Memoria terfelita a generalului

Castelul Teleki din Satulung (Maramures), fosta proprietate a contelui-general Samuel Teleki, a devenit subiectul disputei dintre reprezentantii Ministerului Culturii in teritoriu si un om de afaceri din satul Fersig (comuna Satulung), Mircea Maries. Din afacerea in urma careia Statul a pierdut miliarde de lei, a iesit invingator… Maries.

Iata cronologia unui “razboi” al carui final are iz de “teapa” protejata de autoritati.

Castelul Teleki din Satulung, inscris pe Lista monumentelor istorice protejate, a fost vandut lui Mircea Maries, fost merceolog si actual proprietar al platformei industriale din Baia Mare. Dupa ce am aratat ilegalitatea tranzactiei, revenim cu o noua, spectaculoasa si trista fila din dosarul vanzarii primului Castel din Maramures.

Tranzactia in care Statul a fost prejudiciat cu miliarde bune (Statul investise 1,7 miliarde de lei in reconstructie, iar Maries l-a cumparat cu… 1,2 miliarde!) a mai adus un prejudiciu, in afara de cel financiar. De aceasta data, moral (dar parca mai conteaza moralitatea, domnule Maries!).

Jocul ielelor

Reprezentantii Ministerului Culturii (Inspectoratul pentru Cultura Maramures, prin lobby-ul celui care avea sa devina prefect, Gheorghe Mihai Barlea) obtinusera includerea Castelului Teleki in “Programul de Restaurare al monumentelor istorice din Romania” pentru ca aveau un proiect de anvergura.

In urma acestui proiect s-a obtinut si finantarea, brutal intrerupta de o decizie cu iz de “teapa girata de autoritati”. In continuare, nimeni nu e tras la raspundere, nimeni nu plateste, iar Castelul Teleki ramane nebagat in seama. In ultimii trei ani, Maries i-a “cumparat” Castelului doar un… lacat. Pe poarta.

Restul, poate cand vor veni iar bani de la… Stat (!). Jocurile sunt interesante, nu-i asa? Ce spuneti daca aflati ca pe noua lista a monumentelor istorice, Castelul Teleki este propus pentru “avansare” la categoria A. Mutarea da dreptul proprietarului sa solicite finantari din partea Statului.

Eu zic ca primeste! Dar haideti sa rememoram evenimentele si sa incercam o continuare cu un posibil scenariu. Statul incepe restaurarea, Maries il cumpara platind doar o parte din costurile restaurarii, iar Statul ii va da bani sa-l termine. Ce hotel frumos, fabrici si uzine… Cine castiga? “Contele” Maries de Fersig. Cine pierde? Statul (adica noi, fraierii).

De ce nu s-au luat masuri? Pentru ca-s “banii nimanui”, d-aia (inca mai pastram indiferenta vizavi de banii publici)! Dar cum s-a ajuns aici?

“Donatia” Statului pentru Maries

Dupa legalizarea “furtului cu acte” (detalii in caseta), Consiliul Local Satulung a privit lung spre Castelul degradat si a asteptat sa vina cineva “sa-l repare”.

Curios, in tot acest timp, “fiul de frunce” al comunei, Mircea Maries, actualul proprietar al Castelului (de care banuim ca-i pasa enorm, doar e vorba despre istoria noastra!), nu a donat nici macar de-o caramida. A donat, in schimb, Statul.

Incepand din 1997, la semnalul de alarma tras de catre Inspectoratul pentru Cultura Maramures, Ministerul Culturii aproba includerea Castelului Teleki in programul de restaurare si finantarea punerii in valoare a obiectivului. Dovada sta corespondenta asidua si rapoartele catre minister, in urma carora Statul a finantat lucrarile.

In 2 martie 1998, Inspectoratul pentru Cultura consemna in raportul catre arhitecta Paula Olteanu de la Directia Nationala de Monumente Istorice (ca punct justificativ pentru continuarea finantarii) ca destinatia culturala propusa este “Centru Cultural, Artistic si Turistic al Tarii Chioarului”.

Acesta prevedea sali de expozitii, de concerte, saloane, camere de cazare, o tabara de creatie literara si artistica etc. Proiectul lui Maries e simplificat: a scos partea cu “arta si cultura” si a lasat TURISMUL. Motivele sunt deductibile. Traiasca Hoteliada magnatului fersigan!

Barlea acuza

Despre posibilii vinovati pentru masinatiune, toti arata cu degetul spre consilierii si primarul din Satulung. Procurorul care a cercetat cazul critica “lipsa de reactie” a autoritatilor judetene, presedintele Consiliului Judetean din acea vreme spune ca Prefectura era singura care putea stopa ilegalitatea, iar prefectul ca… “Am aflat tarziu de tranzactie.

Au dat un anunt (Consiliul Local Satulung, n. red.) ca vand o casa, curte… o formulare ambigua. Nici nu-ti dadeai seama ce vand! Prin acea formulare a fost indusa in eroare si Prefectura si orice alta instanta. Serviciul Juridic, care era de buna calitate, nu m-a sesizat ca s-ar fi produs o ilegalitate acolo, tocmai din cauza formularii defectuoase a anuntului de vanzare.

Am aflat de caz de la Inspectoratul pentru cultura si, pentru ca intrasem in tardivitate pentru atacarea in contencios a hotararii CL, am sesizat Politia si Procuratura. Am fost stupefiat de raspunsul Procuraturii (solutia de neincepere a urmaririi penale, n. red.), pentru ca mi s-a parut un fals (vanzarea, n. red.). Eu nu puteam sa am calitate procesuala civila.

Mi s-a parut ca e o culpa penala din partea Consiliului Local Satulung (CL) si a primarului, pentru modul in care au procedat la punerea in vanzare a obiectivului. Responsabilitatea cade in sarcina CL si primarului (Bujorel Muresan, n. red.) pentru ca au consimtit sa vanda un obiectiv de patrimoniu pentru care, in opinia mea, nu aveau calitatea de proprietari.

Am dubii asupra titlului de proprietate pe care l-au prezentat (la aceasta idee a subscris si Teodor Luputiu, la acea vreme presedintele Consiliului Judetean). Pastrez o mare nelamurire, inca nu mi-e clar.

Pe deoparte, sa vad daca nu a fost un joc mai subtil, dar nu ma pronunt in acest moment…”, a declarat Gheorghe Mihai Barlea, la vremea vanzarii Castelului Teleki, prefectul judetului Maramures. Ceea ce este mai interesant e ca nu ne vom opri aici. Rapiditatea cu care se ivesc noi date in cazul “Castelul Teleki” e incitanta. Vom reveni.

Cum au furat Castelul?

Ultimul descendent al contelui Teleki care a locuit in Castelul din Satulung a fost Laslo Gabor Teleki (finantator al Intendentei unei brigazi din armata Transilvaniei). Acesta a murit in anul 1936, iar sotia si cei doi copii au plecat in Germania.

Conform inscrisurilor oficiale (despre care putem oferi relatii celor in drept sa cerceteze care este adevaratul proprietar!), Castelul Teleki este lasat mostenire lui Teleki Adam (cel mai probabil ruda cu fostul proprietar), care domicilia in Cluj, pe strada Biserica Ortodoxa Romana nr. 1.

In 2 noiembrie 1937, mostenitorul legalizeaza dreptul de proprietate cu titlu de succesiune al Castelului Teleki. In 1 iulie 1958, puterea comunista il expropriaza pe Teleki Adam, iar Castelul Teleki trece in administrarea Statului roman! Apoi, Castelul a avut ca administratori diferite intreprinderi, ultimul “proprietar socialist” fiind Trustul de Constructii Maramures.

In 22 martie 1991, primarul comunei Satulung semneaza procesul verbal care mentioneaza: “Avand in vedere ca imobilul (urmeaza incadrarea tehnica a Castelului, n. red.) proprietate tabulara a lui Teleki Adam este in folosinta, posesia si administrarea Statului roman (Primaria Satulung) se incadreaza in prevederile art.

3 din Decretul 218 din 1960 si Decretul 712 din 1966, atestam ca a devenit proprietatea Statului roman. Prezentul proces verbal este actul legal pentru transcrierea dreptului de proprietate asupra imobilului in favoarea Statului.

” In 26 martie 1991, Gheorghe Popa, prefect de Maramures, solicita Notariatului de Stat Maramures sa dispuna intabularea dreptului de propritate Statului roman! Si s-a dispus. Halucinant, dupa doi ani de democratie, autoritatile comunei s-au prevalat de legile date de comunisti pentru a legaliza furtul unei proprietati.

Iar Prefectura si Notariatul (institutii de Stat, parca?) au semnat “ca primaru’”.