Mirajul puterii naste monstri

Pe masura ce treceau zilele si ne apropiam de data alegerilor, aparea din ce in ce mai clar ca ceva nu era in regula, ceva scapa logicii campaniilor electorale pe care le cunoscuseram pana acum. Prea multa liniste, prea multa politete. Echipele politice se dedicasera trup si suflet numai actiunilor propagandistice de tipul „sa ne cunoastem tara si tara pe noi prin cat mai multe mitinguri”.

La centru, cateva dezbateri, si alea slabute. La capitolul partide – programe de guvernare, Tariceanu si Geoana au efect soporific instantaneu si, oricum, cine rezista nu-i mai deosebeste dupa un sfert de ora de discutii in direct. La confruntarile prezidentiabililor, s-a mai agitat C.V.Tudor, a mai fandat Basescu, fara relevanta.

Dar, de la jumatatea ultimei saptamani de campanie, ne-a mai venit inima la loc. Nu eram pe alta planeta, nu s-a schimbat discursul mult iubitei noastre clase politice. S-a dat drumul la ciomageala, s-au asmutit mardeiasii diversiunilor de toate culorile.

Fluturasii Coalitiei pentru un parlament curat, la randul ei acuzata ca intoxica opinia publica, sunt falsificati in modul cel mai frust cu putinta. Se pastreaza formatul si se inlocuieste continutul, fara drepturi de autor. Avea Coalitia un milion de fluturasi? Nici o problema, se tiparesc doua milioane de falsuri.

Prin judetele-feude PSD, unde prefectii sunt si mama si tata, metoda are randament suta la suta. Daca scoate Opozitia vreo foaie, peste o zi, doua, toti cetatenii primesc gratis la cutiile postale aceeasi publicatie la titlu si la culori, dar invers la text.

La Buzau, unde prefectul Ion Vasile, primul pe listele PSD, este hotarat sa nu scape cu nici un chip lucrurile de sub control, s-a ajuns la bataie intre sustinatorii partidului de guvernamant si cei ai Aliantei DA. Gluma se ingroasa la Bucuresti.

In ultimele ore ale campaniei, care se incheie vineri seara pentru mass media si sambata la ora 7 pentru manifestarile gen mitinguri, deverseaza bazinele cu cele mai pestilentiale acuzatii. Romania Mare isi regaseste forma care a consacrat-o in perioada ei de glorie, la inceputul anilor ’90. Premierul este descris in plina orgie homosexuala, cu unul dintre membrii cabinetului sau.

Pacatul sodomiei este sporit, in opinia publicatiei, si de cel al minciunii, protagonistul scuzandu-se la nevasta ca este in sedinta de guvern! Procedeul, dus de Romania Mare pe culmile mizeriei demente, este si in arsenalul lui Traian Basescu. Prezidentiabilul Aliantei spune si el ca are documente cu care va proba ca principalul sau contracandidat este minoritar sexual.

Traian Basescu este patit in domeniu si blesteama si in ziua de azi ceasul in care i-a venit inspiratia sa declare ca sustine casatoriile si adoptiile homosexuale si ca unul din cinci romani are astfel de inclinatii. Acum, constient de impactul unor asemenea afirmatii, se chinuie sa arunce pisica in curtea contracandidatului sau, poate-poate isi mai scoate parleala.

Si ca sa fie masa bogata, in acest club select se vara, colac peste pupaza, doamna Mioara Roman sa-i dea cu poseta in cap infamului Traienica, pentru ce i-a facut lui Petre, zis odata „Petre esti cel mai bun”. Din nou prezidentiabilul Roman, om cu naturelul simtitor, nu se poate deda la acte de agresiune verbala, asa ca doamna Roman a preluat initiativa.

„La o barfica”, sotia fostului lider FSN a povestit, ca sa auda tot targul, cate ciorbe a mancat Basescu in casa lor si ce pasiune deosebita are marinarul pentru alcool, fiind scos pe brate din sediul partidului, altfel ar fi cazut pe scari. Acum lui Traian Basescu i se aduce nota de plata pentru ciorbe si poate sa-i multumeasca lui Dumnezeu ca nu a fost servit si cu felul doi.

Modul in care reusesc sau nu politicienii sa se spele de laturile pe care si le toarna in cap nu rezolva nici macar cea mai mica dintre problemele romanilor chemati duminica la vot. Societatea romaneasca ar fi vrut sa stie cum scapa de coruptie in afara strigaturilor „ii execut cu mana mea” sau „mitraliere pe stadioane-lichidarea mafiei in 48 de ore”.

Alegatorul ar fi avut dreptul sa spere ca va trai intr-o democratie reala, unde va fi tratat ca cetatean, si nu ca un pomanagiu caruia i se da ceva din patru in patru ani, dar tot din banii lui. Oamenii ar fi trebuit sa fie convinsi ca justitia va face dreptate si nu se va limita doar sa execute ordinele venite de la partid. Dar nu se intampla asa ceva.

Se lupta pe viata si pe moarte cei imbatati de prea multa putere cu cei ahtiati de ea.