Science Report: În ciuda războiului, Rusia a livrat Franței echipament pentru cel mai mare reactor de fuziune nucleară. Alexandria, al doilea mare oraș egiptean, va dispărea sub ape în câteva decenii. Balenele albastre înghit zilnic până la 45 de kilograme de plastic

​În ciuda războiului, Rusia a livrat Franței echipament pentru cel mai mare reactor de fuziune nucleară ● Alexandria, al doilea mare oraș egiptean, va dispărea sub ape în câteva decenii ● Balenele albastre înghit zilnic până la 45 de kilograme de plastic ● Un râu de peste 460 de kilometri a fost descoperit în Antarctica, iar asta nu e de bine

În ciuda războiului, Rusia a livrat Franței echipament pentru cel mai mare reactor de fuziune nucleară

Unul dintre cei șase magneți uriași necesari celui mai mare reactor de fuziune nucleară, ITER, a cărui construcție deja a fost demarată în Franța, a părăsit Sankt Petersburg-ul în urmă cu două zile. Rusia se angajează astfel să respecte un acord realizat încă din anul 1985 între președintele american Ronald Reagan și omologul său rus, Mihail Gorbaciov.

Magnetul, cu o greutate de 200 de tone, a fost construit sub supervizarea Rosatom, Agenția Natională Rusă pentru Energie Nucleară, și trebuia livrat Franței încă din luna mai. Sancțiunile impuse Rusiei au întârziat însă plecarea navelor din această țară, implicit și a piesei fără de care proiectul ITER nu ar putea fi demarat.

35 de țări, printre care și România, cooperează pentru punerea în funcțiune a celui mai mare reactor de fuziune nucleară al lumii, ITER, situat la 60 de kilometri nord-est de orașul Marsilia. Oficialii ruși ai Rosatom au declarat că „nu există competiție între Rusia și alte țări ale lumii din acest punct de vedere. Iar dacă proiectul va fi pus în așteptare, întreaga lume va avea de pierdut”.

Alexandria, al doilea mare oraș egiptean, va dispărea sub ape în câteva decenii

Sute de locuitori ai Alexandriei, al doilea oraș ca mărime al Egiptului și cel mai mare port al acestei țări, și-au părăsit deja locuințele afectate de inundațiile din anii 2015 și 2020. Iar ăsta nu este decât începutul, avertizează experții din cadrul ONU.

Nivelul Mării Mediterane cunoaște o creștere alarmantă, iar specialiștii sunt de părere că, în cel mai fericit scenariu, acesta va fi mai ridicat cu 50 de centimetri peste doar 28 de ani. Chiar și astfel, o treime din Alexandria va fi sub ape în anul 2050, iar numărul celor care vor fi nevoiți să părăsească metropola va ajunge până la 6 milioane de persoane.

Dacă previziunile cele mai pesimiste vor deveni realitate, asta însemnând o creștere a nivelului Mediteranei cu circa un metru în următoarele trei decenii, atunci nu doar Alexandria va ajunge sub ape, ci și o treime din terenurile agricole ale Egiptului, aflate în delta Nilului.

Din 1960 și până în prezent, marea a avansat cu trei kilometri în interiorul deltei, acoperind zone agricole și situri arheologice importante. Ca răspuns, autoritățile egiptene au construit deja bariere din blocuri de beton care să împiedice apele să avanseze spre Alexandria sau alte orașe istorice și afirmă că vor face tot posibilul ca acestea să nu ajungă pe fundul mării. Dacă vor și reuși, asta vom vedea în anii ce urmează.

Balenele albastre înghit zilnic până la 45 de kilograme de plastic

Circa 45 de kilograme de plastic, sau în jur de 10 milioane de microparticule, îngurgitează o balenă albastră în fiecare zi. Informația a fost publicată în revista de specialitate Nature Communications de către un grup de biologi marini de la Universitatea Stanford, și subliniază încă dată gradul uriaș de poluare prezent în mările și oceanele lumii.

În fapt, microparticulele de plastic, nu mai mari decât un fir de nisip, sunt atât de răspândite pe Terra încât au fost depistate inclusiv în organele și sângele oamenilor. În cazul balenelor, ceea ce este și mai grav este că 99% din plasticul ingerat se află deja în prada acestora, fie că este vorba de sardine, hamsii sau nevertebrate marine.

Cercetătorii au pus sub observație 191 de exemplare din rândul speciilor balenei albastre, a balenei comune sau a celei cu cocoașă. A reieșit că acestea se hrănesc la adâncimi de 50-250 de metri, acolo unde se află cea mai mare concentrație de microparticule de plastic. Asta înseamnă circa 4 milioane de microparticule de plastic ingerate zilnic de balenele comune și cele cu cocoașă, și până la 10 milioane de microparticule în cazul balenelor albastre.

Încă nu se știe cum sunt afectate balenele de cantitățile uriașe de plastic ingerate zilnic. Asta urmează se să stabilească. Dar e cert că prada acestora este consumată și de oameni pe scară largă, iar nevertebratele marine, sau krill-ul, sunt baza lanțului trofic oceanic. Pe scurt, întregul lanț trofic este otrăvit încet, dar sigur, cu plastic.

Un râu de peste 460 de kilometri a fost descoperit în Antarctica, iar asta nu e de bine

Când au fost semnalate primele lacuri de sub calota de gheață din Antarctica, asta acum mai bine de zece ani, specialiștii au crezut că ele reprezintă cazuri izolate, nicidecum că ar fi parte a unui sistem extrem de complex, interconectat prin intermediul unei rețele de râuri de mari dimensiuni. E clar că s-au înșelat. Cel puțin asta o arată noile date obținute prin intermediul unui radar capabil să ofere imagini clare ale reliefului situat la mii de metri sub gheață.

Studiul, publicat în revista Nature Geoscience, susține că tocmai a fost cartografiat un râu cu o lungime mai mare de 460 de kilometri, iar asta se traduce prin faptul o suprafață uriașă a calotei de gheață antarctice este situată pe o bază instabilă și alunecoasă. Numai dacă această suprafață s-ar topi, nivelul planetar al apelor oceanice ar crește cu circa 4,3 metri.

Tocmai instabilitatea acestei zone o face mult mai susceptibilă de o topire accelarată în următoarea perioadă. Cercetătorii sunt de părere că rețeaua de râuri și lacuri reprezintă una dintre verigile lipsă din întregul proces de topire a ghețurilor antarctice, iar că modul în care aceasta influențează tot mecanismul este încă departe de a fi înțeles pe deplin.

Cert este că rețeaua hidrografică nou descoperită este responsabilă de fracturarea calotei, de crearea unor crăpături și crevase prin care care apa rezultată din topirea la suprafață poate ajunge la baza calotei. Odată ajunsă acolo, apa va cauza o accelarare a procesului de topire a ghețurilor. Cum spuneam, asta nu e bine deloc.

Sursa foto: Dreamstime.com