mai exista o consecinta indirecta la nivel institutional a suspendarii presedintelui fara temei constitutional. Una care este acum intr-atat de evidenta incat risc sa nu ma credeti ca am prevazut-o intr-o vreme cand erau destui care vedeau, nu stiu de ce, exact contrariul. Ma refer la faptul ca Romania se indreapta spre o republica prezidentiala.
Scriam in concluzia acestui articol,
Asta reprezinta a doua consecinta grava la nivel institutional a suspendarii. Presedintele va fi obligat de jocul politic sa recurga si sa mentina un mesaj populist, ca sa-si asigure stabilitatea mandatului. Pe undeva e o consecinta ironica. Daca pentru asta a fost suspendat Basescu, suspendarea a facut ca situatia care a generat-o sa se generalizeze.
Daca acest parlament si majoritatea celor 322 chiar au crezut ca transeaza disputa cu presedintele in favoarea lor atunci nu au fost doar iresponsabili, ci si idioti. N-au facut decat s-o faca permanenta.
Caci, in conditiile politice autohtone, care este prin excelenta tinta criticii si atacurilor intr-un discurs populist (sau chiar demagogic, daca se refera la institutie, nu la majoritatea de acolo) ? Parlamentul, evident, cel care este pe ultimele locuri cand vine vorba de increderea si aprecierea publicului.
Lucrurile sunt foarte simple. Pana acum problema la nivel institutional se punea la forma “Parlament si Presedinte”. Dincolo de diferenta de putere formala si de incredere populara intre ele, cele doua institutii alese de electorat au coexistat; au functionat, de bine de rau, impreuna. Suspendarea a schimbat fundamental datele problemei. Relatia a devenit “Parlament vs.
Presedinte” de fapt chiar mai mult, parlamentul acesta a spus, in esenta, “ori eu ori el”. E un asemenea caz de orbire si/sau de iresponsabilitate incat, daca n-ar fi atat de serioasa, situatia ar semana cu un gag comic. Cele doua institutii isi masoara puterea in incredere populara, iar Parlamentul e clasat tot timpul pe ultimele locuri.
De acolo s-a gasit sa provoace la competitie directa o institutie clasata printre primele. Chiar e de mirare rezultatul?
Si, ca si cum n-ar fi fost indeajuns, s-au adaugat cateva prostii din cele nenumarate care au marcat campania pentru demitere purtata de coalitia anti-prezidentiala. De exemplu, propunerea de revizuire a constitutiei in sensul reducerii atributiilor prezidentiale si declaratiile ca presedintele ar putea fi suspendat din nou. Apoi epopeea legii referendumului, modificata repetat si cu dedicatie.
Nu stiu ce anume au urmarit autorii lor, dar toate aceste initiative au lasat sa se inteleaga, in mod previzibil, doua lucruri. Odata, ca Parlamentul se afla in conflict ireconciliabil cu Presedintele, si apoi ca prima institutie nu va tine cont de rezultatul referendumului, cu alte cuvinte de opinia publica. Din nou, chiar e de mirare reactia acesteia?
Da, asta au reusit cei 322 la comanda sefilor de partid. In efect, demersul lor nu a fost impotriva presedintelui Basescu; n-a fost nici macar a institutiei conduse de acesta, un demers anti-prezidential. Suspendarea presedintelui fara temei constitutional a fost un atac violent la institutia Parlamentului.
Iar autorii n-au nici macar minima responsabilitate de-a se retrage; de-a proteja institutia din care fac vremelnic parte dandu-i sansa sa se relegitimeze prin alegeri.
Sigur, formal un sistem prezidential nu se poate instala decat prin revizuirea Constitutiei. Exista doua piedici impotriva unui astfel de demers. Primul, nevoia unei supermajoritati parlamentare; legea de revizuire are nevoie de votul a doua treimi din membrii ambelor Camere.
Obstacolul acesta e serios doar la o prima vedere; partidele noastre nu au doctrina, demersul lor politic este in general unul oportunist iar pentru un proiect popular se pot negocia oricand super-majoritati.
Al doilea obstacol este dificultatea de a valida referendumul de revizuire, avem exemplul revizuirii din 2003, la referendum s-au prezentat probabil in jur de 46% din votanti. Referendumul acela a fost fraudat din punctul de vedere al prezentei, o situatie tolerata tacit din pricina ca toate partidele ne-extremiste erau de acord cu revizuirea, ba chiar si o buna parte din societatea civila.
Or, in cazul unei revizuiri care nu intruneste sprijin politic unanim, prezenta la urne a peste 50% din electorat va fi aproape imposibila… Insa va fi probabil si lipsita de importanta.
Scriam, in finalul articolului despre noua lege a referendumului, ca mai exista o consecinta a revizuirii legii, a eliminarii conditiei de validare pentru demiterea presedintelui: faptul ca acelasi lucru se va putea face si pentru referendumul de revizuire a constitutiei.
Iar daca tipul de republica, parlamentara sau prezidentiala, e decis prin votul majoritatii simple, nu e greu de prevazut pentru ce va opta electoratul.
Separ aici opinia de analiza. Stiu ca sunt multi sustinatori ai republicii prezidentiale, le respect optiunea dar n-o impartasesc. Fara indoiala ca legea noastra fundamentala e prost scrisa si ambigua; fara indoiala ca demersul de suspendare a facut inevitabila o transare, intre modelul prezidential si cel parlamentar, care era oricum necesara. Optiunea mea este pentru un regim parlamentar. Sincer as vrea sa ma insel in ce am scris mai sus.
COMPLETARE: Ah, pasajul final risca nu doar sa fie gresit inteles, dar si sa ma faca, pe buna dreptate, sa apar incoerent. Am scris despre iresponsabilitatea acestui parlament, iar acum scriu ca vreau sa-i dau puterea. Eu vreau sa dau putere institutiei Parlamentului, asa cum poate fi ea reformata. O institutie care sa reprezinte efectiv poporul, nu o turma la comanda catorva sefi de partid.
Suportul meu pentru o republica parlamentara este conditionat strict de reforma radicala a sistemului de vot, si a prevederilor si cutumelor partitocratice care sufoca la ora actuala parlamentarismul.