Contrabandistii www

Cand spui hacker, gandul te duce la eroii din filme care sparg codurile bancilor si fura milioane de dolari miscandu-si frenetic degetele pe tastatura. Sau la copiii romani superdotati care fac acelasi lucru si pe care ii mai vezi cateodata la televizor, dar nu in filme, ci la stiri.

Termenul este atribuit insa si altor categorii de indivizi care fara prea mari cunostiinte informatice fura bani cu ajutorul internetului. Titulatura corecta pentru acestia ar fi cea de „scammer” adica „tepar” pe romaneste, insa „hacker” este de departe mult mai popular si a fost adoptat de toata lumea, inclusiv de persoanele pe care le defineste.

Metodele sunt diferite, insa cele mai utilizate sunt licitatiile. Cristi, 23 ani, student la o facultate particulara, foloseste Ebay-ul (Electronic Business Acquisition yard) de aproape 4 ani. Pune spre vanzare diverse obiecte (motociclete, laptop-uri, ceasuri etc.) pentru care se organizeaza o licitatie virtuala.

Clientul sau urmatoarea victima, pentru a intra in posesia produsului, este oligat sa plateasca un avans nestiind insa ca plateste un lucru fictiv. Avansul respectiv, odata achitat, este ridicat de alte persoane denumite „sageti”, acestea operand in strainatate, folosindu-se de identitati false.

Pentru serviciile oferite practica de regula un comision de 50%, iar restul banilor ii trimit in tara pe TIR-uri sau autocare. Pentru a putea inregistra un anunt pe unul din site-urile Ebay (.com, .it, .fr etc.) Cristi foloseste carti de credit, ale caror date le obtine de pe canale de chat, specializate in schimbul de informatii ilegale.

Cu acestea se pot deschide astfel conturi, in principal pe numele unor cetateni respectabili din Statele Unite, care afla de cele mai multe ori prea tarziu de implicarea lor in diversele tranzactii online.

Altii prefera metode mai variate, cum ar fi creearea de site-uri proprii, fie pentru a da un plus de credibilitate, fie pentru a obliga vizitatorii sa se inregistreze folosindu-si datele cartii de credit. Acestea pot fi folosite la fabricarea unei copii de card ce permite extragerea banilor din contul acesteia de la un simplu bancomat.

Cum poate un tanar vinde o motocicleta care nu exista? Simplu& mai intai Vlad a dat un anunt de vanzare pe internet pentru o motocicleta marca Ducati 999s, de catre o firma fantoma din Franta. A primit apoi un telefon din partea unui cumparator din Italia.

Pentru a pastra aparentele conversatia s-a desfasurat mai intai in franceza, apoi in italiana (pentru a multumi clientul), fiind adaugat la final si un strop de engleza.

Deoarece tanarul de 21 de ani a fost destul de convingator in postura de director de vanzari, clientul a promis ca va plati avansul de 500 de euro imediat ce va primi confirmarea de expediere a produsului.

Iar aceasta o va primi cu siguranta, cu mentiunea ca avizul de expediere este un fals, confectionat prin utilizarea unor programe de grafica, iar stampila si semnatura oficiului de curierat sunt de asemenea false.

Aceasta oferta n-a aparut din senin ci a fost urmarea fireasca a sute de anunturi postate pe mai multe site-uri, fiind folosite identitati diferite. Pozele si descrierile obiectelor erau copiate tot de pe internet, fiind facute mici modificari pentru ca oferta sa atraga, dar in acelasi timp sa nu dea de banuit.

Preturile reduse sunt explicate prin faptul ca produsele puse in vanzare sunt obtinute prin confiscari ale bancilor si lichidari de stoc ori prin nevoia vanzatorului de a parasi tara intr-un timp scurt.

Dintre „tepari” prea putini cad in plasa politiei, deoarece principalul mijloc prin care politistii romani prind infractorii pe internet sunt informatorii. De regula „prieteni” din cercul apropiat al acestora. Spre exemplificare aduc in atentia cititorilor cazul elevului de clasa a 12-a Munteanu Daniel de la un liceu valcean.

Daniel a fost „turnat” datorita invidiei. La varsta de 17 ani scammerul era posesorul unui BMW pentru care inca nu poseda carnet si a numeroase obiecte electronice de mare valoare, care au starnit mirarea in cartier si la scoala. A fost retinut pentru cercetari de catre organele de politie.

Drept urmare a sustinut probele examenului de bacalaureat avand catuse la maini si fiind escortat in permanenta de un ofiter de la crima organizata. Intrucat politistii nu aveau specialisti in domeniu nu au putut sa-i probeze faptele. Daniel este in prezent student la o facultate din Ardeal, fiind liber sa-si imbunatateasca tehnicile.

Totusi, lucrurile nu mai sunt chiar atat de simple. „Sunt acum tot felul de restrictii de securitate, iar oamenii sunt mult mai suspiciosi”, explica unul din „baietii rai ai internetului”. Astfel, inainte erau acceptate si cartile de credit generate, acum functioneaza insa doar cele cu date veritabile, care sunt mai greu de procurat.

Fara acestea „hackerii” sunt nevoiti sa recurga la site-urile de anunturi gratuite, care desi sunt numeroase, nu sunt la fel de cunoscute si eficiente ca Ebay-ul. O licitatie, daca nu este facuta bine, fara urma de suspiciune, poate fi retrasa in cateva ore, iar contul de mail urmarit si blocat.

Modalitatile de plata necesita o inselatorie mult mai elaborata, strainii fiind sfatuiti la ghisee impotriva trimiterii banilor pe transfer wireless pentru a plati obiecte achizitionate online. „Dar tot mai gasesti un fraier din cand in cand” se consoleaza el.

Scammerii nu regreta ce fac, considerand furtul pe internet o infractiune „elevata”, care nu se compara cu talharia sau spargerile. Chiar daca legislatia s-a schimbat, adaptandu-se la acest nou val de infractiuni care pana nu demult nici nu era definit, fenomenul e departe de a fi inteles pe deplin sau de a putea fi oprit.