SC „ECO” SA ruinata de Primaria Braila
Dezvaluiri senzationale despre manevrele dictaturii Anton Lungu
Dezastrul de la SC „ECO” SA a fost readus in atentia opiniei publice. Cu toate acestea putini stiu care este adevarata cauza ce a condus la aceasta situatie.
Pentru o cat mai corecta informare a cititorilor, redactorii „Viata Brailei” au intreprins o ampla documentare pe parcursul careia s-au evidentiat concluzii incredibile, ce se contureaza in grave acuzatii la adresa fostului edil al urbei si a acolitilor acestuia.
Despre manevrele dictaturii Anton Lungu si implicatiile acestora asupra SC „ECO” SA, veti afla in continuare.
Putini stiu ca ECO SA s-a infiintat in anul 1998. Pana atunci, la Braila a functionat Divizia de Gospodarire Locala (DGL). DGL facea parte din Regia Autonoma de Transport si Gospodarire care era formata din Divizia de Transport si, respectiv, DGL. Divizia de Gospodarire avea 868 de angajati si functiona pe mai multe segmente.
In atributiile sale intrau: salubritatea stradala, salubritatea menajera, drumuri, zone verzi (inclusiv serele de la Chiscani), cariera si diverse. La diverse, potrivit documentatiei in posesia careia am intrat, era inscris reparatul mobilierului stradal (vopsit banci, fantani arteziene, cosuri de gunoi, etc.). DGL era creat sa satisfaca toate dorintele primariei.
„Aceasta sociertate, fiind de stat, nu putea produce bani negri”
Primele semnale de alarma si-au facut aparitia cand Anton Lungu s-a gandit ca ar fi bine sa ,mai aduca in Braila si pe cineva particular. Prima firma de acest gen a fost „Ecologic Service”.
Potrivit informatiilor pe care le detinem, la vremea aceea, Anton Lungu a facut personal sedinte cu presedintii de asociatie la cinematografele din Hipodrom si Viziru, prilej vcu care le-a indicat precis ca, incepand cu data de 1 decembrie 1995, DGL isi inceteaza activitatea in cartierele Viziru I, II, III, Calarasi IV si Radu Negru (aproape jumatate din oras), fara a pune in discutia Consiliului
Local acerasta hotarare a sa. Tot atunci, Anton Lungu a trimis o adresa catre Directia de Gospodarire prin care, in mod imperativ cerea ca pana la 22 noiembrie 1995, sa fie retrasa intreaga activitate din cartierele mai sus mentionate.
Acesta a fost inceputul reducerii sectoarelor de activitate ale DGL pentru ca, nu-i asa, din banii publici puteau trai si altii, nu doar Directiile Primariei.
Ca o reactie la aceste masuri, sindicatul a facut o serie de proteste, inclusiv la Oficiul Concurentei si la prefect, dar nimeni nu a luat nici o initiativa. Ceva mai tarziu, din sectorul de activitate al DGL a preluat o alta parte si firma „Telbra”, o societate mica pe atunci, care a primit lucrari de asfalt si Faleza Dunarii.
Reducerea activitatii a atras dupa sine necazurile la DGL. Nu ai activitate, nu ai beneficii. Potrivit directorului general al „ECO” SA , Romgetdacus Laurian Podeanu, Primaria incepuse aciunti si din salarii si din valoarea devizelor de plata. „Aceasta societate, fiind de stat, nu putea produce bani negri.
Banii negri ii fac cu precadere particularii, alta justificare nu are mutarea lui Anton Lungu”, a mai precizat directorul general al ECO. In timp ce altii se imbogateau, Primaria nu investea nici un leu la DGL
Potrivit legii, Primaria Braila ar fi trebuit sa doteze DGL pentru a-i inlesni desfasurarea activitatii in conditii optime. Acest lucru nu s-a intamplat. DGL avea utilaje vechi, mari consumatoare de carburanti, care nu se ridicau la standardele utilajelor din dotarea firmelor particulare.
„In vreme ce Transporturile si-au adus tramvaie din Germania, eu nu am putut sa cumpar nimic. Banii incasati reveneau Primariei, iar Primaria avea grija sa-mi dea 200.000 pe zi, bani din care nu puteam lua un cauciuc, darmite un tractor ori un alt utilaj”, a mai precizat Laurian Podeanu.
In anul 1998, Primaria avea datorii fata de DGL de aproximativ 2 miliarde de lei. La acea data, banii insemnau cu mult mai mult decat acum. Odata cu infiintarea „ECO” SA, firma noua a preluat activele si pasivele Gospodaririi Locale. Pentru ca numarul de angajati era cu mult mai mare comparativ cu numarul de activitati, s-a recurs la o restructurare.
300 de oameni au fost dati afara, conform prevederilor legale de la acea data.
Pentru „ECO” SA a urmat o perioada relativ buna. „In urma restructurarii, treaba a inceputr sa mearga. Au fost perioade in care eram pe… plus la capitolul profit. In 2001-2002 am avut un profit de peste un miliard de lei. Acesti bani au ajuns la Primarie. Din ei, o buna parte trebuia reinvestita in ECO, insa nu am primit nici un leu”, a adaugat directorul general.
In discutia cu redactorii nostri, acesta a lasat sa se inteleaga ca Primaria dorea cu orice pret desfiintarea „ECO” SA. Pe langa „subtierea” activitatii DGL, respectiv ECO, Primaria, in frunte cu Anton Lungu, fara stirea caruia nimic nu se misca in institutie, a gasit de cuviinta sa saboteze si altfel activitatea ECO.
In perioada in care societatea, condusa de Laurian Podeanu, administra si serele de la Chiscani, Primaria nu a cumparat o floare de acolo, preferand sa achizitioneze diverse produse (care se gaseau si la Chiscani) din alte judete.
„Am fost nevoit sa-mi trimit oameni in piete, sa vanda flori, pentru a putea face rost de bani pentru salarii”, ne-a marturisit directorul Laurian Podeanu.
In buzunarele cui „s-au cheltuit” banii publici?!
Potrivit informatiilor pe care le detinem, acum, cand serele nu mai apartin SC „ECO” SA, actuala conducere a Primariei cumpara produsele serelor. Acum se poate, atunci nu se putea, altii trebuiau sa beneficieze de banii publici.
De hazul primarului Anton Lungu s-au convins si bucurestenii. La propunerea Primariei, ECO s-a asociat cu o firma din Bucuresti care avea in dotare o linie tehnologica cu mult mai evoluata. Utilajele noi, greoaie, consumau mult. Asta nu ar fi fost o problema daca ar fi existat fonduri, dar cum lucrari nu ai, cum sa faci incasari?
„La vremea aceea, aveam 128.000 m.p. de maturat fata de doua milioane de m.p. cat avea Brai-cata (RER, cum se intitula atunci – n.a.) si 40.000 m.p. de intretinut. La asemenea lucrari, bucurestenii si-au liuat jucariile si au plecat”, si-a amintit directorul ECO.
Licitatie marca Anton Lungu
Una dintre cele mai evidente matrapazlacuri ale primarului Anton Lungu cu privire la ECO, o constituie o licitatie organizata in data de 5 mai 2000 privind „Executia lucrarilor de marcaje rutiere pe strazile municipiului Braila”. La licitatie s-au inscris cinci ofertanti.
Pentru ca nu dorim sa divulgam date confidentiale fara acordul partilor, ne vom limita la a numi pe SC „ECO” SA, care a prezentat o oferta de 4.259.159 lei/ km pentru marcaj longitudinal (cod Di 16A – n.a.) si 81.228 lei/ m.p. pentru marcaj pietonal (cod Di 17A – n.a.) si pe castigatorii licitatiei:
SC „Drumuri si Poduri” SA Braila pentru marcaje transversale (pietonale), pe care conform ofertei, le efectua la pretul de 55.713 lei/ m.p. si, atentie, SC „Condor” SRL, pentru marcaje longitudinale, lucrare pe care urma sa o faca cu pretul de 7.540.325 lei/ km. Strazile din oras insumeaza multi kilometri.
Pretul din oferta este cu mult peste cel al ECO. Ceea ce nu se stie: SC „Condor” SRL este firma ginerelui lui Anton Lungu.
Cum a fost inlaturata ECO de la castigarea acestei licitatii?! Simplu: Primaria a cerut conducerii, potrivit dispozitiei comisiei de licitatie nr. 336/ 25.04.2000, sa aduca pana marti, 09.05.2000, la ora 14.00 agrementul tehnic pentru vopseaua folosita.
Desi emisa in aprilie, dispozitia a parvenit, potrivit datei de inregistrare, SC „ECO” SA abia in data de 08 mai 2000, cu mai putin de 24 de ore inainte. Cum vopseaua era din Olanda, conducerea ECO nu a avut suficient timp la dispozitie pentru obtinerea agrementului tehnic.
Tot in 2000, SC „ECO” SA a cerut Primariei Braila o reactualizare a preturilor adjudecate la licitatia din 28 februarie 2000 pentru lucrarile de „Reparatii si intretinere a strazilor din municipiul Braila”.
Raspunsul Primariei a sunat sec: „Preturile si tarifele, in lei, prevazute in contract, pot fi majorate, cu acordul partilor, in baza unor masuri de control prin Hotarare a Guvernului in temeiul art. 4, alin (2) sau (3) din Legea Concurentei nr. 21/ 1996. Avand in vedere ca nu au avut loc masuri de control prin Hotarare de Guvern, cererea dvs. nu este intemeiata”.
Va reamintim ca cererea a fost facuta ca urmare a majorarii preturilor atat la carburanti, cat si la alte consumabile utilizate de ECO. In acest ritm, ECO a inceput a incheia fiecare an fiscal cu gauri uriase in buget.
In numarul nostru de maine puteti afla noi dezvaluiri cu privire la manariile dictaturii Anton Lungu si modul in care multe dintre acestea s-au reflectat asupra activitatii si vistieriei SC „ECO” SA.
Ce a insemnat pentru „ECO” SA crearea Gospodariei Anexe, o alta idee a lui Anton Lungu; cum obisnuia primarul sa onoreze devizele de plata catre SC „ECO” SA; scandalul Groapa Ecologica; bomba DAGL Braila si nu in ultimul rand, adevarul despre scandalul „Cariera” sunt doar cateva dintre subiectele atinse de materialul din ziarul de maine.
Nu ezitati a ne citi. Numai aici veti afla adevaruri nebanuite despre activitatea subterana a fostului primar Anton Lungu.