Pentru tine! Cu dragoste!

Pentru tine! Cu dragoste!

DANIELA DAMIAN

“Dragul meu, tu esti copilul meu si Eu te iubesc! Acesta este singurul lucru important. Nu conteaza ce ai facut sau ce nu ai facut, Eu te iubesc! |nlauntrul trupului tau traieste un spirit etern, iar Eu isi cunosc spiritul intr-un mod intim, si te iubesc.

Te afli pe acest pamant traindu-ti viata, facand decizii (sic!), incercand sa afli care este cel mai bun lucru pe care l-ai putea face si cum l-ai putea face – cum sa traiesti, cum sa supravietuiesti – iar aceasta este o lupta inversunata. {tiu lucrul acesta si te inteleg, caci aceasta este lupta vietii.

Dar totul poate fi facut mult mai usor, doar daca vei face o legatura – in spirit – intre tine si Mine. Deoarece, chiar daca viata ta continua si vei imbatrani si muri, spiritul tau nu cunoaste imbatranirea. Acea parte care traieste incatustaa in trupul tau, eul tau, va trai pentru vesnicie. (…)Te iubesc.

Tu esti copilul Meu, si-ti dau Cheia mostenirii Mele, Cheia de la camera comorilor Mele, Cheia vesniciei! El este al tau, doar daca |l vei primi. Cu dragoste eterna, Tatal tau Ceresc”.

Scrisoarea (caci cum s-o numesc altfel?) al carei text l-am redat – partial, desigur – in cele de mai sus mi-a fost pusa in mana, pur si simplu, pe o strada centrala din Timisoara, de catre o femeie oarecare, nici frumoasa, nici urata, nici tanara, nici batrana.

Multi isi fac, in ziua de azi, cand viata nu e usoara si oricine are nevoie de un leu in plus, aparitia prin centrul Timisoarei sau prin zonele intens circulate, pentru a imparti diverse materiale promotionale, de la oferte de telefoane mobile, pana la metode infailibile de slabire, asortate sau nu cu posibilitatea de rotunjire a veniturilor.

Sincer vorbind, despre unul din aceste materiale credeam ca este vorba, asa ca nu mult a lipsit sa-l arunc la primul cos de gunoi intalnit in cale. O scurta privire mi-a dezvaluit ca este vorba despre cu totul altceva, nici mai mult, nici mai putin, decat un mesaj al bunului Dumnezeu.

Dar, dincolo de textul generos, nu m-am putut abtine sa nu ma intreb: Cine sunt cei care isi permit sa vorbeasca in numele Sau si sa tipareasca asemenea texte? De ce vin ei la noi si ce urmaresc? Sa fim intr-atat de lipsiti de credinta incat sa fie nevoie ca aceasta (o problema, pana la urma, de absoluta intimitate) sa ajunga un fel de marfa numai buna de raspandit pe strada? Ma rog, cuvantul

Domnului este binevenit de oriunde si oricand, iar ceea ce ni se transmite, fie si la colt de bulevard central, nu este de rau si ne aflam intr-o tara libera, chiar daca unii ar putea interpreta aceasta ca pe un fel de agresiune spirituala.

Pana la urma, materialul a reusit sa-mi lase un gust amar, caci, dupa semnatura (aproape chiar de blasfemie) “Tatal tau Ceresc”, urma un mesaj de-a dreptul publicitar: “Pentru mai multe informatii, te rugam, contacteaza-ne la…”