Reorganizarea, o posibila punte peste faliment

Legea Falimentului este considerata de specialisti drept una dintre cele mai bune legi adoptate in Romania, desi are si o serie de neajunsuri. Legea nr.64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului este un act normativ care ofera o serie de facilitati societatilor comerciale intrate in incapacitate de plata, insa prezenta cuvantului „faliment” in titlul legii ii sperie pe managerii care ar putea apela la aplicarea prevederilor ei.

Aceasta lege ofera facilitati semnificative companiilor care trec printr-o perioada dificila, iar in cele mai multe cazuri, daca societatea respectiva are sanse de redresare, ea va fi pusa pe picioare. Insa, in orice economie exista afaceri care merg bine si aduc profit si afaceri care, din diverse cauze, sunt falimentare.

De aceea, falimentul trebuie privit ca un aspect normal al economiei de piata.

Reorganizare vs faliment

Procesul de reorganizare judiciara prezinta o serie de avantaje pe care managerii societatilor ajunse in incapacitate de plata nu ar trebui sa le treaca cu vederea, reprezentand o adevarata gura de oxigen pentru societatile pe care le conduc.

Prima ar fi ca pe parcursul reorganizarii sunt suspendate toate actiunile in justitie impotriva societatii si nici un creditor nu poate recurge la executarea silita a societatii.

In plus, daca planul de reorganizare intocmit de administratorul special este viabil si este aprobat de judecatorul sindic, creantele pot fi reesalonate pe o perioada mai lunga de timp.

Respectivul plan de reorganizare cuprinde, pe langa masurile necesare pentru ca societatea sa devina profitabila, si propunereri de distribuiere a sumelor catre creditori. In cazuri exceptionale se poate ajunge chiar la diminuarea pasivului.

La aceasta masura se poate recurge doar in urma unei atente evaluari a activelor si pasivelor companiei.

In cazul in care pasivul depaseste cu mult valoarea activului, iar prin mentinerea in functiune a societatii se acopera o parte mai mare din pasiv decat in cazul lichidarii, se poate opta pentru o asemenea masura, votul final apartinand insa creditorilor.

In cazul in care administratorul judiciar considera, in urma unui raport, ca nu mai exista nici o sansa ca societatea sa se redreseze, aceasta va intra in lichidare. In faliment ajung, de regula, societatile cu pasive foarte mari, acestea fiind dizolvate, singura lor activitate fiind cea de lichidare.

In acest caz, responsabilitatea lichidatorului este de a valorifica cat mai eficient activele, pentru a acoperi o parte cat mai mare a datoriilor pe care societatea le inregistreaza fata de creditori.

Potrivit lui Andrei Cionca, avocat colaborator la Euroconsult, in Romania, in urma procedurii de faliment si lichidare se acopera in prezent un procentaj extrem de mic din totalul creantelor, aproximativ 20-30%.

Insa, exista si cazuri in care creditorii nu mai pot recupera nimic, cum se intampla in cazul firmelor fantoma care au dat un „tun”, iar apoi nu mai poate fi depistat nici sediul social, nici proprietarul.

Probleme artificiale

Pe langa facilitatile oferite de legislatie, societatile aflate in reorganizare trebuie sa faca fata si unor probleme legate de mentalitatea partenerilor de afaceri.

Potrivit specialistilor, exista o reticenta, in special din partea furnizorilor de materii prime in momentul in care afla ca urmeaza sa incheie contracte cu societati aflate in reorganizare. Teama de a colabora cu ele provine din nesiguranta pe care acestia o percep in legatura cu incasarea facturilor.

Andrei Cionca apreciaza ca temerile acestor furnizori sunt nejustificate, deoarece societatile aflate in reorganizare sunt supravegheate extrem de atent, atat de catre administratorul special, cat si de judecatorul sindic.

In plus, chiar daca ar ajunge in faliment, creditorii din perioada reorganizarii sunt primii care isi recupereaza creantele.

Insa, pe langa astfel de probleme, lichidatorii se confrunta si cu refuzul debitorilor de a colabora. Nu rare au fost cazurile in care patronii sau directorii societatilor care urmeaza sa intre in reorganizare sau lichidare refuza sa puna la dispozitia lichidatorilor actele necesare pentru intocmirea raportului.

O situatie dificila este si cea in care administratorul special reuseste sa intre in posesia documentelor contabile ale firmei, dar acestea nu sunt aduse la zi, iar creditorii reali nu apar in ele.

Cheltuielile nu sunt neglijabile

Serviciile firmelor sau persoanelor autorizate care se ocupa de reorganizare sau lichidare nu sunt gratuite.

Daca in cazul falimentelor, incasarile lichidatorilor sunt calculate ca procent din sumele incasate ca urmare a valorificarii activelor, procent care variaza intre 6 si 12% din valoarea obtinuta, in cazul reorganizarilor exista mai multe moduri de stabilire a retributiei.

In acesta situatie, contributia de administrare poate echivala fie cu salariul directorului de dinaintea deschiderii procedurii, fie cu un procentaj din sumele platite creditorilor sau cu un procentaj din cresterea cifrei de afaceri.

In Romania, potrivit informatiilor care circula in cercurile specialistilor in lichidari si reorganizari, cea mai mare suma incasata de un administrator a fost de 15.000 de euro pe luna, iar cea mai mica, de aproximativ 5 milioane de lei. In rest, in functie de complexitatea cazului, retributiile variaza pe aceasta plaja.

Acestor castiguri ale societatilor sau persoanelor fizice specializate in proceduri de reorganizare sau lichidare li se adauga si altele, mai putin spectaculoase, care le revin in urma radierii firmelor care nu si-au majorat capitalul social sau nu si-au schimbat codul unic de inregistrare.

Costurile pentru radierea unei astfel de firme si care nu are lichiditati vor fi suportate de Registrul Comertului. Pentru asigurarea lor urmeaza sa se constituie un fond de lichidare, prin majorarea cu 20% a taxelor percepute de Oficiile Registrului Comertului.

Schimbari europene

Procedura de reorganizare sau faliment poate fi deschisa atat la cererea creditorilor, cat si a debitorului. Organele responsbile cu aplicarea procedurilor de reorganizare sau faliment sunt instantele judecatoresti, judecatorul sindic si administratorul sau lichidatorul.

Dupa desemnarea judecatorului sindic de catre presedintele Tribunalului, acesta va elabora hotararea de deschidere a procedurii si va desemna presoanele sau firmele care se vor ocupa de administrarea sau lichidare societatilor insolvabile.

Administratorul sau lichidatorul are la dispozitie un termen de 60 de zile pentru redactarea unui raport pe care il pune la dispozitia judecatorului sindic.

Acest raport trebuie sa contina cauzele si imprejuarile care au condus la aparitia starii de insolventa, precum si identificarea potentialilor vinovati pentru aceasta situatie.

Totodata, el trebuie sa contina si referiri legate de posibilitatea reala de reorganizare a debitorului sau motivele pentru care nu este posibila reorganizarea.

In cazul in care exista date certe care sa demonstreze ca este posibila reorganizarea debitoarei, se va intocmi un plan de reorganizare care va cuprinde schimbarile structurale si reesalonarile datoriilor. Acest plan trebuie aprobat mai intai de creditori, iar apoi de judecatorul sindic.

In cazul in care acesta din urma nu il aproba, se instituie procedura de faliment.

In vederea alinierii la legislatia europeana, la sfarsitul lunii aprilie 2006 a fost publicata in Monitorul Oficial o noua lege privind procedura insolventei, care va intra in vigoare in 90 de zile de la data publicarii si va abroga Legea nr. 64/1995.

Noua lege aduce o simplificare a procedurilor de radiere a societatilor fara bunuri sau care nu si-au majorat capitalul social, dar si diminuarea rolului judecatorului sindic. Acesta din urma nu va mai conduce procedura de reorganizare sau faliment, ci va avea doar rolul de a verifica legalitatea acesteia.

Toate deciziile legate de situatia economica a debitorului vor fi luate de catre administrator, judecatorul sindic ramanand doar un garant al legalitatii desfasurarii procedurii.

Falimente si reorganizari clujene

Doua dintre cele mai importante societati comerciale din Cluj, Termorom si CUG, au avut o soarta nu tocmai demna de invidiat, ambele acumuland datorii care cu greu mai puteau fi acoperite. De recuperearea acestor creante s-a ocupat, in ambele cazuri, societatea Euroconsult.

Termorom, ucis de italieni

Pentru Termorom, solutia optima a fost reorganizarea judiciara, demarata la sfarsitul anului 2002, cand combinatul inregistra datorii de aproximativ 146 miliarde de lei. O „gaura” aparuta exclusiv din vina firmei italiene Radial, care a preluat pachetul majoritar de actiuni si a gatuit societatea clujeana.

Termorom nu si-a mai onorat platile catre furnizorii interni, care au refuzat sa mai ofere materii prime. Astfel, materia prima era adusa din Italia, in vreme ce produsele finite erau exportate tot in Italia, companiei mama Radial Company.

Asa se face ca in loc de profit, societatea inregistra pierderi semnificative, fiind intalnite si contracte in care valoarea produsului finit era inferioara celei a materiei prime.

In urma intrarii in reorganizare judiciara, s-a propus o reesalonare a datoriilor bugetare, avand loc totodata, din sase in sase luni, distribuiri de sume catre ceilalti creditori, in conditiile in care in perioada dintre instituirea procesului de reorganizare si pana in prezent taxele au fost achitate la zi.

Pana la aceasta data au avut loc cinci distribuiri, in valoare totala de aproximativ 83 de miliarde de lei.

Administratorul judiciar a reusit sa dubleze cifra de afaceri, fiind redesenate fluxurile tehnologice si vandute o parte din activele fabricii care nu mai erau folosite de ani buni, urmand ca dupa finalizarea reorganizarii, societatea sa devina una viabila si profitabila.

Cascada de balbaieli la CUG

Inceputul sfarsitului pentru Combinatul de Utilaj Greu Cluj a fost sedinta din 17 martie 2004 a Colegiului de Conducere al APAPS, in care s-a decis lichidarea voluntara a societatii.

Procedura de lichidare urma sa se desfasoare sub comanda unor lichidatori selectati de catre APAPS, fiind desemnata societatea ieseana Lichidator Grup.

Valorificarea activelor CUG a fost amanata cu o jumatate de an din cauza mai multor neconcordante aparute intre ordonantele emise de Guvern. La inceputul lui 2006, haosul generat de aceste ordonante a luat sfarsit, iar firma Euroconsult a initiat demersurile pentru valorificarea activelor de pe platforma CUG.

La momentul intrarii in procedura de lichidare, datoriile totale ale combinatului erau de aproximativ 726 miliarde lei vechi. In perioada cat s-a ocupat de lichidarea voluntara a CUG, Lichidator Grup SRL Iasi a recuperat aproximativ 150 de miliarde din creantele societatii.

Dupa preluarea procesului de catre Euroconsult, printre principalii creditori ai societatii se aflau Directia Generala a Finantelor Publice, cu aproximativ 300 de miliarde, Electrica, cu 224 miliarde si furnizorii combinatului, cu sume nesemnificative fata de datoriile inregistrate de principalii creditori.

In urma procedurii de valorificare a activelor de pe platforma CUG, firma S&MG – societate ce reprezinta interesele companiei germane Max Aicher – a fost desemnata castigatoarea licitatiei, pentru suma de 16,1 milioane de euro, din care 800.000 au fost depusi ca garantie de participare.

Reprezentantii firmei germane au cerut apoi prelungirea termenului de plata a inca 11 milioane de euro, in conditiile majorarii garantiei cu 20 miliarde de lei, deoarece procedurile de preluare a S&MG se desfasurau mai lent decat a fost anticipat.

Apoi, desi existau date privind un swift bancar (ordin de plata international), in care se arata ca grupul Max Aicher a platit 750 de mii de euro (20 de miliarde lei vechi) in contul CUG, reprezentand majorarea garantiei, judecatorul sindic a decis descalificarea firmei germane, desemnand drept castigator al licitatiei firma World Metal International.

Saptamana trecuta a avut loc insa o noua rasturnare de situatie. Curtea de Apel Cluj a anulat decizia judecatorului sindic, astfel incat castigatori ai licitatiei organizata de Euroconsult au fost desemnati nemtii de la Max Aicher.