Soimii patriei nu vor banii lui Ceausescu!

Suna socant, dar, daca stam sa ne gandim bine, exact asa s-a comportat societatea romaneasca. Imediat dupa Revolutie au aparut, in euforia informationala, tot felul de stiri despre familia Ceausescu: ca ei ar fi trait regeste si noi, ceilalti, dupa cum se stie – prost,(…)

(…)ca aveau palate peste palate, unde huzureau bine mersi, in timp ce poporul murea de foame, ca restrictiile alimentare si medicale erau doar pentru cei multi – inculti sau nu – dar nu si pentru activistii zelosi, care stiau sa dea din coate si sa se descurce de-un apartament, o casuta de vacanta, niscaiva cadouri capitaliste pentru odrasle…

despre functii si pozitii nici nu mai vorbim. Acestea intra, deja, la capitolul mofturi, de vreme ce iti trebuia un dosar beton pentru a urca pe scara ierarhica a unei intreprinderi, institutii, pana si a unui club de seara – ca noaptea parea totul inchis, ori club de fotbal.

La televizor s-au vazut blanurile tovarasei, pustile de vanatoare ale tovarasului – dar avem si-acum doamne importante prin stat care afiseaza nonecologismul, exprimat prin cele mai rafinate blanuri. Si avem si domni, tot importanti – chiar foarte – care detin colectii valoroase de arme de vanatoare…

si nu doar atarnate studiat pe peretii cabanelor de munte, ci si pentru folosinta… unii ministri mai patesc si grave accidente de vanatoare, in zone sensibile… dar scapa cu fata, si nu numai, curata.

Si am mai vazut, in vilele din cartierul Primaverii, ale familiei Ceausescu, niste bai – cu gresie si faianta, niste provizii de sapun fin si bauturi cu nume imperialist.

Cam asta am vazut eu, si alti tineri, care la Revolutie ori abia terminam liceul – ca mine – ori erau la facultate – ca alte sute de mii – sau erau in gimnaziu – ca alte sute de mii de fosti soimi ai patriei si pionieri – actuali angajati ai SA-urilor si SRL- urilor care produc PIB-ul tarii.

Restul au fost vorbe, zvonuri, ziceri, banuieli, supozitii – sa le spunem cum le-om spune – despre averi fabuloase, pe care clanul totalitar si total nedemocrat le-ar fi acumulat si ascuns pe undeva prin munti ori prin banci straine.

Fostul soim al patriei din mine se razvrateste ori de cate ori cineva, la intervale ciclice de timp, imi creeaza sentimentul ca, daca am vrea, am putea deveni una dintre cele mai bogate natiuni de pe glob. Si ca solutia miraculoasa ar fi gasirea banilor lui Ceausescu.

Nimeni din familia mea nu a avut treaba cu securitatea – la modul angajat – angajator – ori colaborator – eram prea mici si neimportanti pentru a fi urmariti ori bagati, macar, in seama. Eu insami eram in plina adolescenta – nemioapa – desi visam la romane – cand se infaptuia Socialismul, Capitalismul, apoi aparea Revolutia si Reforma.

Prin urmare, nu pot fi banuita ca as lua apararea cuiva – om, grup, institutie.

Spun si eu ce cred, ce simt, ce zic prietenii, colegii mei – ce aud discutandu-se in metrou, la biblioteca, discoteca, sala de gimnastica, ori la coada la Mall, pentru vreo premiera cinematografica, la libraria de unde iau rechizitele pentru cel mic – care a crescut si el mare, sau la vorba cu celelalte mamici din curtea scolii.

Tanara generatie – ca sa ma exprim ca intr-un program electoral – adica fostii soimi ai patriei si pionierii – isi da seama ca discutia despre banii lui Ceausescu, averile fabuloase ale clanului, conturile ascunse si, vezi Doamne, de nimeni gasite – sunt doar povesti de adormit propriii nostri copii.

Si mai simplu spus, copiii epocii de aur, care au, acum, la randul lor copii, nu mai cred in povesti, legende, amintiri din socialism.

Nu-ti trebuie studii economice sau para-psihologice sa-ti dai seama ca, daca ar fi existat acesti bani – guvernele care s-au succedat la putere dupa 1990 ar fi facut Palatul Victoria in patru pentru a-i gasi. Ar fi spus adio banilor veniti din strainatate, ar fi renuntat la transe intregi de la FMI sau de la ajutoare nerambursabile, pentru care platim, dar intr-un alt fel.

Sau daca totusi exista si nu s-au gasit pana acum cine e naivul sa creada ca vor mai fi scosi vreodata la iveala? Stam seara si ne uitam la televizor cum politicienii se intrec in teme de campanie electorala. Sezonier, apare si aceasta. Apoi, ca frunzele toamna, pica si subiectul “Conturile lui Ceausescu”.

Apoi, o luam de la capat cu treburile si necazurile ori bucuriile noastre de zi cu zi: nasteri, privatizari, cununii, explozii, aniversari, inundatii, castiguri la loto, credite si nevoi personale, o vara tarzie, o campanie anuntata murdara, dar care, daca vrem sa intram curati in Sfintele Sarbatori de Craciun, de dupa alegeri, ar trebui sa ne straduim sa fie cat mai clara, onesta, umana, de

dragul copiilor copiilor de soimi ai patriei.