci bine – uite, Elvetia! Prin 1998, cind dl Andrei Plesu devenise ministru de Externe si lansajul spre NATO parea ca mobilizeaza un consens national, inca mai existau asemenea isteti. Intrebat fiind de un jurnalist al timpului de ce ne repezim spre NATO si nu ne facem neutri (ce, nu e bine sa fim ca Elvetia?), fostul ministru de Externe a raspuns, pe cit de simpatic, pe atit de sugestiv, ca am fi ca un iepuras care alearga isteric prin jungla plina de pradatori infometati si ar striga „Eu sint neutru! Eu sint neutru!“. Ceea ce ai putea obtine inainte ca prima fiara sa te faca harcea-parcea in secunda a doua este o oarecare stupoare de o secunda a carnivorelor si nimic mai mult. Mi-am adus aminte de acest episod cind am citit ultima gaselnita a presedintelui Moldovei, dl Vladimir Voronin. Intr-un interviu acordat publicatiei rusesti „Kommersant“, presedintele Voronin spune ca, daca Moldova ar obtine o declaratie de neutralitate semnata de toate puterile, Rusia va presa Tiraspolul pentru a rezolva chestiunea Transnistriei in termenii stiutei legi privind statutul regiunii, adoptata la Chisinau in 2005. In acest sens, nu doar ca Moldova nu e interesata de NATO, ci ar fi dispusa sa se retraga si din GUAM.

Inaintea Summitului NATO de la Bucuresti, ca inaintea oricarui summit in care Alianta intentioneaza sa se extinda, Rusia face eforturi sa opreasca acest proces. Filozofia NATO, constanta ca un metronom, a fost mereu aceea ca Rusia nu are drept de veto in chestiunea largirii. Sigur ca prima conditie a aderarii unui stat la NATO este ca acel stat sa vrea. Toata lumea stie ca in Constitutia Moldovei scrie ca tara e neutra. La fel, toata lumea stie ca aceasta prevedere este socotita de mai toti expertii cam caraghioasa in actualul context. Rusia nu-si retrage trupele de pe teritoriul Moldovei – desi a promis asta acum aproape zece ani, la Istanbul – si continua sa fie principalul actor politic la Chisinau. Trasnaia dlui Vornonin, care conduce bizar si oriental cea mai precara tara a Europei, este doar un gest menit sa atraga simpatia Moscovei prin enervarea adversarului transatlantic, desi adversarului transatlantic nici prin cap nu-i trece ca Moldova ar putea intra pe drumul candidaturii spre NATO in actualele conditii. O potemkiniada, o fenta ieftina, un pumn de nisip aruncat in vint – cam asa se poate cataloga jocul de-a neutralitatea al dlui Voronin.

Presa moldoveneasca a publicat zilele trecute o stire simpatica. La o intersectie niciodata aglomerata a strazii din Chisinau pe care locuieste fiul presedintelui Voronin a aparut un semafor care poate fi dirijat prin comanda radio. Ancheta jurnalistilor a scos la iveala faptul ca beizadeaua Oleg Voronin detine telecomanda. Cind iese din casa, ca sa nu stea la semafor, isi pune singur „verde“. Uneori, parintii invata de la copii. Am impresia ca dl Voronin crede ca toata povestea asta cu neutralitatea e ca si cum iti iei un semafor al tau si iti pui singur „verde“. Asta in cel mai bun caz. In cel mai rau caz, care e si cel mai probabil, dl Voronin e doar semaforul. Iar telecomanda e la altii. Care prefera culoarea rosie.

Cotidianul