Adobe

Vreau sa ma tin de promisiunea facuta intr-un post precedent si sa spun cateva cuvinte despre angajatorul meu actual. Dupa cum putea releva o cautare sumara pe LinkedIn, discutam despre Adobe Romania. Poate sa para ciudat ca m-am lasat de consultanta acum cand toata floarea informaticii bucurestene este prinsa de febra microintreprinderilor si a freelancingului. Cred ca o treime dintre IT-istii pe care-i cunosc au macar un contract “pe langa” – asta atunci cand nu fac consultanta full-time ori antreprenoriat pe proiecte web cu speranta declarata a unei pensii precoce care sa le permita la 40 de ani sa soarba un mojito sub umbra blanda a unui palmier de pe o plaja undeva in Bahamas, scrie Adrian Spinei pe Netuality.

In cazul meu n-ar fi prima oara cand inot impotriva curentului: incepand cu intoarcerea in tara, din Franta, in 1998 cand fenomenul de repatriere era destul de rar la studentii facultatilor tehnice si deseori asimilat cu dezechilibrul mintal … si terminand cu demararea unui startup in 2001, adica in plina perioada de faliment de dotcom-uri. Eram dotat cu un plan de afaceri (din care – ciudat ? – lipsea cuvantul “outsourcing”*) schitat literalmente pe un servetel de un medic urgentist francez – imi aduc si acum aminte de parc-ar fi fost ieri, intr-o carciuma din Vincennes care se numea “Au bureau”-”La birou”. Uriasa suma de 10.000$ servea drept capital initial. Apropos de Metawings: Colea, Marius, Alex daca-mi cititi blogul dati si voi un semn de viata pe email (Alin, Adi, Vic voi nu pentru ca stiu de unde sa va iau 🙂 ). Oricum, ce vroiam sa spun este ca nu am regretat nici una dintre aceste decizii si pus azi in aceleasi situatii as proceda exact la fel. Sper ca peste niste ani sa pot spune acelasi lucru si de “mutarea” asta cu angajatul in 2008.

Revenind la subiect, primul meu contact cu adobistii a fost spre sfarsitul verii lui 2007, cand cineva de acolo care ma stia din perioada 98-01 mi-a spus ca mi-a citit blogul, si-a adus aminte de mine si ar vrea sa afle “ce mai fac”. Eu nu stiam mare lucru decat ca Adobe a preluat Interakt** si ca in principiu ei se ocupa [doar ?] cu extensii de Dreamweaver. Am incercat o vreme sa ne vedem la o intalnire informala si chiar am reusit la un moment dat prin septembrie. Ocazie cu care eu am inceput sa banuiesc ca Adobe au cel putin un proiect interesant si “altfel”, iar ei au ramas cu impresia ca poate nu sunt chiar atat de varza pe cat ar putea crede cineva neavizat.

Au urmat mai multe runde de interviuri dintre care una lunga de jumatate de zi, iar contractul l-am vazut in final de noiembrie. Evident ca nu am putut da cu sutul la proiectele in curs (ma rog, unul singur cu adevarat important) drept care dupa oarece traininguri si obositoare instalari nocturne la “fostii” am “semnat condica” in Adobe deabia la finele lui ianuarie 2008. De fapt m-am dat prezent la ei ceva mai devreme, la un party in decembrie, dintre cele 2 la care am fost invitat in mod oarecum neasteptat – unde am baut ceva scotch, bere si am primit un tricou moca, dar cred ca “nu se pune”. In total, a durat cam 6 luni de la prima discutie.

Prima zi de lucru am inceput-o cu entuziasm si usor crapat de somn la ora 07:30 dimineata la coada la consulatul SUA, unde m-am prezentat ca o floricica la interviul de viza. “De cand lucrati la actualul angajator ?” ma intreaba functionarul de la consulat. “De astazi” “si incepeti lucrul cu o cerere de viza ?” si-a exprimat acesta legitima nedumerire. “Sigur, e sarcina de serviciu” l-am lamurit eu candid. La urma urmei, in cateva zile aveam bilet de avion spre San Francisco. La aceeasi data, urmau sa ajunga in San Jose inca 38 de adobisti mioritici***.

Adobe Foto: HotNews.ro

Adobe Tech Summit 2008 (4-8 februarie incluzand deschiderea si *fest-urile de final) a fost un soi de megaconferinta interna Adobe unde au participat [aproape] toti angajatii cu exceptia celor din India (care au Summit-ul lor). Cred ca nu exista un mod mai bun de a incepe un job la Adobe decat participarea la un astfel de eveniment. Ocazie cu care au defilat prin fata mea in mod fast forward toate proiectele in derulare – moment propice pentru a realiza cat de putine stiam de fapt despre aceasta firma. Cred ca daca as lua-o “la pas” produs cu produs as avea material de blogat cam un an – pana la urmatorul summit. Partea proasta e ca proiectele fiind secrete nu vom putea discuta despre nimic. Deci – shhhhh ! Pot doar sa va spun ca prezentarea de final, un pic mai aparte, i-a apartinut lui Charles Simonyi care ne-a povestit despre excursia lui in spatiu sau mai bine zis pe ISS din vara anului trecut. Scuzati calitatea imaginii cu Simonyi, am lipit doua fotografii pentru a va face o idee despre marimea scenei (ceea ce vedeti aici este cam jumatate, mai era un proiector imens si in dreapta):

Adobe Foto: HotNews.ro

Exact asa am zis si eu: uau ! Cred ca ai putea cu usurinta sa sustii un concert rock pe o astfel de scena. Ma rog, asta daca esti artist, caci adobistii s-au rezumat doar la prezentari de produse si strategii. Desi fostul CEO Bruce Chizen cred ca nu ar fi dat rau intr-o trupa de rock alternativ.

La cam trei saptamani de la intoarcerea in Bucuresti, am avut timp sa diger mai bine cele vazute. Adobe este o firma mica (in comparatie cu gigantii domeniului software sau cei de pe web) dar cu planuri mari. Daca proiectele in curs reusesc si se lanseaza la nivelul de calitate asteptat, vom avea un cuvant greu de zis in lumea software-ului de maine. Pentru mai multe detalii cititi o sinteza publicata de InfoQ axata pe declaratiile lui Bruce Chizen din toamna lui 2007 (apropos, Future Of Software a fost si sloganul summit-ului). Mai multe nu pot spune acum, din pacate.

Am constatat un cult al experientei pe care produsul trebuie sa o ofere utilizatorului care cred ca este foarte similar cu cel pe care il practica si Apple. Unde ati mai auzit de un feature important care sa fie refacut (dupa ce a fost finalizat) doar pentru ca un specialist in Experience Design a declarat ca aspectul si ergonomia nu vor satisface clientul final ? Nu cred ca se intampla foarte des.

Vorbind acum strict de Adobe Romania, firma este destul de atipica pentru filialele multinationalelor din IT pe care le mai vezi pe la noi. Se lucreaza la proiecte interesante pe core business intr-un mediu in care este vizibil ca accentul se pune pe productivitatea oamenilor si nu pe costurile asociate. Aceasta, fie ca este vorba de laptopurile unde conteaza fiabilitatea si nu pretul, scaunele Aeron care chiar sunt confortabile pe masura renumelui, deplasari/traininguri suportate de firma fara obligatii. As mai remarca un expressor “de bar” in fiecare bucatarie (laser, frate ! chiar ca m-au atins la coarda sensibila), sucuri, Wii si alte maruntisuri pe care le-am uitat si le iau deja de bune pentru ca si eu ma obisnuiesc (prea ?) repede cu binele. Cred ca este meritul “vechii garzi” de la Interakt care a reusit sa pozitioneze filiala in primul rand ca pe un centru adevarat de cercetare-dezvoltare si nu ca pe un simplu centru de cost. Lucru foarte rar pe piata locala a muncii din IT care este foarte tensionata, am aflat ca numarul de plecari voluntare de la crearea efectiva a filialei Adobe este zero. Z. E. R. O. La o echipa de peste 50 de oameni, nu-i deloc banal …

Ma amuz ca acum un an m-au luat la refec niste domni nervosi pe oarece forumuri de profil cum ca, vezi Doamne, am indraznit sa le obosesc inainte de interviu neuronii in mod nejustificat cu un test prea dur [chestie care denota printre altele si lipsa de respect, cum sa le pun eu, “un manageras dintr-o firma de doi lei” (citat aproximativ), la indoiala pregatirea profesonala ?]. Cum ar reactiona acestia daca Adobe i-ar invita la un maraton de interviuri inlantuite (tehnic, apoi soft skills, etc.) de 3-4 ore, asta dupa ce au fost deja la 1 sau 2 interviuri ? Probabil ar fi niste mielusei amabili si pufosi. Mda. Chestie de renume/brand, cred. Oricum, rezultatul vizibil al acestei politici de selectie serioasa – pe care Adobe si-o permite pe o piata dificila – este calitatea neobisnuit de buna a oamenilor, cel putin cei cu care am avut de-a face pana acum dar cred ca pot generaliza cu usurinsa.

Ah, si ca un efect secundar interesant ma simt mai tanar cu vreo 10 ani pentru ca m-am decis sa merg cu metroul la birou. De mai multe ori am avut reflexul sa cobor in statie la Poli … Mersul cu “mijloacele” are drept consecinsa si sporirea numarului de podcasturi ascultate, ma gandesc ca ar fi un subiect de tratat daca exista interes, ce ziceti ?

Despre California in general as povesti, poate, cu alta ocazie. Neplacut este ca am condimentat a doua jumatate a sejurului cu frisoane, un pic de febra, durere musculara, paracetamol si alte distractii de acest gen deci impresia generala nu tocmai stralucita este conditionata de aceasta experiensa proasta. Da, e cam penibil ca m-am dus in California ca sa-mi petrec o parte din seri cu cana de ceai urmarind alegerile americane la televizor. Brrr, cosmar, nu vreti asa ceva.

PS Cu Bahamas, ne mai gandim…

PPS Nu uitati ca acesta a fost si ramane un blog personal care nu reflecta opiniile angajatorului meu.

*Startupul cu pricina constituie un subiect interesant pe care o sa-l abordam poate la un moment dat.

**btw, uitasi-va la PageRank-ul acelei pagini.

***S-a mers in 2 grupe cu avioane diferite pe trasee diferite in chip de strategie de “minimizare a riscului” (ups!).

Comenteaza pe Netuality.