Skip to content
Evz

Tatal politician, copilul afacerist

Cazul „fiul ministrului Pacuraru” redeschide dosarul copiilor de politicieni. Ce afaceri au ei? Cum isi finanteaza viata de lux? Ce rol au parintii in succesul financiar al copiilor?

Cat de mult interfereaza statutul public al parintilor cu bani publici „accesati” de „juniori”? Sunt copiii doar un paravan pentru afacerile politicienilor, avand rolul de „a albi” banii acestora?

Politicienii nu au voie sa faca afaceri. Familiile lor, da, si de cele mai multe ori chiar cu statul.

Fiul lui Pacuraru (PNL). Firma lui Mihnea Pacuraru a obtinut contracte cu societati miniere din Oltenia.

Fiul lui Vacaroiu (PSD). Mihai Vacaroiu a vandut dulciuri in benzinariile Petrom, cand compania era de stat.

Fiul lui Pinalti (PNL/PLD). Gabriel Stefan a facut milioane de euro din energie ieftina de la stat si din „servicii” la CET Bacau.

Mama portocalie (PD). Senatoarea Camelia Cazacu a trecut pe numele mamei ei (70 de ani) firme alimentate cu miliarde de Primaria Capitalei.

Fiul lui Radu Vasile (PNTCD). Tudor Vasile a investit 10 milioane de euro intr-o firma. In plus, e coproprietarul unui club select din Bucuresti.

Fiul lui Hrebenciuc (PSD). Andrei Hrebenciuc este asociat in patru firme din domeniul modei si in restaurantul „La Magic Roma”.

Fiicele lui Voiculescu (PC). Afacerile lui Dan Voiculescu au fost trecute in contul celor doua fiice ale sale, Corina si Camelia. Bilant: 65 de milioane de euro din contracte cu statul (C.E. Rovinari, Termocentrale Craiova si Nuclearelectrica).

Alte milioane s-au scurs spre trustul media al familiei Voiculescu, mai ales pe vremea guvernului Nastase.

Fiul fostului premier Radu Vasile tocmai a investit 10 milioane de euro in dezvoltarea unei afaceri. Fiul lui Gheorghe Stefan, zis „Pinalti”, a luat energie ieftina de la stat, plus cateva milioane de lei noi de la alte entitati publice. Fiul lui Nicolae Vacaroiu, presedintele Senatului, a avut contracte cu Petrom cand era companie de stat.

Pot influenta parintii-politicieni afacerile copiilor si ale familiei? Cum se descurca in afaceri copiii unor politicieni? Cum se face ca unii dintre ei si-au marit profitul companiilor tocmai din contracte de stat?

Privilegiati prin accesul la informatii

Analistul politic Victor Alistar, presedintele Transparency International, a declarat pentru „Evenimentul zilei” ca sunt doua modalitati principale prin care copiii politicienilor, ai magistratilor sau ai functionarilor publici pot fi sprijiniti prin influenta parintilor lor.

„Depinde de la caz la caz. Pot fi privilegiati prin accesul la informatii din interior. De asemenea, relatiile acestor politicieni, functionari publici, magistrati pot facilita contracte atunci cand se cauta beneficiari, furnizori si asa mai departe”, a explicat Alistar.

Potrivit analistului politic, acestea sunt parghii prin care se distorsioneaza libera competitie si piata concurentiala si fenomenul se desfasoara in toate partidele politice.

Mai mult, Alistar a precizat ca intrebarea principala este daca nu cumva rudele politicienilor sunt niste interfete pentru afacerilor lor, avand in vedere ca legea nu le permite acestora sa desfasoare afaceri in mod direct.

Radu Nicolae, coordonatorul Programului de Integritate Publica din cadrul Centrului de Resurse Juridice, considera ca o astfel de situatie va da intotdeauna nastere la suspiciuni, mai ales in Romania.

„Astfel de situatii trebuie evitate: tata e ministru, fiul are contracte la stat. Evident ca iti pui un semn de intrebare. Insa, orice ar fi facut copilul ala de politician poate fi interpretat. Daca politicianul nu intervine in favoarea firmei fiului sau, e OK.

Altfel, e un nepotism de tip romanesc”. Radu crede ca ultimele actiuni ale DNA – cazul ministrului Pacuraru – pot fi si o reactie la controlul CSM.

„Parintii creeaza oportunitati”

„Este evident ca parintii influenti isi ajuta copiii. Ei creeaza oportunitati, fie intervin direct”, a declarat pentru EVZ analistul Cristian Parvulescu, presedintele Pro Democratia. In opinia sa, situatia difera de la caz la caz, in functie de cultura fiecarei tari.

Un articol de Andreea Pocotila, Marius Draghici

Integral in Evz