Un divort care ne creste taxele
Un ministru de Finante care adora consumul si un guvernator care face tot posibilul pentru a stavili creditarea. Un guvern care mareste salariile si pensiile cu valori fara precedent si o Banca Nationala care incearca sa curete tot excesul de lei din piata.
La aceasta reteta mai adaugam o seceta cum nu am mai vazut de 45 de ani si obtinem un deficit de cont de 10 miliarde de euro si o crestere a preturilor mult peste tinta BNR. Avem astfel un guvernator care aproape someaza autoritatile sa inceteze cu desfriul si un guvern care se gindeste mai ales la efectele electorale ale masurilor sale.
Cind guvernatorul spune “Nu mai trageti de economie ca se rupe”, iar ministrul de Finante gaseste surse de finantare a majorarii pensiilor in “cresterea in sine” sau mai clar in cresterea consumului si deci a incasarilor bugetare, ceva nu este in regula. Au fost insa si perioade de armonie.
Atit timp cit leul s-a apreciat mai degraba ca urmare a intrarilor de capital speculativ sau a interventiilor bancii centrale, atit timp cit aceasta apreciere a tras dupa ea si dezinflatia, atit timp cit nu ne-am confruntat cu probleme majore in agricultura, putini au fost cei care s-au gindit si la reversul medaliei.
S-a gindit sigur BNR care a preferat sa taca si sa le sufle la ureche, discret, autoritatilor. S-a gindit, probabil, si Guvernul, dar nu avea nici cea mai vaga intentie de a-si speria electoratul.
Ministrul Finantelor l-a citat pe guvernator (“oficial ne merge bine”), care la rindul sau a dat note bune pentru masurile guvernului (“cota unica si-a facut treaba mai mult decit trebuia”). Acum nu mai este bine, dar autoritatile ramin optimiste in timp ce BNR este aproape disperata si vlaguita de puteri poate si pentru ca nu a fost destul de ferma atunci cind trebuia.
Unul dintre seniorii finantelor din Romania spunea odata ca statul se imprumuta si cheltuieste “ca omul de la bloc”, adica fara o strategie pe termen lung si fara a se gindi la repercusiuni.