Statul refuza o donatie de zeci de mii de dolari

Un pictor aradean valoros, fara urmasi, se roaga de autoritatile locale sa ii preia operele pentru ca acestea sa ramana in circuitul muzeal. Vasile Varga, un artist din importanta grupare Prolog, aflat inca in viata, este exemplul de roman curat, inteligent, fara scoala smecheriei absolvita, care cade victima sistemului corupt si dezinteresat al administratiei romanesti.

Povestea sa socheaza si intristeaza deopotriva.

“Lipova e un loc mort”…

Vasile Varga isi traieste ultimii ani din viata in orasul Lipova, din judetul Arad. Vorbeste cu mandrie despre aceasta asezare, dar si cu o oarecare tristete provocata de transformarea Lipovei “din oras de o frumusete rara, in sat ignorat”. Aflat la senectute, Vasile Varga impresioneaza prin luciditate, prestanta si inteligenta.

Chiar daca pare puternic, plin de energie vitala, pictorul Varga declara ca este slabit si ca se afla la sfarsit de calatorie. Cu imaginea mortii iminente in fata, acesta se adreseaza edililor Lipovei pentru a le cere sa se ocupe de importanta sa mostenire. Vorbim de tablouri de o valoare inestimabila, de carti prestigioase, de o casa modernizata cu truda de maestru.

Care e raspunsul oficialilor din orasul Lipova? Nici nu refuza, dar nici nu ofera un raspuns clar. Indolenta autoritatilor locale il obliga pe renumitul pictor sa apeleze la oficialitatile aradene. Declaratia unui oarecare functionar din Primaria Arad l-a lasat perplex pe maestru. “De ce vreti sa le donati Lipovei? E un loc mort.

Dati-le in Arad, undeva”, i-a spus edilul maestrului Varga venit la Arad pentru a cauta sprijin. Cu o ultima sfortare, acesta incearca acum sa il convinga pe prefectul Dan Vasile Ungureanu ca arta nu poate fi tratata cu dezinteres, aroganta si prostie. Mai ales atunci cand ea ti se ofera gratis.

Nu a vrut onoruri!

Cine e Vasile Varga? Intrebarea e de prost gust. Orice om care are cat de cat tangente cu arta a auzit de acest nume. Destinul sau a inceput in orasul de astazi Lipova, si a continuat mai apoi in Bucuresti. Intre aceste doua repere, apare si Aradul, care si-a pus amprenta asupra unui timp important din viata sa. “Datorez mult acestui oras, mai mult decat Lipovei sau satului natal Ususau.

Asta pentru ca, in afara de nasterea biologica, mult mai valoroasa este nasterea intru spirit”, declara artistul Vasile Varga. Este genul de om modest, care nu a alergat dupa recunoastere si distinctii. Reusind sa se fereasca de perioadele tulburi ale istoriei, acesta marturiseste acum, fara nici o rezerva, ca nu a primit niciodata premii si nici nu le-a dorit.

“Detest ideea de concursuri si premii”, spune pictorul Varga. Cu o viata simpla, dar plina de semnificatii, pictorul a ajuns acum la consacrare sa fie ignorat de niste functionari vremelnici, care oricum nu vor lasa nimic in urma lor. Doar niste foi purtand cateva semnaturi.

Pe primar il lasa rece un centru de creatie

In toata aceasta poveste trista, cu timbru romanesc, Vasile Varga a avut norocul sa gaseasca un mecena: compania de asigurari Allianz Tiriac. Societatea si-a asumat in octombrie 2003 onorantul rol de organizator al unui vernisaj pentru maestru. Evenimentul cultural de atunci se pare ca nu a impresionat catusi de putin autoritatile lipovene, care s-au pastrat pe aceeasi linie de dolce far niente.

Maestrul Varga povesteste, cu o sinceritate pe care o ai doar atunci cand stii ca nu mai poti pierde nimic, cum l-a chemat de nenumarate ori pe edilul-sef al orasului Lipova in propria casa, pentru discutii. “N-a prea venit si acum ma tem ca s-ar putea schimba primarul, iar eu nu mai am timp sa o iau de la capat cu explicatiile”.

Cum se poate ca o comunitate locala sa manifeste atata dezinteres pentru un pictor valoros, venerat in multe locuri din tara? Cum e posibil ca un artist sa se milogeasca pentru ca operele sale de valoare sa fie preluate in custodie de stat? E o mostenire pe care pictorul Varga vrea sa o lase generatiilor viitoare si nu unor persoane.

Isi doreste ca la Lipova sa se creeze un centru de creatie, iar imobilul sau sa fie folosit pentru actiuni culturale de marca. Si atunci, te intrebi inca o data: cum se poate una ca asta?