Procurorul care nu a aflat cine a impuscat 1.200 de oameni la Revolutie o cauta pe Elodia

Reporter: Ce faceati pe 21 decembrie 1989?

Doru Maries: Aveam intilnire cu un prieten, Doru, si prietena lui. La ora 12. La magazinul Victoria. si-n momentul ala vedeam pe Calea Victoriei cum le dadeau la doamne poseta in picioare. Adica poseta pe umar, pe git si alergau. Se sparsese mitingul lui Ceausescu.

Rep.: Ce erati pe vremea aia?

D.M.: Fotbalist. La CSM Caransebes. Era perioada de vacanta. Venisem pe 17, cu trenul, noaptea. Auzisem la Radio Europa Liberasi in tren ce fusese la Timisoara. si i-am zis lui Doru, acolo, la magazinul Victoria: „A-nceput! Sa ne luam lanturi si bite!“. M-am dus pe Lipscani, unde era un astfel de magazin. Am pus mina pe clantasi o papusa mi-a zis: „S-a inchis!“. Am luat-o spre Inter. Acolo a fost momentul cel mai greu. Doru a dus fata acasa. Cel mai greu a fost sa pun piciorul pe caldarim. Era ora 12 si ceva. Era cordon la Société Générale. Erau 25-30 de oameni care scandau „Jos Ceausescu!“. Am coborit si m-am alaturat lor. Deja incepuse „Veniti cu noi!“, fiindca de trei ori mai multi oameni treceau sau stateau pe margine.

Rep.: Cum de ati facut pasul pe caldarim?

D.M.: Era nevoie de magnetism ca sa strigi „Jos Ceausescu!“? Era nevoie sa te gindesti?

Rep.: Pai, erati fotbalist. Salariul mergea, micul trafic mergea. Nu o duceati greu.

D.M.: Asa e, o prima, un biznis mergeau. Fatain Bucuresti aveam. Aici veneam frecvent, in vacanta, la sfirsit de saptamina… Bun, sa va spun una… Tocmai pe 21 decembrie am fost trecut in cartea de imobil la doamna mea, eu, care veneam de mult, dar atunci au vrut ei sa ma bage in cartea de imobil. Erau cinci-sase turnatori pe scarasi isi faceau datoria. Curios!

„Pasul ala!“

Rep.: Pasul ala!

D.M.: Pasul ala l-am facut din dorinta de libertate!

Rep.: si eu am fost la 12 la Inter. Dar eu nu am facut pasul ala. Cum l-ati facut dumneavoastra?

D.M.: Dom’le, stiam ca daca-l fac nu era loc de intors. Ori noi, ori ei. Dorinta de a-l vedea jos pe Ceausescu, de aia am facut pasul. Prostia aia de sistem! Nu puteai spune un banc, te fereai sa cumperi un pachet de Kent, restaurantele, discotecile se inchideau la zece seara. Umblam cu lista dupa mine. Fiecare, cum auzea ca vii la Bucuresti, te ruga sa-i aduci ceva. Aveam liste cu medicamente, cu unt, cu o bucata de salam, cu bujii. Eu traiam cu carne in buretei, venita de la Timisoara.

Rep.: Cum in buretei?

D.M.: Aveam o matusa care-mi punea carnea pe tren, la nasu’, si ca sa nu se scurga, carnea se impacheta in niste bureti. Iar bureteii cu banii in ei se intorceau la Timisoara. Uite cite explicatii! Plus ca bunicu-meu a fost chiabur si i-au pus si ce nu aveau. L-au bagat in inchisoare pentru ca avea pamint la mina de uraniu. A murit la 53 de ani. Dar stiti ce e frumos? L-au pus sa-si taie via si cind au vazut timpitii de la Primarie ca nu mai au ce bea, l-au pus saingrijeasca lastarii, care in trei-patru ani au crescut. si tin minte cum ma duceam in fiecare an si duceam doua-trei carute de struguri la aia de la Primarie, ca sa-si faca vin.

Rep.: Pasul ala vine si de la via aia care nu s-a lasat!

D.M.: Nu se mai putea. si auzeam… a plecat si ala si ala in strainatate! si a mai fost ceva… eu am facut hepatitasi m-au delegat la minister in Bucuresti. si ascultam Europa Libera, asa castiam ce era in Germania, in Rusia.

Rep.: Pasul ala… nebunie?

D.M.: Nu, dom’le, a fost un pas constient. Nu as fi simtit altfel pasul ala, momentul ala greu, stiai ca o vei pati.

Rep.: Moartea?

D.M.: N-am simtit nimic.

„Criminalii sint printre noi“

Rep.: De pe margine auzeam ca mureati voi, cei din baricada.

D.M.: Era zvon. Zvonul era zvon. Nu s-a tras acolo. Ne-au impins doar de acolo. si am vrut sa o luam prin spate, pe la Union. si nu ne lasau niste insi, fara sa spuna un cuvint. Pe la Havana stiu ca se uita unul urit la mine si l-am scuipat. Nu spunea un cuvint. Cum l-am scuipat, a rupt-o dupa noi. Or fi primit ordin. Undeva pe drum, ala scuipat a luat o coada de steag si, cind a vazut ca ma scapa, a luat coada aia de steag si a aruncat-o in cladirea Universitatii. Dar cit de tare o fi dat, ca eu, tragind cu ochiul intr-acolo, am vazut coada aia in cer. Ce drac de forta a trebuit sa aiba ca sa dea in zid si coada sa se ducain cer.

Rep.: Deci dumneavoastra ati luat-o tot ca saii incingeti, eu vazind ca ne sperie am luat-o la fuga spre casa, ca sa ma ascund. si in timp ce dumneavoastra erati tot pe baricade, eu de fricasi fuga am facut apendicita.

D.M.: Sastii ca au fost emotii.

Rep.: Eu nu am facut pasul ala.

D.M.: Citi am facut pasul ala? Jumatate dintre noi erau de-ai lor, criminalii.

Rep.: Apa, mincare?

D.M.: Nu am simtit asa ceva. stii de ce am suferit? Dupa o tigara. Se terminaseratigarile la toti pe baricada. stii ce te rog? Maintreb cit vei scoate din interviul nostru. Fiindca trunchind ma trezesc ca nu se intelege. si mai e ceva! Sastiti ca sint criminali.

Integral in Academia Catavencu