Tancuri si taburi vandute „pe doi lei”
Afacerea SMFT-TOFAN, milioane de euro prejudiciu
Tancuri vandute pe o jumatate de cauciuc
Armata si-a vandut „pe doi lei” o importanta parte din inzestrare, masini militare, transportoare blindate, tehnica militara etc. Aproximativ 4.200 de astfel de utilaje au fost date pe 3.300 de cauciucuri. Un blindat a fost evaluat la o jumatate de cauciuc.
De precizat este faptul ca 80 la suta din bunurile vandute de Armata la fier vechi erau la data semnarii contractului in stare de functionare, foarte multe dintre acestea aflandu-se pe drumurile publice. Nu mare ar fi mirarea ca o parte dintre blindatele vandute sa fi fost la data semnarii contractului in misiuni.
Contractul a fost semnat de Statul-Major al Fortelor Terestre (SMFT) si grupul de firme TOFAN. Conform contractului, SMFT s-a angajat sa livreze deseuri metalice contra cauciucuri. Afacerea s-a finalizat cu o mare paguba pentru Armata, de cateva milioane de euro. Surse credibile afirma ca prejudiciul depaseste 80 de miliarde de lei.
In interviul acordat ziarului „Romania libera”, directorul Directiei de Audit Intern a Ministerului Apararii Nationale, generalul Teodor Mircea Vasilescu, trece in revista intreaga afacere „paguboasa” pentru SMFT.
– Cum au demarat relatiile comerciale intre SMFT si TOFAN STEEL ?
– In luna ianuarie 2000, cu adresa nr. 2/31.01.2000, SC TOFAN COLECT SRL s-a adresat sefului Statului-Major al Fortelor Terestre, manifestandu-si disponibilitatea de a prelua ,,tehnica de lupta scoasa din uz in starea in care se afla din unitatile militare subordonate” si sa ofere la schimb anvelope de orice tipodimensiuni produse de fabricile de anvelope apartinand grupului de firme TOFAN.
Ca urmare a adresei primite, seful SMFT s-a adresat ministrului Apararii Nationale cu raportul nr.
L1143/14.02.2000 si a obtinut aprobarea de valorificare directa, fara organizare de licitatie, catre SC TOFAN GRUP SA a tehnicii scoase din functiune de Trupele de Uscat, asa cum rezulta din documentul mentionat, in starea in care se afla, la schimb cu anvelope de diferite tipodimensiuni, in limita aceleiasi valori totale.
Negocierea contractului de schimb a fost efectuata cu firma SC TOFAN STEEL SA, persoana juridica distincta fata de cele doua anterioare (SC TOFAN COLECT SRL, SC TOFAN GRUP SA).
Practic, operam cu o speta in care o persoana juridica a solicitat schimbul (SC TOFAN COLECT SRL), aprobarea de schimb a fost obtinuta pentru o alta (SC TOFAN GRUP SA), iar in final negocierea contractului si semnarea acestuia s-a facut cu o a treia, diferita de primele doua (SC TOFAN STEEL SRL). In urma negocierilor efectuate, Contractul de schimb nr.
L3535/01.06.2000 a fost semnat cu SC TOFAN STEEL SRL, societate care nu avea, la data semnarii, autorizatie de colectare a deseurilor si nici imputernicire din partea SC TOFAN GRUP SA, pentru care se obtinuse aprobarea si care era parte in contract.
– Ce a insemnat „deseuri metalice”? Ce s-a primit la schimb?
– Din cuprinsul contractului nu reiese clar ce s-a inteles la momentul incheierii acestuia prin „deseuri”, insa in urma derularii se poate afirma cu certitudine ca a fost asimilata deseurilor metalice si tehnica militara care la momentul perfectarii angajamentului cu SC TOFAN STEEL nu era dezmembrata, iar cea mai mare parte (80%) nici macar scoasa din functiune.
Doar 960 de masini erau scoase din functiune si puteau face, legal, obiectul schimbului.
Concret, SC TOFAN STEEL SRL a preluat un numar de aproximativ 4.200 masini (tehnica militara, autovehicule etc.), respectiv transportoare blindate, autobasculante, autobuze, autocisterne, autotractoare s.a., primindu-se in schimb anvelope de diferite tipodimensiuni.
Daca in momentul solicitarii aprobarii, raportul de schimb era „4.600 de masini contra 6.000 de anvelope”, in final a fost de „4.200 de masini contra 3.300 de anvelope”, din care, asa cum am mentionat, doar 960 puteau face obiectul schimbului.
Practic, acceptandu-se confuzia deliberat creata „tehnica-deseu”, la finalul contractului SMFT a predat firmei TOFAN 23.300 tone de deseuri in loc de 18.400 planificate, primind in schimb doar 3.300 de anvelope din cele 6.000 preconizate.
– Armata nu avea posibilitatea de a recupera aceste deseuri metalice?
– Potrivit cadrului legal, Armata avea posibilitatea valorificarii bunurilor scoase din functiune, in starea fizica in care se aflau sau ca materiale si piese rezultate in urma dezmembrarii, prin licitatie, transmitere fara plata sau valorificare directa, fara organizarea de licitatie, aceasta din urma numai in cazul in care producatorul sau alt ofertant accepta schimbarea bunului cu altul nou,
cu aceiasi parametri, sau in alte situatii aprobate de ministrul Apararii Nationale, la propunerea sefului Statului-Major General. Contractul incheiat cu firma TOFAN a reprezentat exceptia de la regula, incadrandu-se la „alte situatii” pentru care, conform reglementarilor interne ale ministerului, trebuiau prezentate justificari temeinice din punct de vedere economic.
Aceste detalii justificative nu au fost sustinute cu documente legale. Mai mult, este evident pentru oricine ca justificarea principala prezentata in raportul adresat ministrului Apararii de catre seful SMFT, cum ca firma TOFAN ar fi singurul distribuitor de anvelope din Romania a fost una falsa, care a indus in eroare, probabil, decidentul si a influentat hotararea acestuia.
– Ce conditii au fost impuse firmei TOFAN STEEL? Au fost acestea respectate?
– Prin contractul de schimb, SC TOFAN STEEL SRL era obligata sa efectueze dezmembrarea tehnicii cu suportarea tuturor cheltuielilor (cazare, hranire, manopera, utilaje, transport etc.), iar in cazul bunurilor de natura armamentului si tehnicii de lupta sa efectueze casarea in interiorul unitatilor militare.
Firma TOFAN STEEL nu si-a indeplinit in totalitate obligatiile asumate prin contract, deoarece tehnica disponibilizata, chiar si cea de natura armamentului si tehnicii de lupta, a fost preluata in stare nedezmembrata, unele dintre mijloacele respective fiind vandute in aceeasi stare altor agenti economici, la preturi mult mai mari decat valoarea avuta in vedere la schimb.
De asemenea, prin cererea adresata SMFT in anul 2000, firma TOFAN COLECT SRL s-a obligat sa predea tehnica dezafectata combinatelor siderurgice de la care se aproviziona cu materii prime folosite pentru fabricarea anvelopelor. Asa cum s-a demonstrat ulterior, nici aceasta obligatie asumata nu a fost respectata.
– Au existat contracte incheiate de TOFAN STEEL cu fiecare unitate in parte?
– Nu, nu au existat, incalcandu-se astfel prevederile legislatiei privind contabilitatea, finantele publice si amortizarea activelor fixe.
In fapt, SMFT nu a avut in nici un moment calitatea de detinator (in posesie) a bunurilor valorificate si, in consecinta, nu indeplinea conditiile legale de parte contractanta, atat prin prisma legislatiei mentionate, cat si a celei specifice privind colectarea deseurilor, in speta OUG 16/2001.
Pe de alta parte, nici cealalta parte contractanta, SC TOFAN STEEL SRL, nu a avut la momentul semnarii contractului autorizatie de colectare si valorificare pentru deseuri – aceasta fiind obtinuta ulterior, dar numai pentru deseuri feroase si din cauciuc – si nu a detinut nici un moment autorizatie de colectare si valorificare a deseurilor neferoase emisa de Comisia Nationala pentru Reciclarea Materialelor.
– Cate acte aditionale s-au incheiat la contractul de baza si ce modificari au adus acestea?
– La contractul de baza a fost semnat un singur act aditional, inregistrat cu nr. L2817/17.04.2001, semnat de seful SMFT, generalul Eugen Badalan, ca urmare a numeroaselor interventii ale Directiei Audit Intern, de amendare, pe legalitate, a contractului.
Prin acest act aditional nu s-a realizat, insa, decat rezolvarea catorva din disfunctiile identificate si prezentate de auditori, efectul fiind, in fapt, doar o „cosmetizare” a acestora, introducandu-se, mai mult, unele clauze in favoarea firmei TOFAN STEEL, pe care aceasta nici macar nu le solicitase.
A fost introdusa obligatia unitatilor militare de a pune gratuit la dispozitia firmei spatiul necesar dezmembrarii. S-a introdus o noua anexa cu valoarea bunurilor valorificate, in care, surprinzator, desi firma nu a formulat o astfel de solicitare, au fost diminuate cantitatile de deseuri ce ar rezulta din dezmembrarea anumitor bunuri.
In mod vadit in dezavantajul SMFT, a mai fost modificat si raportul deseuri feroase/deseuri neferoase rezultate in cazul altor bunuri.
La acel moment, de referinta l-as numi, seful SMFT, generalul Eugen Badalan, desi fusese instiintat oficial in numeroase randuri de ilegalitatea si neeconomicitatea contractului, deci in perfecta cunostinta de cauza privind incalcarea pe fond si forma a prevederilor legale, nu numai ca nu a sistat contractul, ci si-a confirmat adeziunea pentru partea deja executata, legalizand continuarea derularii prin noul angajament incheiat.
– Exista vreo reglementare prin care era obligatoriu ca valorificarea sa se efectueze prin CN ROMTEHNICA SA?
– Intr-adevar, prin HG 262/13.03.2002 a fost instituita obligatia ca valorificarea bunurilor din Ministerul Apararii sa se efectueze prin CN ROMTEHNICA SA.
Desi aparitia acestui act normativ impunea, pe cale de consecinta, renegocierea contractului, SMFT a continuat sa deruleze contractul de schimb cu SC TOFAN STEEL, chiar si dupa epuizarea cantitativa si valorica a acestuia, cand practic nu mai puteam vorbi de obligativitatea partilor.
Mai mult, contractul s-a derulat in continuare pentru bunuri neprevazute in anexa la contract, pentru care, pe cale de consecinta, nu exista aprobare.
Se poate afirma cu certitudine ca preturile, chiar si ca deseuri, la care s-a efectuat schimbul, au fost mult inferioare celor la care bunuri similare apartinand altor structuri din Ministerul Apararii au fost valorificate prin CN ROMTEHNICA SA, aspecte certificate in urma misiunilor de audit efectuate la aceste structuri, ce constituie elemente probatorii la dosar.
Valoarea bunurilor ce se valorifica, deci implicit pretul acestora de vanzare, trebuia stabilita de catre unitatile militare gestionare. In cazul de fata valoarea bunurilor a fost stabilita de catre SMFT arbitrar si fictiv.
Nu s-a tinut cont de starea reala si de valoarea de piata a bunurilor, prin transformarea acestora in deseuri obtinandu-se preturi care nu au putut fi justificate cu documente legale. Mai mult, desi pe parcursul celor patru ani de derulare a contractului cu firma Tofan pretul deseurilor, chiar si in valuta, a crescut de cateva ori, valoarea bunurilor nu a mai fost actualizata ulterior.
De asemenea, la stabilirea cantitatilor de deseuri feroase si neferoase ce trebuiau sa rezulte din dezmembrare, nu au fost respectate cantitatile prevazute in cartile tehnice, in sensul ca cele inscrise pe procesele-verbale de transformare de catre reprezentantii SMFT au fost mai mici.
Se poate afirma cu certitudine in prezent ca astfel s-a obtinut o valoare de schimb mai mica, prejudiciindu-se Ministerul Apararii cu sume importante.
– Se pot estima eventualele pagube? Cine este raspunzator?
INTERVIURILE HotNews.ro