Romania libera: Incursiune in Orasul Zeilor

La Rio de Janeiro exista 700 de favele (cartiere populate de oameni saraci), controlate de traficanti de droguri. Aceste ghetouri sunt considerate, deopotriva de brazilieni si turisti, unele dintre cele mai violente si mai periculoase locuri de pe planeta. De altfel, pretutindeni la Rio, in baruri, la receptia hotelurilor, in taxi, auzi acelasi indemn – „Stai departe de favela”, un loc unde nici macar politistii nu sunt in siguranta.

Ghetourile braziliene isi datoreaza faima proasta si filmului – de o violenta extrema – „Cidade de Deus” (Orasul Zeilor), care a facut inconjurul lumii si care se bazeaza pe realitatile din favela cu acelasi nume. „Povestea filmului este reala, fara discutie, in cartier chiar s-au intamplat crimele acelea. Din pacate, filmul arata doar violenta, nu viata de zi cu zi de aici. In Cidade de Deus traiesc si oameni care nu sunt nici banditi si nici traficanti de droguri”, ne-a spus Robson, unul dintre locuitorii favelei.

Reporterii „Romaniei libere”, ajutati de doi romani care le-au fost ghizi, au patruns in celebrul cartier brazilian. Astazi, favela este impartita in doua zone, fiecare controlata de cate o banda de traficanti, care au incheiat un pact de neagresiune. Toate problemele, disputele se rezolva fara interventia autoritatilor, pentru ca in favele nu exista controlul statului.

Masina lasa in urma cartierul Barra da Tijuca, cu aerul sau modern, american, si o apuca pe un drum intunecat, strajuit de copaci tropicali. Strada este din ce in ce mai pustie. Este 10 seara, ora la care doar locuitorii curajosi ai zonei mai indraznesc sa se avante pe strazi. Casele, unele cu etaj, sunt netencuite, strazile sunt inguste, pavate cu piatra. Doar ici-colo mai arde cate un felinar de la iluminatul stradal. Un indicator ne semnaleaza ca tocmai am intrat in cartierul „Cidade de Deus”. „Burme”, ghidul nostru, incetineste masina, stinge farurile si aprinde plafoniera, astfel incat din afara sa poata fi observata orice miscare a noastra. Burme ne avertizeza sa nu cumva sa scoatem aparatele de fotografiat, care raman intr-un rucsac bagat sub bancheta. Tinem mainile la vedere si nu facem nici o miscare brusca. „Cei de aici trebuie sa se convinga de faptul ca suntem prieteni, ca nu am venit sa le facem vreun rau. Patrulele trebuie sa ne vada si sa ne recunoasca. Altfel, riscam sa se traga in noi”, spune Burme.

Masina se prelinge discret pe stradutele pline de gropi si trecem pe langa un teren de fotbal luminat, unde vreo zece pusti bat mingea cu pasiune. Burme opreste langa o casa cu etaj aranjata, neterminata. In fata ei trandavesc pe scaune de plastic doi barbati tineri, la vreo 30 de ani, imbracati lejer, cu bermude, tricouri si slapi. Afara sunt in jur de 28-30 de grade Celsius. Burme ii saluta, cei doi ii raspund la fel de prietenos. Coboram din masina, ni se aduc scaune si pahare in care ni se toarna bere.

Integral in Romania libera.