In numele sutanei

Una dintre problemele cele mai complexe care au tulburat relatiile romano-maghiare, in perioada de dupa Revolutie, a fost si a ramas aceea cererilor de retrocedare a unor imobile de catre cultele religioase maghiare (Status romano-catolic din Transilvania), si de catre Ordine calugaresti catolice maghiare.

Problemele ridicate de aceste cereri de retrocedare sunt multe si sunt prezente in principalele orase ardelene. Si Baia Mare se confrunta cu mai multe astfel de probleme. Poate cel mai spectaculos caz este imobilul din Centrul Vechi, denumit si Casa Minoritilor.

Toate aceste revendicari au venit in ultimii ani datorita modificarii Legii cultelor si aparitiei legilor proprietatii.

Daca in cazul retrocedarilor de paduri sau terenuri arabile lucrurile se indreapta incet, dar fara cale de intoarcere, spre o rezolvare a celor care au fost proprietari, in cazul revendicarilor acestor ordine calugaresti bulibaseala este mare, iar reglementarile legale mai mult incurca decat sa descurce.

Gurile rele afirma ca interesele sunt foarte mari fata de cladirile, terenurile si bunurile mobile cerute. In multe din orasele ardelene au fost revendicate zeci de cladiri. Procesele sunt greu de finalizat si din cauza influentelor politice. Multi vorbesc de nucleul dur al UDMR, unul din vectorii acestor revendicari.

Sigur, unele din cereri sunt justificate, in alte cazuri, insa, situatia este pe cat de complexa, pe atat de complicata. Asa este si in Baia Mare. Un caz care poate fi exploziv daca va avea un final nefericit pentru cei care sunt actualii proprietari.

Fratii Minori Conventuali Conform unui act emis in 2006 de ministrul general al Fratilor Minori Conventuali, cu sediul la Roma, in Transilvania exista o provincie religioasa numita Sfanta Elisabeta, cu centrul la manastirea romano – catolica din Arad.

Ea are in componenta manastirile din mai multe localitati ardelene, inclusiv pe aceea din Baia Mare, si face parte din Ordinul Fratilor Minori Conventuali, care a luat nastere printr-o bula pontificala a Papei Urban al VIII-lea, din 1627.

Radacinile istorice ale acestui ordin sunt si mai vechi, el constituindu-se pe bazele Ordinului Calugarilor Franciscani, infiintat in cadrul Bisericii Romei inca din 1147, tot printr-o bula papala, pentru prima data in Franta Evului Mediu.

Pe teritoriul Transilvaniei, Ordinul Fratilor Minori a detinut de-a lungul timpului, cu titlul de posesie, numeroase imobile, prin vointa exclusiva a imparatilor suverani. In Baia Mare, unul dintre cele mai importante imobile detinute de Minori a fost una dintre cladirile din Centrul Vechi al orasului, in a carei aripa estica isi are acum sediul Directia de Venituri a Primariei Baia Mare, pe str.

Crisan. Este vorba de un patrulater marginit de Teatrul Dramatic si Piata Pacii, al carui colt se afla in imediata apropiere a Hotelului Minerul. In 1952, printr-o sentinta civila emisa de Tribunalul Popular al orasului Baia Mare, in baza unui Decret datand din 1951, imobilul a fost trecut legal in proprietatea statului, dupa ce acesta a fost incadrat in categoria bunurilor fara stapan.

In fapt, la fel cum s-a intamplat cu mai multe culte religioase sau organizatii ce au apartinut acestora, Ordinul Minoritilor si-a incetat existenta, iar datorita faptului ca in anul 1952 nimeni nu depusese declaratii de impozit pentru cladirea respectiva, ea a fost preluata de Statul Roman.

Dupa aceea, imobilul, a carui destinatie de baza era aceea de casa de locuit, a fost atribuit unor chiriasi.

Dupa 1990, imobilul nu a fost revendicat si, prin urmare, in 1997, Primaria, prin Serviciul Public de Administrarea Patrimoniului Local si Utilitati (fosta SC GAMA RA) a initiat un demers de vanzare a apartamentelor respective, catre chiriasii de la vremea aceea, in baza Legii 112 din 1995.

Calugari in tatonare Toate bune si frumoase, pana dupa 2000, cand au inceput sa-si faca aparitia si primele persoane interesate de revendicarea cladirii respective.

Conform spuselor celor care locuiesc in apartamentele de la etaj, in urma cu cativa ani, imobilul a fost vizitat de doua fete bisericesti care s-au recomandat a veni din partea Ordinului Minoritilor, ce s-au aratat interesate de starea de fapt si de drept a cladirii. Apoi, timp de cativa ani, liniste deplina. Nimeni nu a mai auzit de calugarii minoriti.

Insa, in 2003, Ordinul Minoritilor a revendicat cladirea si a deschis o serie de procese cu actualii proprietari ai apartamentelor. Din totalul de 12 familii care locuiesc in complexul de cladiri de pe str. Crisan, 9 au fost chemate in instanta. Care a fost motivul pentru care trei dintre acestea au fost omise nu se stie.

Cert este ca a inceput o serie intreaga de procese, care de care mai ciudat solutionate. De parca nu ar fi fost vorba de acelasi imobil si de acelasi tip de contracte, instantele de judecata au dat, dupa caz, solutii contrare. Unii magistrati au inteles ca imobilul nu poate fi retrocedat, iar altii au inteles contrariul.

Insa, pana acum, doar cateva din familii au obtinut sentinte definitive si irevocabile, prin care li se recunoaste dreptul de proprietate asupra apartamentelor cumparate. Cele mai multe se afla inca in litigiu, in diferite faze ale procesului civil, dupa ce au pierdut sau au castigat in prima instanta.

Mai trebuie mentionat si faptul ca o buna parte din fostii chiriasi sunt persoane in varsta si unii nu au avut posibilitatea angajarii unui aparator legal. Foarte multi dintre cei care locuiesc acolo sunt exasperati de aceste procese prin care trebuie sa-si apare dreptul de proprietate, dupa ce Primaria le-a vandut prin contracte autentice acele apartamente.

A fi sau a nu fi Magistratii baimareni au fost confruntati cu un caz dificil, avand de analizat mai multe aspecte privind actiunea inaintata de Ordinul Minoritilor. La o analiza mai atenta s-a constatat ca ea nu poate fi admisa din mai multe motive.

Vom lua una dintre sentintele date, desprinzand cateva elemente care ridica semne de intrebare asupra veridicitatii celor pretinse de respectivul ordin calugaresc.

In primul rand, actiunea in instanta a fost introdusa de Ordinul Minoritilor (fara a se specifica adresa vreunui sediu), in timp ce din actele depuse de avocatul numit de acestia in instanta, reiese ca singura formatiune religioasa recunoscuta de Ministerul Cultelor si Culturii ce are legatura cu minoritii este Ordinul Fratilor Minori Conventuali “Provincia Sf.

Elisabeta”, parte componenta a Episcopiei Romano – Catolice de Timisoara. Instanta a cerut in mod expres solicitantilor sa dovedeasca faptul ca intre cele doua entitati exista o identitate, insa pana acum acest lucru nu a fost dovedit. Apoi, s-a pus problema personalitatii juridice a Ordinului.

La mijlocul secolului trecut, adica perioada infiintarii sale ca persoana juridica (dupa cum pretind reprezentantii sai), era in vigoare o lege din 1924, referitoare la persoanele juridice. Conform acesteia, in termen de 6 luni, aveau obligatia de a comunica tribunalului din circumscriptia in care se aflau actele care au stat la baza dobandirii statutului de persoana juridica.

Insa, in cazul Ordinului Minoritilor, aceste acte nu exista, pentru ca respectivii calugari nu s-au inregistrat niciodata ca persoana juridica de drept privat, ei functionand doar in virtutea legilor bisericesti.

Prin urmare, nici actualul Ordin al Minoritilor, chiar daca ar fi continuatorul de drept al celui ce a activat de secole in Transilvania, nu poate avea personalitate juridica, el nefiind constituit conform legii.

Deruta magistratilor

In alta ordine de idei, cererea de revendicare depusa pentru imobilul in cauza in 2003 este facuta in numele Parohiei Romano – Catolice Satu Mare, desi Ordinul Minoritilor este o parte componenta a Episcopiei Romano – Catolice Timisoara. Asadar, nu s-a revendicat in numele cui trebuia.

De asemenea, conform legii invocate acum de Ordinul Minoritilor, niciun ordin calugaresc nu putea functiona decat in cadrul unei manastiri, fara a putea avea o independenta si o personalitate juridica. Toate acestea arata faptul ca Ordinul Minoritilor nu are personalitate juridica si nu poate revendica imobilul respectiv.

Desi, unii magistrati baimareni (faptul ca sunt de etnie maghiara are vreo importanta?) au decis ca ordinul are o asemenea personalitate, insa fara a motiva in vreun fel sau altul aceasta afirmatie. Insa, chiar si in lipsa acestor inconveniente, Ordinul Minoritilor nu poate pretinde retrocedarea imobilului pentru un motiv pe cat de simplu, pe atat de usor de dovedit.

Desprindem un fragment dintr-o sentinta a Tribunalului Maramures, din octombrie, 2006: “Imobilul inscris in CF nr. 9359 Baia Mare a fost inscris initial ca si casa de locuit, in CF nr 405. Acest imobil, impreuna cu celelalte, a fost inscris cu titlu de posesiune faptica sub numarul 509/20 decembrie 1870, in favoarea Ordinului Minoritilor Baia Mare.

Ori posesiunea, ca stare de fapt, nu se confunda cu proprietatea, care constituie un drept. In mod indubitabil, asupra acestui imobil, respectivul ordin nu a avut intabulat un drept de proprietate”. Deci actele de Carte Funciara spun altceva, imobilul nu a fost proprietatea Ordinului Minoritilor, ci calugarii l-au avut doar in posesie.

Acest aspect ar trebui sa elucideze definitiv problema imobilului de pe str. Crisan si sa o transeze in favoarea celor care au cumparat apartamentele.

Insa, la fel cum s-a intamplat in multe alte localitati din Transilvania, este foarte posibil ca si in cazul acestei cladiri, cei care o revendica sa aiba castig de cauza, chiar daca sunt acte care dovedesc faptul ca nu au dreptul de a cere reconstituirea dreptului de proprietate asupra lor.

Cine sunt minoritii revendicatori? In cursul investigatiilor noastre am incercat sa aflam cine sunt, de fapt, cei care revendica imobilul. Am reusit doar atat – Ordinul Minoritilor, cu sediul la Arad.

O entitate greu de definit si de gasit, pentru ca in Baia Mare nu exista nici un reprezentant al acestor calugari, cu exceptia unui avocat maghiar, in persoana lui Feher Miklos, care ii apara in instanta. Insa, acesta s-a aratat suficient de ocupat in cursul saptamanii trecute, propunandu-ne o intalnire peste cateva zile, adica dupa aparitia materialului nostru.

La Baia Mare nu exista o parohie romano – catolica (cea mai apropiata fiind la Satu Mare), ci doar protopopiat. Am luat legatura cu protopopul Josef Lieb, care ne-a explicat ca solicitantii sunt urmasii de drept ai calugarilor minoriti, iar ca actiunea taraganeaza datorita faptului ca dosarul nu este complet.

“Ordinul Minoritilor sau al calugarilor franciscani a existat de multa vreme in Transilvania. In 1952, ei au fost interzisi de lege si au parasit Baia Mare, cu exceptia a doi calugari, care au locuit pana in anii ‘80, in cladirea de pe str. Crisan. Tot atunci, a aparut o lege prin care imobilele ce nu aveau proprietar erau trecute in proprietatea statului.

In anii ‘90, apartamentele au fost instrainate catre chiriasi. Statul a fost cel ce a gresit, pentru ca a stiut ca nu se poate vinde si totusi a vandut. Acum, procesele treneaza pentru ca dosarul de revendicare nu este complet. In momentul intabularii, in Cartea Funciara s-au trecut anumite date gresite, care trebuie acum corectate.

Din ceea ce stiu eu, minoritii nu doresc sa ocupe apartamentele cumparate deocamdata, asta nu inseamna ca nu le vor revendica. Ei doresc acum aripa din cladire care nu este locuita, acolo unde a fost internatul. Acea latura este foarte degradata. Stiu de la seful acestor calugari cu sediul in Arad ca ar avea bani pentru a repara latura de casa nelocuita”, a afirmat protopopul Lieb Josef.

Disperare

Este greu de priceput cum statul, printr-o autoritate administrativa locala, respectiv Primaria Baia Mare, a instrainat un imobil (intabulat pe Statul Roman conform dispozitiilor legale in vigoare la acea data), dupa care, acelasi Stat Roman, prin intermediul unor magistrati, revine si dispune anularea contractelor, dand castig de cauza celor care au detinut candva cladirea.

Practic, institutiile statului isi anuleaza reciproc actele emise. Trecand dincolo de aspectele juridice, situatia actuala a celor care locuiesc in imobilul de pe str. Crisan este disperata. Cei mai multi nu stiu ce o sa se intample. Oamenii si-au cheltuit banii pentru achizitionarea unor imobile, iar acum risca sa le piarda.

Acestia acuza Primaria Baia Mare, respectiv serviciul condus de directorul Calin Coros, de situatia creata. Zilele trecute, am stat de vorba cu mai multi cetateni ce locuiesc in acel imobil. Acestia ne-au declarat ca nu inteleg ce se va intampla cu imobilul, dar perspectivele nu le sunt din cele mai favorabile. “Eu locuiesc aici de 35 de ani.

Dupa Revolutie, prin ‘97 – ‘98, familia a dobandit apartamentul prin contract de vanzare – cumparare, dupa ce am primit instiintare ca putem cumpara casele. Anul trecut, am ajuns in instanta, dupa ce apartamentul a fost revendicat. Ai mei nici nu stiu ce sa mai faca si sunt foarte aproape sa cedeze psihic.

Am inteles ca legat de aceasta cladire sunt tot felul de interese si ca noi suntem prea mici pentru acest razboi, imobilul fiind vizat de o serie de investitori, pentru ca Ordinul Minoritilor nu dispune de fondurile necesare pentru reabilitarea sa”, a declarat Claudiu T., unul dintre cei care locuiesc in cladire.