Tolontan: o sentinta ca o gura de oxigen in procesul Copos-GSP

Catalin Tolontan a facut publice, luni, pe propriul blog detaliile procesului intentat de patronul Rapid, George Copos, publicatiei Gazeta Sporturilor, proces castigat de ziar la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti. Desi, potrivit lui Tolontan, Copos a depus recurs impotriva respectivei decizii judecatoresti, relevanta este, in acest caz, motivatia instantei conduse de judecatoarea Ioana Hubert. Motivatie care, potrivit ziaristului, pare desprinsa „parca din alta lume. Lumea europeana in care ne straduim sa ne integram”.

Potrivit sentintei civile la care face referire, luni, Tolontan si care a fost prezentata in sedinta publica la finele lui septembrie 2007, reclamantul Gheorghe Copos si-a motivat actiunea in instanta prin faptul ca „sub semnatura redactorului sef Tolontan Catalin a fost publicat in ziarul Gazeta Sporturilor un articol intitulat „Copos si Coruptia” (…), articol scris intr-o maniera neobisnuit de agresiva, fiind un sir de insulte si calomnii la adresa sa si neavand nicio legatura cu profilul sportiv al publicatiei”.

Argumentele instantei

Instanta a respins actiunea formulata de Copos, aducand drept argumente urmatoarele:

• „Instanta retine din articolele publicate ca limbajul si expresiile folosite sunt specifice nivelului de exprimare al unei publicatii si sunt compatibile cu principiile de deontologie si etica profesionala ale jurnalistilor”;
• „Curtea Europeana a Drepturilor Omului are o jurisprudenta constanta in sensul ca libertatea de exprimare a ziaristilor in domeniul presei scrise, in temeiul articolului 10 din CEDO, include si recurgerea la o anumita doza de exagerare, chiar de provocare”;
• „Ca un corolar al celor exprimate anterior, CEDO in cauza Tromso si Stensaas contra Norvegiei a invederat faptul ca marja de apreciere a autoritatilor nationale se circumscrie interesului unei societati democratice de a permite presei sa isi joace rolul esential de si sa isi exercite aptitudinea de a da informatii publicului”.

Explicatii relevante „pentru toti romanii”

Tolontan explica pe blogul sau de ce a decis sa faca publice aceste date la aproape patru luni de la pronuntarea sentintei: „Oamenii din fotbal urmariti penal pentru nereguli din transferuri sunt acum nevinovati. Ei nici n-au fost trimisi in judecata. Dar a existat totusi un proces care s-a referit, indirect, la dosarul transferurilor”. Potrivit jurnalistului, actiunea in instanta impotriva GSP a fost declansata de o serie de articole legate de transferul lui Bratu – unul dintre transferurile anchetate in prezent de DNA.

Tot pe blog Tolontan afirma ca, in plangerea depusa, George Copos s-a prezentat ca detinatorul unui pachetul de control intr-un grup de societati comerciale cu peste 4.000 de angajati; membru intr-un partid politic; senator in Parlamentul României; membru al Comisiei pentru privatizarea activelor statului; fost vice-prim-ministru; presedinte-fondator al clubului Rapid”.

Catalin Tolontan a declarat pentru HotNews.ro ca explicatiile „europene” date de judecatoarea Ioana Hubert sunt relevante pentru toti romanii, nu doar pentru jurnalisti. „Este pentru prima oara cand vad cum un reprezentant al statului, judecator in acest caz, admite ca statul trebuie sa se adecveze nevoilor si drepturilor societatii, chiar daca asta ii restrange lui actiunea ca autoritate. Romanul a fost obisnuit ca guvernul sa detina dreptul suprem, urmat de catre stat si abia apoi de catre cetatean. Daca un judecator pune lucrurile la locul lor si o face cu asemenea argumente, simti ca tragi o gura de oxigen. Cand am citit sentinta, mi s-a parut ca vad un film facut dupa o carte de Grisham”, a spus Tolontan.

Indemn la auto-reglementare

La randul ei, directorul Centrului pentru Jurnalism Independent, Ioana Avadani, a comentat pentru HotNews.ro ca „surpinzatoare nu este decizia curtii, ci uimirea noastra in fata unei astfel de decizii, de „normalitate europeana”. Este, intr-adevar, o veste buna – nu neaparat in sensul crearii unui precedent (sistemul jurdic romanesc nu accepta regula precedentului, dupa cum stim)”.

Avadani spune ca „vestea cu adevarat buna este ca justitia incepe sa-si ia reperele de acolo de unde trebuie – de la CEDO, caci deciziile acesteia stabilesc adevaratele „precedente de pozitie”, jaloanele care indruma deciziile viitoare in cazuri similare. CEDO a aratat cu claritate, in repetate randuri, ca nu este de caderea Curtii sa judece mijloacele prin care jurnalistul intelege sa-si faca meseria, atita timp cat o face de buna credinta si in interesul public. Unei astfel de abordari rezervate a CEDO (si care ar trebui sa se regaseasca in atitudinea curtior nationale) in ceea ce priveste continutul si formele materialelor de presa, comunitatea jurnalistica ar trebui sa-i raspunda cu un instrument la fel de puternic si responsabil: auto-reglemntarea”.